Conversie profesională, Educație tehnologică

Anul I (2019-2020)

Semestrul I

Elemente de design, ergonomie, arhitectură și sistematizare

Studiu de caz: Colegiul Național Unirea, Focșani, Vrancea

student: Bărcăcianu (căs. Istrate) Florentina

Cuprins

1. Introducere - Istoricul unității școlare

2. Elemente de sistematizare

3. Elemente de arhitectură modernă și tradițională

4. Design și ergonomie

Bibliografie
1. Introducere Istoricul unității școlare

Liceul "Unirea" a luat fiinţă în 1866, fiind prima unitate de învăţământ secundar din această
zonă de curbură şi între primele din România. Școal funcționează în spații închiriate, până în 1980,
când începe construcţia clădirii, iar numele este transformat din "Alexandru Ioan Cuza" în Gimnaziul
"Unirea".
După lungi aşteptări, în anul 1900, liceul se mută în actuala clădire, construită după planurile
arhitectului Băicoianu. Cutremurele din 1940 au adus pagube însemnate şcolii, clădirea fiind puternic
afectată şi pierzându-se sau distrugându-se numeroase cărţi şi materiale didactice.
În perioada comunismului, paranoia industrializării şi tehnicizării a dus ca liceul să decadă prin
faptul că a fost transformat din liceu teoretic în liceu industrial. Seriozitatea şi calitatea învăţământului
din Liceul "Unirea" au făcut ca faima lui să depăşească cu mult graniţele judeţului Putna, impunându-
se ca unul din cele mai importante repere ale învăţământului secundar dar şi ale vieţii ştiinţifice şi
culturale

2. Elemente de sistematizare

Amplasarea unei școli trebuie ales în așa fel încât elevii care vor frecventa noile școli să nu
fie nevoiți să traverseze artere de circulație majoră și de regulă va avea acces pe două străzi
adiacente, așa cum este cazul Colegiului Național Unirea.
Legătura cu legătură cu reţeaua, stradală de circulaţie majoră şi cu mijloacele de transport în
comun trebuie să fie excelemnte și pe lângă acestea trebuie să aibă asigurate reţelele edilitare de
alimentare cu apă şi canalizare, de gaze şi energie electrică, precum şi surse de alimentare cu, energie
termică pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum. Se recomandă ca aceste surse să se
asigure în cooperare cu alţi consumatori din vecinătate.
Terenul pentru amplasament va fi organizat în 4 zone, respectiv ce de construcții, de recreație,
terenuri și instalații sportive și zonă verde. În cazul Colegiului analizat nu se depăşește gradul de
ocupare de 82% (teren amenajat faţă de total teren), terenul construit să nu ddepășește 25% din
terenul afferent, conform legislației în vigoare.
 Fig. nr. 1 : Amenajarea spațiului Colegiului Național Unirea în 1918

Fiind o școală cu peste 8 săli de clasă regimul înălțimii cuprinde parterul și două etaje,
distanțele dintre corpurile clădirilor nu se umbresc reciproc față de razele soarelui, nu se influențează
din punct de vedere acustic și respectă normele prevăzute la prevenirea și stingerea incendiilor, frontal
stradal permițând intrarea autovehiculelor mari. Orientarea clădirii este pe direcția N-S, astfel încât
majoritatea sălilor de clasă au orientarea E-V.

La proiectarea clădirilor din cadrul Colegiului Național Unirea s-au luat în considerare
intensităţile acţiunilor climatice pentru acţiunea vântului, pentru acţiunea zăpezii, pentru acţiunea
variaţiei de temperatură exterioară. Astfel, valorile parametrilor climatici au fost utilizați diferenţiat
pentru instalaţiile de încălzire şi pentru instalaţiile ventilaţie şi condiţionare a aerului (specifice
perioadelor de iarnă şi vară).

Aerul exterior nu conține substanţe toxice sau mirosuri poluante care să afecteze sănătatea sau
confortul copiilor şi a personalului, concentrațiile menținându-se în limitele normelor sanitare specifice
centrelor populate. Nivelul de zgomot exterior clădirii nu depășește la limita amplasamentului,
valoarile limită de 50dB(A) (respectiv Cz 45), pentru zone de locuit.

