POLUAREA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI

Conversie profesională, Educație tehnologică

Anul I (2019-2020)

Semestrul I

Poluarea solului din aria localiţii Răcoasa,

judeţul Vrancea

student: Bărcăcianu (căs. Istrate) Florentina

 Introducere

Folosirea îngrăşămintelor chimice şi a pesticidelor în vederea sporirii producţiei agricole

pe unitatea de suprafaţă are pe lângă efectul benefic şi un efect poluant asupra solurilor şi apelor
freatice. Acest lucru apare mai evident cu cât folosirea unor substanţe în agricultură se face în
mod iraţional. În localitatea Răcoasa situată imediat amonte de comfluenţa râurilor Milcov şi
Putna, folosirea unor îngrăşăminte chimice pe bază de nitraţi precum şi a unor pesticide
organoclorurate (în special DDT) a dus la apariţia unor probleme medicale pentru locuitorii
localităţii. În mod natural, între nitraţii şi nitriţii din sol, apă şi plante se stabileşte un echilibru,
care poate fi însă rupt de utilizarea intensivă în agricultură a îngrăşămintelor organice naturale
(gunoi de grajd) şi mai ales a celor azotoase sintetice, produşii de degradare îmbogăţesc solul şi
se pot acumula în plantele cultivate până la niveluri dăunătoare pentru consumatori. Prin
intermediul furajelor şi al apei, nitraţii şi nitriţi ajung în organismul animalelor ale căror produse
întră în alimentaţia omului. Efectele nitraţilor asupra stării de sănătate sunt in general o
consecinţă a transformării rapide a acestora la nitriţi (NO 2-) in organismul uman. Nitriţii
reacţionează cu hemoglobina pentru a produce methemoglobina (o forma a pigmentului care este
incapabila de a transporta oxigenul). La adulţi, aceasta este rapid redusă inapoi la
oxihemoglobină. La copii până la varsta de trei luni, oricum sistemul relevant de enzime este
incomplet dezvoltat iar si methemoglobina formata poate sa crească si sa se concretizeze intr-o
potentială stare clinică fatală. Simptomele medicale specifice intoxicaţiilor cu aceste substanţe
precum şi rezultatul analizelor au determinat începerea investigaţiilor în vederea aplicării unor
metode de depoluare a solului şi apelor freatice posibil afectate. Ştiindu-se faptul că timpul de
înjumătăţire a DDT-ului este de 15 ani şi că acesta se concentrează mai ales în plante, a fost
nesesară deplasarea în teren şi aplicarea unor metode de depoluare.

Cauze ale poluării

Factorii care au dus la poluarea solului şi a apelor freatice din această zonă au fost de
natură antropică. Astfel în intravilan s-au folosit pentru combaterea dăunătorilor din grădini,
pesticide organoclorurate precum diclorodifeniltricloroetanul (DDT) sau hexaclorociclohexanul
(HCH).

2
 Fig. nr. 1: Localizarea arealului în care s-a produs poluarea

Folosirea acestor tipuri de pesticide s-a făcut mai ales înainte de anul 1990 dar a
continuat până aproape de prezent deşi folosirea lor în agricultură a fost interzisă. În România
interzicerea DDT a fost reafirmată prin Ordinul interdepartamental nr. 396/707/1944 din 2002.
Poluarea cu nitraţi este rezultatul folosirii îngrăşămintelor pentru suprafeţele mari din exravilan,
cultivate îndeosebi cu grâu.

Condiţii naturale
Aspecte geologice

Zona poluată se află la comfluenţa râurilor Milcov şi Putna, din punct de vedere geologic
situându-se pe o unitate de platformă. Sedimentele de la suprafaţă sunt reprezentate de nisipuri şi
pitrişuri de vârstă holocenă.

Aspecte geomorfologice

Terenurile poluate se află într-o zonă de câmpie joasă ce face parte din Câmpia Inferioară
a Siretului altitudimea absolută variază între 35 m în vatra satului până la 30 m la comfluenţa
celor două râuri. Intravilanul este situat amonte de comfluenţă în lunca Putnei, respectiv pe terasa
acesteia, iar majoritatea terenurilor arabile cu suprafeţe mari se găsesc pe partea stângă a Putnei.

Aspecte pedologice
3
 Constând din material parental fluvic pe o grosime de 50 – 60 cm solurile din această
zonă se încadrează în clasa Protisoluri, toate aparţinând tipului Aluviosol şi având de asemenea
proprietăţi entice.

