Berzintu Lavinia-Maria

Resurse Umane, An II, Grupa I

Towards a theory of social processes: a translation

Norbert Elias

Elias – Folder elias – pdf. Elias - Towards a theory of social processes: a translation

Cei doi „părinţi” foarte diferiţi ai sociologiei, Comte şi Marx, au încercat să se

elibereze de fabulele clasice europene ale filosofiei. Fiecare a făcut acest lucru în felul lui.
Comte a subliniat idee că filosofia clasică un motiv etern, o minte neschimbătoare trebuie
împărtăşită de oamenii din taore perioadele şi locurile istorice este o abstarcţie, o fabulă. El a
încercat să arate că gândirea umană se schimbă cu trecerea timpului. Succesiunea de tipuri de
gândire este încorporată în succesiunea etapelor de dezvoltare socială.

Marx a dobândit ideea de dezvoltare a gândirii de la Hegel. Spre deosebire de Comte,

Hegel concepe activitatea umană din punct de vedere filosofic, ca şi în cazul dezvoltării
independente la toate celelalte funcţii umane şi nevoi, care sunt în mod independent ale
societăţii umane. El a văzut traiectoria funcţiilor intelectuale umane, folosind noţiunea de
„spirit”, ca o dezvoltare autonomă şi în esenţă ca o forţă hegemonică în spatele tuturor
celorlalte aspecte ale schimbării sociale. Marx a corectat această idee hegeliană,prin atribuirea
hegemoniei producţiei şi distrubuţiei de bunuri pentru satisfacţia nevoilor ca cele mai
elementare nevoi ale vieţii.

Conceptul cu etapele omenirii a fost un roman în sine. Ideea a avut istorie lungă, dar
pentru mai multe secole oamenii au văzut dezvoltarea umană ca un declin.Paradisul s- a
pierdut în trecut.Epoca de aur a fost urmată de cea de argint, epoca fierului de multe războaie.
Cei mai mulţi oameni au visat la întoarcerea la paradisul pierdut, la revenirea la trecutul mai
bun de renaşterea antichităţii.

Obişnuiam şi încă obişnuim să explicăm ceea ce înţelegem pur şi simplu ca

„eveimente naturale”, cum ar fi tunete şi fulgere, seceta şi inundaţii, boli şi eclipse lunare,
acţiunile voite, intenţii şi planuri. Astăzi rămân comune pentru a explica evenimentele sociale
umane din punct de vedere al acţiunilor voite,inteţiilor şi planurilor.

Unii consideră că, conceptul dezvoltării sociale este discreditat în ştiinţele soiale. La
fel şi conceptul de „umanitate” infamat deoarece a fost folosit într-o perioadă anterioară ca un
Berzintu Lavinia-Maria
Resurse Umane, An II, Grupa I

simbol pentru teologia laică, conceptul de dezvoltare socială a rămas, de asemenea, rău
famat, pentru că era asociat cu o credinţă în progres legic. Conceptul de dezvoltare socială
este folosit în relaţie cu schimbările pe termen scurt din societăţiel sărace. Chiar şi atunci este
flosit de obicei în sensul de dezvoltare economică.

Două concepţii diferite ale istoriei şi societăţii , reprezentând două sisteme diferite de
teorii şi credinţe , au fost în conflict unele cu altele din jurul secolelor XVII-XIX până în ziua
de azi. Sociologia devenind tot mai concentrată pe prezent, iar istoria pe zonele de cercetare
trecute. Ele pot fi caracterizate pe scurt ca deterministe sau ani-deterministe, sau mai bine
voluntariste. În ambele cazuri, imaginea de istorie şi societate este un amestec de cunoştinţe
ştiinţifice bazate pe fapte şi constatări tastate , mituri seculare şi idei.

Se poate spune că împletirea proceselor neplanificate de lungă durată , dar explicabile

constituie infrastructura a ceea ce astăzi numim „istorie”. Cu alte cuvinte : juxtapunerea
nestructurată de oameni şi evenimente descrise de istoricieni are loc în cadrul schimbărilor
sociale structurate, de termen lung. Dezvoltarea unor modele teoretice ale acestor schimbări
structurate, neplanificate şi fără sens şi susţinearea acestor modele cu dovezi mai credibile
rămâne o sarcină ştiinţifică care se află încă în faţa noastră.