Punctele termice, centralele termice, posturile de transformare şi staţiile de pompare ce

deservesc clădirile de şcoli şi sunt amplasate clădire independentă. Atunci când se amplasează în
clădire instalaţiile a căror avariere în caz de cutremur poate provoca incendii, explozii, scurgeri de abur
sau de apă fierbinte nu vor fi montate sub sau adiacent zonei încăperilor în care se află în mod obişnuit
copiii, săli de clasă, săli specializate sală de sport, în zona spaţiilor de recreaţie şi în zona căilor lor de
evacuare.

3. Elemente de arhitectură modernă și tradițională

Chiar dacă are în spate o valoroasă tradiţie a învăţământului clasic românesc, în ultimii ani
Colegiul s-a remarcat printr-o evidentă acomodare la cerinţele învăţământului modern.
Colegiile “Unirea”, “Ion C. Brătianu”, “Roman Vodă” au fost construite la finele secolului XIX şi sunt
perfect identice u cele trei şcoli amintesc de vremurile în care arhitectura avea un caracter unitar.

Colegiul Naţional “Unirea”, considerat pe bună dreptate cel mai prestigios liceu din judeţul
nostru, datează de pe vremea cand autorităţile statului încercau să pună învăţămantul pe roate, dar în
acelaşi timp să creeze şi un stil în arhitectură. Rămasă pană în prezent cea mai somptuoasă instituţie de
învăţămant din judeţ, clădirea liceului este identică cu cea a Colegiului Naţional “Ion C. Brătianu”
Piteşti, dar şi cu a Colegiului Naţional “Roman-Vodă” din Roman.

Cărămida roșie, specifică , ca și element tradițional are un farmec aparte și înglobează istoria
absolvenților, fiecare având înscris numele pe una din ele.

Fig. nr. 2: Muncitori curăță cărămizile de pe fațada exterioară

Fig. nr. 3: Cărămizi cu numele absolvențlor pe peretele exterior al clădirii principale a liceului

Reabilitări recente au fost realizate, până în prezent, au fost înlocuite acoperişul şcolii şi
tâmplăria exterioară, iar pereţii exteriori sunt supuşi unei proceduri de curăţire, urmând să capete o
estetică aparte la final.

Fig. nr. 4: Tâmplărie nouă elemente modern combinate cu tradiționale

4. Design și ergonomie

Noile tendințe în educația mondială și națională au adus printre tematicile de interes modul în
care sunt amenajate și decorate încăperile de lucru pentru elevi. Spațiile destinate sălilor de clasă,
laboratoarelor, cabinetelor sau altor săli cu destinație educațională ar trebui și ele regândite conform
noilor tendințe reformatoare, moderne, valoroase în educație, acestea susținând schimbările în predare
și învățare. Maximizarea oportunităților de învățare și crearea unor experiențe semnificative, prin
regândirea spațiului educațional, ar trebui să constituie un deziderat al oricărui cadru didactic. Sala de
clasă ar trebui să fie decorată în mod special pentru a o transforma în locul cel mai potrivit pentru
învățare.

Crearea unui mediu distractiv și productiv de învățare în sala de clasă trebuie să preocupe
fiecare cadru didactic. Un `bun venit` tematic este mult mai probabil să genereze implicare, decât un
mediu steril.

O sală de clasă potrivită din punct de vedere vizual sprijină și inspiră procesul de învățare,
încurajează creativitatea și munca în echipă. Iată câteva principii utile pentru decorarea unei săli de
clasă:

-Trebuie avut în vedere pentru cine se decorează, care sunt beneficiarii decorurilor. Nivelul clasei,
disciplinele studiate, interesele, contextul cultural general și diferențele vă vor ghida în alegerea
afișajului. Decorul ar trebui nu doar să arate frumos, ci să fie și funcțional. Scheme ale capitolelor,
hărți, desene, pot fi atrăgătoare din punct de vedere estetic și foarte utile.

-Tema aleasă trebuie să aibă legătură cu domeniile de interes specifice vârstei și, pe cât posibil, cu
provocările curriculare specifice anului școlar care urmează să fie parcurs.