Tabel nr. 1 Profilul solului în secţiune de control

Tipul de Adâncimea Adâncimea
Materiale parentale subtipul Orizontul
sol minimă (cm) maximă (cm)
depozite coluvio proluviale Aluviosol entic Aop 0 15
depozite coluvio proluviale Aluviosol entic Ck1 15 30
depozite coluvio proluviale Aluviosol entic Ck2 30 45
depozite coluvio proluviale Aluviosol entic Ck3 45 60

Aspecte hidrologice şi hidrogeologice

La est de Focşani , spre valea Siretului acviferele freatice se găsesc la adâncimi de 7-13
metri. Grosimea aluviunilor, constituite din pietrişuri şi bolovănişuri, depăşeşte 30 de metri
crescând spre zona de divagare.Acviferul cu inportanţă pentru exploatarea apelor aparţine unui
interval stratigrafic cuprins între Baremian şi Holocen.

Debitul specific pentru acviferele până în 100 m adâncime din zona localităţii Răstoaca ,
este de 50-100 l/s/foraj.

Activităţi antopice cu caracter economic

Pe raza localităţii Răstoaca principala activitate industrială este agricultura, lipsind orice
fel de activitate industrială. Pe suprafeţele mari din extravilan se cultivă îndeosebi cereale şi
secundar plante leguminoase. În suprafeţele din intravilan, se practică o agricultură complexă,
acestea reprezentând grădinile ce aparţin de fiecare gospodărie din sat.

Impactul activităţilor economice asupra mediului

Deoarece doar activităţile agricole reprezintă o activitate economică, impactul acestora

asupra mediului este legat doar de modul de folosire şi administrarea a terenurilor agricole.
Lucrările neadecvate neadecvate care se efectectuează pot determina creşterea ratei de eroziune a
solului iar folosirea necontrolată a unor substanţe chimice de tipul ierbicidelor, pesricidelor şi
îngrăşămintelor pot determina poluarea sa.
4
 Fig. nr. 2: Utilizarea terenului în zona localității Răcoasa, Vrancea

Metodologia investigaţiilor de teren, laborator şi birou

Primul pas a fost cel al săpării profilelor de sol şi al prelevării probelor care mai apoi au
fost duse în laborator. În zona intravilanului s-au efectuat 22 de profile de sol la o distanţă de
aproximativ 150 m unul faţă de celălalt. Din cadrul fiecărui profil de sol s-au prelevat probe de la
adâncimile de 0-5 cm, respectiv de 25-35 cm.

În zona din extravilan a terenurilor arabile de cu suprafeţe mari, s-au executat 24 de

profile de sol. Pentru fiecare profil s-au prelevat probe de la adâncimile mai sus amintite, precum
şi din apa freatică intercepată la adâncimi de 5- 6 m.

5
 Fig. nr.3: Localizarea profilelor de sol

Determinarea pH-ului solului s-a realizat prin prin metoda potenţiometrică, concentarţia
ionilor de H+ în suspensie apoasă de sol fiind determinată cu ajutorul cuplului de electrozi- un
electrod de sticlă şi un electrod de referinţă extern.

Cantitatea de humus a fost determinată prin metode indirecte; determinarea C organic,

principalul constituent al humusului s-a realizat prin combustie uscată, prin calcinare în cuptoare
la 450-750 0C. Dozarea CO2 rezultat s-a realizat gravimetric prin cântărire.

Extracţia reziduurilor de pesticide (DDT şi HCH) s-a realizat cu solvenţi, după care
aceste extracte au fost purificate prin tehnica cromatografiei în strat subţire.

Determinarea cantităţii de nitraţi din apa fratică s-a realizat prin metoda colorimetrică cu
acid fenol 2,4 disulfonic. Conţinutul în ion de azotat exprimat în mg/l reprezintă conţinutul
absolut de NO-3.

Stabilirea nivelului de poluare

6
 Rezultatele analizelor de laborator sunt prezentate în tabelele de mai jos. Ţinând cont că
pentru toată zona din care s-au prelevat probe de sol, tipul de folosinţă este sensibil, valoarea
cantităţii de poluant în cazul celor două pesticide de la care este necesară intervenţia pentru
depoluare este de 0,5 mg/kg pentru DDT si HCH iar pentru NO3- de 100 ppm. Această cantitate
este depăşită doar în cazul câtorva profile de sol, fapt ce a putut face posibilă delimitarea unei
zone puternic poluată şi a uneia mai puţin poluată, cantitatea de poluant depăşind doar cota de
atenţie dar nu şi pe cea de intervenţie.