-Părerea elevilor contează. În acest sens, se poate solicita elevilor să deseneze cum le-ar plăcea să arate
clasa lor.

-Trebuie aleasă o temă de culori. Două - trei culori predominante vă vor fi suficiente pentru a crea un
decor "curat" și coerent.

-Dacă decideți să zugrăviți pereții, este indicat să alegeți o singură culoare. Mai multe culori sau
modele folosite vor obosi mai curând ochii și vor distrage atenția.

Personalizarea clasei cu lucrări ale elevilor va crea un mediu unic și semnificativ pentru clasă.
Operele de artă, proiectele de scriere creativă ale elevilor voștri, diverse proiecte științifice, explicații
ale unei probleme de matematică, fotografiile din cadrul excursiilor tematice pot întregi decorul clasei
și da valoare muncii copiilor. Ele pot fi rezultate ale activității anterioare sau putem crea spații care să
încadreze noile proiecte ce vor veni. Acestea sunt de preferat decorațiunilor și posterelor cumpărate
din magazin. În acest fel, elevii se vor simți valorizați, iar motivația pentru a fi creativi va crește.
Succesul propriilor produse dă un sentiment unic de mândrie și proprietate. Este o afirmare publică a
valorii elevului. Din acest motiv, este indicat să lăsăm un spațiu considerabil din sala de clasă pentru a
afișa lucrările elevilor. Internetul este o sursă foarte valoroasă de idei pentru decorare. Bucurați-vă de
șansa de a-l putea utiliza. Există o mulțime de site-uri specializate, în întreaga lume, care vă pot ajuta.

Plantele sau animalele de companie mici pot constitui o opțiune pentru a înveseli și anima clasa
și totodata, o bună modalitate de a responsabiliza elevii. Fie că va avea fiecare planta lui, pe care
trebuie să o îngrijească zilnic, fie c[ vor fi responsabili pe rând cu îngrijirea lor sau a animalului de
companie, aceasta va fi o bună manieră de a atribui responsabilitate. În alegerea animalului ne vom
opri, în general, la pești sau hamsteri, fiind până la urmă acceptată și o țestoasă sau un iepure. În toate
cazurile se va cere acordul unui medic, dată fiind predispoziția spre alergii a unora dintre elevi.

Înainte de a vă hotărî să achiziționați materiale pentru proiectul vostru de amenajare, asigurați-

vă că nu le aveți deja uitate prin dulapul vostru sau nu le puteți dobândi de la un coleg căruia nu îi mai
folosesc. Întotdeauna se găsesc rătăcite tuburi de tempera, hârtie colorată, coli de carton, pernuțe sau
chiar piese de mobilier. În funcție de bugetul alocat pentru acest proiect de amenajare, de necesitatea
de a decora total sau doar parțial sala avută în vedere, va trebui să gândiți strategia de achiziție.
Cumpărăturile pot fi realizate de la magazine de artă, specializate în decorațiuni interioare sau
chiar în decoraținui pentru școli și grădinițe, ori pot fi comandate on-line, din astfel de locuri.
Cu toții suntem de acord că estetica unei clase contează pentru starea de spirit a elevilor și
profesorilor ei. Există o relație foarte strânsă între oameni și mediul lor.
Încă din 1950, cercetătorii au constatat că o încăpere neatractivă vizual produce nemulțumire, oboseală
și dorința de a scăpa (Maslow & Mintz, 1956). Studii mai recente arată că aspecte simple precum
climatul, culoarea și decorurile pereților, sistemul ajustabil de lumini și așezarea elevilor în clasă, au
rolul de a influența pozitiv emoțiile elevilor și au un rol important în a determina atitudinea și
comportamentul elevilor, din punct de vedere al prezenței, participării la clasă și în relația cu
profesorul. (Graetz, 2006;Sommer & Olsen, 1980; Wong et al., 1992).

Literatura pedagogică identifică cinci strategii sau sfaturi care au rolul de a maximiza valoarea
educativă a posterelor sau afișelor în procesul de învățare, în lumina a ceea ce se știe despre relația
complexă între mediul de învățare și elevi:
-Afișarea de postere pentru a stârni curiozitatea și motivația de a învăța a elevilor, pentru a învăța mai
mult despre conținutul științific;
-Selectivitatea în alegerea posterelor, în special în ceea ce privește tipul și dimensiunile imaginii,
precum și întinderea textului aplicativ;
-Rotirea posterelelor de la o unitate de învățare la alta pentru a menține elementele vizuale și cognitive
care să stimuleze permanent gândirea elevilor, conexiunile între informații și să genereze întrebări în
mintea celor care studiază;
-Rotirea posterelor, în cadrul aceleiași unități, pentru a menține trează atenția elevilor și a evidenția
conținuturile-cheie;
- Postarea imaginilor pentru a focaliza atenția elevilor asupra obiectivelor mai importante, mai ales
pentru acei elevi care au tendința de a-și pierde ușor interesul.

Investigaţiile realizate pe domeniul managementului clasei de elevi au început să atingă şi anumite

subiecte considerate pana în prezent elemente conexe procesului instructiv-educativ. Aceste probleme,
dintre care le amintim pe cele ale structurii ergonomice (dispunerea mobilierului din clasa,
vizibilitatea şi pavoazarea sălii de clasa), nu pot fi considerate ca secundare sau lipsite de importanta
pentru succesul activităţii la catedra a cadrului didactic. Suporturile investigaţionale moderne aduc
probe certe în favoarea acestor dimensiuni, considerându-le fundamentale în economia generala a
procesului didactic, ca proces managerial. Analiza unor subiecte, cum ar fi cele anterior menţionate:
dispunerea mobilierului din sala de clasa, vizibilitatea, în sensul poziţionării elevilor în bănci şi
pavoazarea sălii de clasa, au determinat reconsiderarea unor structuri dimensionale ale
managementului clasei de elevi.

Vizibilitatea

Reprezintă o substructură dimensională a managementului clasei de elevi, dependentă de

ergonomia acesteia. Vizibilitatea este o constantă ergonomică, apropiată de igiena şcolară şi presupune
adaptarea spaţiului şcolar al clasei, inclusiv al mobilierului la necesităţile somato-fiziologice şi de
sănătate ale elevilor. Totodată, vizibilitatea este condiţionată de dispunerea mobilierului în clasa de
elevi (variabila spre exemplu în funcţie de orientarea după anumite surse de lumina) şi de starea de
sănătate a elevilor. La acest nivel avem în vedere copiii cu deficiente de vedere, cu deficiente de auz,
cu deficiente structurale ale scheletului precum şi copiii care din punct de vedere fizic sunt variabili
după înălţime.
 Ţinând cont de aceşti parametri fizici, biologici şi medicali, într-o strânsă dependenta şi cu
parametri de tip social şi instrucţional, cadrul didactic va lua cele mai bune decizii rezultate din
combinaţiile de alternative posibile. Selecţia se va face printr-o susţinere criterială armonioasa,
punându-se la acest nivel pe primul plan argumentele de tip medical şi fizic. Este recomandabila şi aici
stimularea unei dinamici a poziţiilor în ocupate în bănci de elevi, astfel încât permutările respective să
nu încalce legile biologice, fizice şi medicale anterioare dar, totodată, să nu contravină nici normelor
psihopedagogice , instructiv educative şi de socializare ale elevilor în sala de clasa.

Intervenţiile noastre anterioare, investite cu puternice accente teoretice, pot prinde contur
practic numai în cazul unei întreprinderi manageriale eficiente a cadrului didactic.

Vizibilitatea în clasă a imaginilor joacă un rol important. Dacă acestea sunt vizibile din orice poziție
din clasă, atunci valoarea lor crește. Este indicat să evităm poziționarea după ușă, în imediata apropiere
a unui dulap etc, situații care obstrucționează privirea.

Realizarea de decorațiuni poate merge mult mai departe decât schimbarea atmosferei. De aceea,
trebuie să ne întrebăm, "Cum pot aceste decorațiuni să sporească elevului experiența de învățare, în
acest an?" Profesorii subestimează adesea impactul pe termen lung al afișelor. Ce postează pe pereți
are, de fapt, un potențial enorm de a oferi un sentiment de comunitate și de proprietate. Afișajul de pe
pereți oferă o oportunitate de absorbție pasivă de informații. El le consolidează formule, reguli, lecții
de viață și descoperiri academice.Decorațiunile pot dezvolta și sentimentul de comunitate. Ele trebuie
să fie acțiuni ale întregii comunități educative, aspecte valabile pentru toți cei prezenți și ceva ce toată
lumea poate să vadă. Astfel, pot să fie postate: regulile clasei și ale școlii, obiectivele academice sau
civice ale clasei, sloganul școlii sau al clasei etc.