Intensitatea poluării

În urma analizei probelor preluate s-au putut delimita cu ajutorul interpolării, areale cu
intensitate diferită a poluării. S-au delimitat astfel zonele în care este depăşit pragul de
intervenţie de 2 mg/kg pentru DDt şi HCH şi 100ppm pentru nitraţi.

Fig. nr. 4: Intensitatea poluării terenului în zona localității Răcoasa

S-au determinat două astfel de zone: una în intravilan şi una în extravilan. În jurul acestor două
zone s-au delimitat din nou două areale slab poluate în care este depăşit în unele locuri pragul de
alertă dar asupra cărora nu se va interveni cu metode de depoluare datorită suprafetei lor foarte
mari, respectiv a costurilor pe care aceste metode le-ar implica.

Metode de depoluare

7
 Motivaţia alegerii

Metodele de depoluare au fost alese ţinându-se seama de tipul poluanţilor dar şi de

condiţiile locale de mediu.
Solul dispunând de o textură grosieră a făcut posibilă infiltrarea celor două tipuri de
poluanţi până la adâncimi de 10-13m în stratul freatic. Aluviosolul entic poluat este un sol
hidromorf pH-ul său fiind de la neutru la slab alcalin.
Datorită suprafeţei relativ mari care trebuie depoluate – 17000 m 2 în intravilan şi 150000
m2 în extarvilan şi a infiltrării poluanţilor până în apa freatică s-au ales doar metode de depoluare
in situ. Aceste medode permit depoluarea simultană atât a zonei nesaturate cât şi a zonei saturate.
Astfel pentru zona din intravilan s-a realizat depoluarea cu ajutorul procedeului UVB iar
pentru zona din extravilan cu ajutorul extracţiei electrocinetice.

Prezentarea metodelor ce urmează a fi folosite

Depoluarea zonei din intravilan prin procedeul UVB

UVB (Underdruck Verdampfer Brunnen) este o tehnologie patentată în Germania

implementată în anul 1986. Aproximati 80% din sistemele UBV au fost instalate în Europa.
Principiul metodei constă in depoluarea apei subterane in-situ intr-un foraj sau intr-un puţ
de diametru mare in care se realizeaza circulaţia continuă a apei si eliminarea acesteia de
poluantii volatili printr-un sis de sparging-venting.

8
 Fig. nr. 5: Zona puternic poluată din cadrul intravilanului

Pentru perimertul poluat în intravilanul localităţii Răcoasa procedeul UVB a fost adaptat
pentru o decontaminare simultană atat a zonei saturate cât şi a celei nesaturate. Modificarile care
s-au operat sunt legate mai ales de diminuarea lungimii inelului etans care prezintă primul
tronson al tubulaturii forajului.
Originalitatea acestei metode consta in executia simultană a acestui ansamblu de operaţii
intr-un singur foraj. Tubulatura forajului este prevazută cu perforaţii in două tronsoane distanţate
care intercalează pe verticală zona poluată a acviferului. De obicei tronsoanele perforate sunt
situate desupra substratului impermeabil si sunt acoperite de acvifer. Apa poluată este aspirată
prin perforaţiile inferioare ale tubulaturii fiind apoi pompată la partea superioara a acviferului

9
intr-o asa numită cameră de stripping unde intalneşte un current de aer sub presiune injectată de
la suprafată cu ajutorul unui compressor.

Fig. nr. 6:. Schema de funcţionare a instalaţiei UVB

Impactul dimanic dintre apa poluant şi aer are drept consecinţa volatilizarea poluanţilor
dizolvaţi in apă si prin urmare depoluarea apei. Aerul încarcat cu poluanţi, este aspirat si tratat la
suparafata utilizîndu-se o instalaţie de tip venting iar apa eliberată de poluanţi este refulată in
acvifer prin tronsonul perforat superior. Datorită curenţilor de convecţie formaţi prin vehicularea
controlată a apei şi a aerului se ajunge la o depoluare eficientă a apei subterane pe o raza de
influenţă care este de 1,5 – 2 ori mai mare decat grosimea acviferului.