Cele trei laturi ale dezvoltării, vizate prin afișajul din clasă-de învățare, de proprietate și de comunitate,
duc la creșteri importante pentru elev. Prin opoziție, afișele care conțin informații vechi, greșite,
incomplete, depășite din punct de vedere științific, nu au niciun aport pozitiv, ba chiar pot avea unul
negativ producând confuzie sau dezinformare.Studiile au arătat că pentru copiii de nivel preșcolar, un
mediu încărcat le poate perturba atenția, sunt mai distrași și obțin rezultate mai slabe la testele de
cunoștințe, în timp ce acest fenomen se diminuează, dar nu dispare în cazul elevilor până la clasa a
IV-a. În clasele mai goale, elevii sunt distrași de colegi sau de propriile interese, în timp ce în clasele
puternic decorate, cel mai puternic distractor de la sarcină este mediul de lucru însuși.
 Nici pentru elevii mai mari, un mediu prea abundent decorat nu stimulează învățarea.Tot mai
mult este evidențiată atât de specialiștii în educație, cât și de profesorii și educatorii de la clasă, nevoia
de a fi formați, încă din cadrul formărilor inițiale, în direcția alegerii celor mai potrivite decorațiuni
pentru clasele lor, în ideea evitării suprastimulării sau a substimulării.Gillian McNamee, director de
învățare la Erikson Institute din Chicago avertizează profesorii asupra a ceea ce ea a numit “Efectul de
mall” în decorarea sălilor de clasă. "Când mergi într-un mall, după o oră și jumătate, deja simți că sunt
prea mulți oameni, prea multă stimulare vizuală, gălăgie"; "Asta poate dărâma o persoană".De multe
ori, profesorii sunt conștienți de efectele negative ale supraîncărcării sălilor de clasă, cunosc faptul că
un mediu mai simplu dă într-o mai mare măsură libertate creativității, dar se tem de impresia pe care o
sală goală o generează în rândul părinților. De fapt, tot ceea ce postăm pe pereți trebuie să fie în
interesul și pentru ajutorul copiilor. Mai mult, dacă un profesor ajunge la finalul anului școlar la
concluzia că nu a folosit niciodată informațiile sau materialele afișate, nu a făcut referire le ele,
înseamnă că ele nu au avut nicio valoare pedagogică pentru elevii săi. Unii practicieni sunt chiar de
părere că nu este bine să afișezi nimic înainte ca aceste materiale să fi fost explorate, create de către ei
sau să fi avut la bază contactul cu elevii.

Amenajarea sălii de clasă

Cele mai interesante analize de nivel managerial nu exclud variabilele de mediu cultural-estetic
ale clasei de elevi. Cadrul didactic trebuie să respecte din punct de vedere managerial ideea ca, clasa,
ca grup organizat poate să se identifice la nivelul culturii manageriale prin intermediul unui element de
individualizare (o mascota, spre exemplu) şi să-şi eficientizeze structura grupală interioara prin
intermediul unui spaţiu (pereţii sălii de clasa, alte piese de mobilier decât cele strict şcolare) amenajat
după legile instructiv-educative, estetice dar, nu în ultimul rând, şi după cele manageriale.

Cultura grupală a clasei de elevi presupune promovarea atât a unor valori instrumentale cât şi a
unor valori expresive (sloganuri, simboluri, ceremonii, ajungându-se chiar pana la adevărate "ritualuri
de socializare"), cele din urma constituindu-se în adevărate fundamente pentru primele.

Dispunerea mobilierului în sala de clasă

Mobilierul şcolar reprezintă o parte importanta a bazei tehnico-materiale a învăţământului şi,

potrivit specialiştilor domeniului, este compus dintr-o serie de piese de mobilă folosite în mediul
şcolar, ca suporturi conexe, în scopul îndeplinirii unor obiective educaţionale.
 În compoziţia mobilierului şcolar intra atât piesele destinate locurilor de studiu şi de învăţare
ale elevilor cât şi mobilierului personal rezervat cadrului didactic. Din punct de vedere ergonomic
mobilierul şcolar este realizat corespunzător caracteristicilor psiho-somatice ale elevilor şi adecvat
spaţiului de clasă, în timp ce dintr-o perspectivă didactică, acesta trebuie instalat şi reglat după
obiectivele instructiv-educative ale activităţii.

Istoricul mobilierului în sala de clasă datează încă din antichitate sub forma mesei simple,
devine mobilier în epoca medievale (în jurul catedralelor) şi poate fi considerată în accepţiunea sa
modernă odată cu sistemul monitorial al lui Bell şi Lancaster. În sistemul de învăţământ romanesc
banca a fost introdusa în jurul anului 1830, în timp ce preocupările faţă de subiectul ergonomiei
şcolare nu au încetat să fie exercitate cu adevărat interes. Teoreticieni ca D. Brandza au emis puncte de
vedere constructive asupra variantelor moderne de mobilier şcolar.

Atributele moderne ale mobilierului sălii de clasă sunt după Ullich (1995): simplitatea,
funcţionalitatea, durabilitatea instrucţionalitatea şi modularitatea. Specialiştii în ergonomie şcolară sunt
preocupaţi în momentul de faţă de realizarea unui mobilier al sălii de clasa după standardele anterioare,
care poate să ofere elevului atât autonomia funcţională cât şi posibilitatea de organizare a activităţii
educaţionale pe grupuri de elevi.

Un subiect predilect al preocupărilor privitoare la ergonomia spaţiului de învăţământ - clasa -

este cel al modularităţii mobilierului şcolar, astfel încât, acesta să poată fi organizat şi reorganizat,
compus şi descompus, în funcţie de sarcina didactică fundamentală şi de stilul educaţional al cadrului
didactic. Spre exemplu, o dispunere a mobilierului în manieră tradiţională, favorizează mai ales
expunerea cadrului didactic şi atitudinea pasivă a elevilor şi se pretează la activităţi educaţionale de tip
predare-învăţare, prelegere. Din contra o dispunere a mobilierului pe sistem semicerc sau chiar oval,
schimba accentul interpersonal al relaţiei educaţionale, favorizând şi încurajând interacţiunile
permanente şi activismul elevilor.

Amplasarea şi fixarea mobilierului este realizată în așa fel încât căderea, lunecare
sau răsturnare acesta să nu provoace pierderi de vieţi omeneşti, rănirea persoanelor sau să
blocheze evacuarea din clădire. Dulapurile din laboratoare, în care se află substanţe care pot
produce incendii sau degajări nocive, vor fi ancorate de pereţi iar rafturile vor, fi asigurate
pentru a se evita răsturnarea recipienţilor respectivi.
 Alte măsuri de siguranță luate sunt precum cele de la ieşirea din incinta şcolilor şi
liceelor se existența balustradelor de protecţie la limita troturarului, carelimitează ieşirea
bruscă în carosabil; platformele de acces în sunt prevăzute cu balustradă de protecţie,
indiferent de înălţimea denivelării; căile de evacuare a copiilor sunt dimensionate conform
reglementărilor generale, asigurânduse lăţimi de trecere majorate cu 0,50 m. Căile de
circulaţie şi evacuare sunt luminate şi ventilate natural, ușile coridoarelor nu sunt batante, ele
se deschid în sensul ieşirii din clădire, și sunt dotate cu mecanisme (resorturi) de
autoînchidere lentă şi alcătuite din panouri pline, cu ochiuri de lumină la partea superioară
protejate cu ramă metalică.

Scara asigură un spaţiu liber de trecere fără risc de lovire iar balustradele sunt
realizate încât să nu constituie o sursă potenţială de accidentare, mâna curentă nu poate fi
folosită drept tobogan; barele verticale.

Ventilarea claselor

Toate spațiile clădirilor sunt ventilate natural, asigurându-se o premenire a aerului de cel puţin
3 schimburi pe oră în sălile în care se desfăşoară procesul de învăţământ, viteza curenţilor de aer
nedepăşind 0,3m/s.