Depoluarea arealului din extravilan prin extracţie electrocinetică

Principiul se bazează pe deplasarea controlată a poluanţilor din mediul subteran sub

acţiunea unui câmp electric realizat intre doi electrozi. Distanţa minimă dintre electozi este de 3
m. Sub acţiunea curentului electric in mediul subteran se desfăşoară urmatoarele fenomene de
transport:

10
 1. electro osmoza – prin intermediul acesteia are loc mişcarea
apei intersţitiale din sol, a apei subterane de la anod spre catod. Amploarea
mişcarii este funcţie de mobilitatea ionilor, de gradul lor de hidratare, de
sarcina lor si a celorlalte particule prezente in mediul subteran. Mobilitatea
osmotica medie este de ordinal a 5*0.00000001 m/s
2. electo foreza – are loc separarea coloizilor de materiile in
suspensie prin transfer de sarcina. Acest fenom influenţează condictivitatea
electrica si curentului osmotic
3. electoliza – determină descompunerea unor substanţe luând
în considerare doar mişcări relative a ionilor spre cei doi electrozi fără a se
ţine seama de transportul indus de către faza lichidă.
Cationii metalici pozitivi Cu Cd, Pb se cocentrază la catod, iar la anod se
grupează anionii nitratul, hidroxidul si alţi anioni. După transportul către membranele
electrozilor, ionii sunt extraşi din mediul subteran prin pompare sau sifonare. Soluţia vehiculată
la suprafaţă este purificata de ionii poluatori separate pe fiacare tip de electozi. După purificare
soluţia curată este introdusă in spaţiul electrozilor.

Fig.nr. 7: Principiul de funcţionare a instalaţiei de extracţie electrocinetică

11
 Pentru depoluarea arealului a cărui suprafaţă este de 150.000 m 2 s-au utilizat cinci
instalaţii de tip catod-anod energia electrică necesară fiind procurată de la reţeaua de electrificare
a satului care se află la o distanţă mai mică de 1 km. Pentru stimularea extracţiei electrocinetice,
in soluţia recirculată s-a adăugat aditivi chimici: acidul clorhidric diluat(HCl) la catod,
hidroxidul de sodiul (NaOH) la anod.
Deoarece suprafaţa poluată are o soprafaţă foarte mare care implica costuri de ordinul
sutelor de mii de euro s-a realizat doar o remediere a situaţiei reducându-se cantitatea de nitraţi
sub nivelul pragului de intervenţie.

Evaluarea financiară şi tehnologică a metodelor ce pot fi utilizate

Pentru precedeul UVB a fost evaluat un cost de 40 de euro/m 3, depoluarea zonei din
intravilan ajungând la un cost total de 500.000 de euro.

În cazul suprafeţei din extravilan costul total al procedurii de depoluare ajunge la 800000
de euro. Timpul necesar depoluării a fost evaluat la cinci săptămâni. Consumul de energie
electrică poate ajunge în cazul acestei metode si la 400 Kw/h/m3.

Concluzii

Suprafaţa mare a zonelor poluate implică costuri foarte mari pentru depoluarea lor,
punându-se accetul mai mult pe depoluarea zonei din intravilanul localităţii care prezenta un risc
ridicat pentru localnici. Zona din exravilan poate fi supusă doar unei reduceri simţitoare a
cantităţii de nitraţi urmând a fi scoasă din circuitul agricol pentru o lungă perioadă de timp.

12
Bibliografie

1. Bâlteanu Ghe coord., Mică enciclopedie agricolă, Edit Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1988

2. ICPA, Metodologia elaborării studiilor pedologice, partea a III-a,

Bucureşti , 1986

3. ICPA, Metode de analiză chimică a solului, Redacţia de propagandă

tehnică agricolă, Bucureşti, 1986

4. Lăcătuşu R., Agrochimie, Edit. Terra Nostra, Iaşi, 2006

5. Rusu C., Fizica, chimia şi biologia solului, Edit. Universităţii „Al. I.

Cuza”, Iaşi, 1998

6. Societatea Naţională Română Pentru Ştiinţa Solului, Lucrările celei de-a

XVI-a Conferinţe Naţionale pentru Ştiinţa Solului, vol III, Edit. Universităţii „Al. I.
Cuza”, Iaşi, 2000

7. *** http://www.frtr.gov

8. *** http://www.gec.jp

9. *** http://www.academicjournals.org/

10. *** http://www.inchem.org/

13