Ventilarea naturală se asigură prin existenţa unor concentraţii admisibile de substanţe nocive
(gaze, vapori, praf) ale aerului exterior; ocuparea sălilor conform normelor; aerisirea sălilor (prin
deschiderea ferestrelor) în timpul pauzelor. În sălile cu ferestre pe două laturi, se realizează o
ventilare naturală, transversală, cu ajutorul ochiurilor mobile. Ventilarea mecanică se asigură la
laboratoarele de chimie care sunt prevăzute cu nişe de lucru.

Iluminatul.

Majoritatea încăperilor școlii au asigurată direct lumina naturală, excepţie făcând încăperile
la care se admit şi iluminarea indirectă sau artificială ca vestibuluri, holuri, coridoare, depozite. La
proiectarea iluminatului natural în școală s-a avut în vedere așezarea ferestrelor pe una din laturile
clasei, mobilierul dispunânduse astfel ca lumina să vină din stânga iar plinurile dintre ferestre sunt
de maximum 0,5 din lăţimea acesteia.
 Înălțimile parapetului sunt de 0,85 0.90 m în sălile de clasă, peste 1,50 m în cele de sport ,
peste 0,80 m la grupurile sanitare și peste1,00 m la scări iar distanța dintre tavan și partea superioară a
ferestrei este mai mare de 0,30 m.

Însorirea încăperilor şcolilor contribuie la satisfacerea cerinţelor privind iluminatul natural,

confortul termic şi conservarea energiei. Pătrunderea radiaţiilor solare în încăperi este considerată ca
benefică pentru ocupanţi din considerente de sănătate şi psihologice. Încăperile sunt considerate a fi
suficient însorite dacă durata de însorire în ziua de referinţă, primăvara şi toamna (21 martie şi 23
septembrie), este de peste două ore iar unghiul de incidenţă al radiaţiei directe este peste următoarele
valori: 6° vertical, 20° orizontal, condiții realizate în cazul de față.

În sălile de clasă şi laboratoare, corpurile de iluminat vor fi repartizate astfel încât direcţia
luminii artificiale să fie aceiaşi cu direcţia luminii naturale: un rând de corpuri de iluminat se
recomandă să fie aşezat în imediata apropiere a ferestrelor (la cca. 1 m de fereastă). în afară de acest
aliniament se va mai prevedea un şir de corpuri de iluminat la cea 2/3 din lăţimea încăperii. În sala
de sport vor fi prevăzute corpuri de iluminat cu grătar de protecţie împotriva loviturilor.

Pentru iluminatul local al tablelor se vor prevedea corpuri speciale cu lămpi fluorescente care
au posibilitatea reglării orientării în plan vertical. Acestea se montează deasupra tablei la o distanţă
de perete de cea 75 cm. Iluminarea, locală a tablei uşurează citirea cât şi evitarea strălucirii din
câmpul vizual al elevilor.
Se vor prevedea corpuri de iluminat cu lămpi fluorescente cu repartiţie difuză sau semidirectă a
fluxului luminos cu un grad mare de protecţie contra orbirii în laboratoare, camere preparare,
birouri, etc.
Şcolile se încadrează în grupă II, clădiri sociale cu regim normal de temperatură şi umiditate,
valorile temperaturii şi umidităţii relative de calcul a aerului interior fiind 18°C şi respectiv 60%.
 BIBLIOGRAFIE

1. Arh. Silvia Păun , ARHITECTURA CONSTRUCŢIILOR PREŞCOLARE,

2. Normativ privind proiectarea, realizarea și exploatarea construcțiilor pentru școli și
licee, 1997
3. Nicola, Ioan, “Microsociologia colectivului de elevi", E.D.P., Bucureşti, 1974
4. Pocora, Monica, ”Managementul clasei”, suport de curs elaborat în cadrul Programului
de formare continuă CIPTIC, POSDRU/87/1.3/S/57406, 2013
5. Prundeanu, D.A., Teoria arhitecturii, Editura Amphion, București, 2001.
6. MOBILIER ŞCOLAR, Dimensiuni funcţionale STAS 11556/284
http://www.lufo.ro/