Iepurele

Iepurele se gaseste in aproape toate continentele,

exceptie facand Antarctica. S-a adaptat la diferite
climate si temperaturi (in paduri, campii, regiuni
inzapezite si chiar in mlastini). Acest animal isi
construieste casa in pamant, sapand adaposturi
numite vizuine. Uneori iepurele prefera sa foloseasca
vizuinele altor animale pentru a evita sa-si
construiasca una a lui.
Se intalnesc 18 tipuri de specii de iepuri, dintre care
unele au nume neobisnuite, precum "coada de
bumbac".
Este un animal dragalas, acoperit cu blana deasa si
moale. Are urechi mari si moi dar la unele specii
acestea pot fi si mici si scurte. Corpul este durduliu,
iar picioarele din spate sunt mai lungi si mai
puternice decat cele din fata. Pentru a se apara de
pradatori se foloseste de capacitatea sa de a alerga
foarte repede.
Culoarea acestor animale difera in functie de specii si de locul in care traiesc. Astfel, ei pot fi gri, maro, roscat,
dar si alb sau negru.
Nu este foarte mare, avand lungimea cuprinsa intre 25-50 cm si cantarind in jur de 7 kg. Iepurii de casa depasesc
aceasta greutate, datorita faptului ca sunt mai bine hraniti si nu alearga in comparatie cu cei salbatici.
Poate trai singur sau in colonii. Se hraneste cu morcovi (preferatii lui), iarba, salata, varza si alte plante. Pentru a
ajunge la alimente intra de multe ori in gradinile oamenilor. Desi ii place sa rontaie, iepurele nu face parte din
categoria rozatoarelor, avand 4 dinti in fata, spre deosebire de rozatoare care au doar 2 dinti in fata.
Este un animal nocturn, iesind din vizuina cand se lasa seara si pitindu-se la loc la primele ore ale diminetii.
In cazul unui pericol, iepurii se folosesc de piciorul din spate pentru a bate toba cu el in pamant, avertizandu-i
astfel pe ceilalti.
Iepurele se gaseste in aproape toate continentele, exceptie facand Antarctica. S-a adaptat la diferite climate si
temperaturi (in paduri, campii, regiuni inzapezite si chiar in mlastini). Acest animal isi construieste casa in
pamant, sapand adaposturi numite vizuine. Uneori iepurele prefera sa foloseasca vizuinele altor animale pentru a
evita sa-si construiasca una a lui.
Se intalnesc 18 tipuri de specii de iepuri, dintre care unele au nume neobisnuite, precum "coada de bumbac".
Este un animal dragalas, acoperit cu blana deasa si moale. Are urechi mari si moi dar la unele specii acestea pot
fi si mici si scurte. Corpul este durduliu, iar picioarele din spate sunt mai lungi si mai puternice decat cele din
fata. Pentru a se apara de pradatori se foloseste de capacitatea sa de a alerga foarte repede.
Culoarea acestor animale difera in functie de specii si de locul in care traiesc. Astfel, ei pot fi gri, maro, roscat,
dar si alb sau negru.
Nu este foarte mare, avand lungimea cuprinsa intre 25-50 cm si cantarind in jur de 7 kg. Iepurii de casa depasesc
aceasta greutate, datorita faptului ca sunt mai bine hraniti si nu alearga in comparatie cu cei salbatici.
Poate trai singur sau in colonii. Se hraneste cu morcovi (preferatii lui), iarba, salata, varza si alte plante. Pentru a
ajunge la alimente intra de multe ori in gradinile oamenilor. Desi ii place sa rontaie, iepurele nu face parte din
categoria rozatoarelor, avand 4 dinti in fata, spre deosebire de rozatoare care au doar 2 dinti in fata.
Este un animal nocturn, iesind din vizuina cand se lasa seara si pitindu-se la loc la primele ore ale diminetii.
In cazul unui pericol, iepurii se folosesc de piciorul din spate pentru a bate toba cu el in pamant, avertizandu-i
astfel pe ceilalti.

SURSA 03

Originea
Iepurele de casa s-a obtinut cu 6000 de ani in urma, prin domesticirea iepurelui de vizuina. Vestigiile arheologice
confirma domesticirea iepurilor in Spania, de unde s-au raspandit in Asia si restul Europei.
Domesticirea si crearea sistemelor de crestere si selectie au condus la modificarea caracteristicilor biologice
(cresterea prolificitatii), dar, in schimb, a scazut rezistenta la boli.
Aspectul exterior, rase si dimensiuni
Ca aspect general, facand abstractie de multitudinea de rase, iepurele este inzestrat cu urechi lungi, ascutite la
varf si late la baza si culcate pe spate, fiind ridicate la orice zgomot perceput. Capul este ovoidal din profil,
alungit, cu un botic lat si bine evidentiat. Ochii mari, rotunzi, migdalati, de culori variate in functie de rasa,
prezinta miscari ample, ceea ce-i permite iepurelui sa vada in orice directie. Buza superioara este despicata pe
linia mediana, fiind una dintre particularitatile speciei. Corpul este atat lung cat si lat, cu un piept adanc si spate
lat. Musculatura membrelor posterioare este foarte bine dezvoltata, punand in evidenta o coapsa generoasa.
Labele membrelor posterioare sunt mult mai bine dezvoltate si mai late in comparatie cu cele din fata. Coada
este scurta, musculoasa, stufoasa si purtata aproape intotdeauna ridicat. Spre deosebire de alte rozatoare, iepurele
nu-si poate folosi gherutele (5 in fata si 4 in spate) pentru a se prinde.
Aspectul blanitei variaza in functie de sezon. Astfel, iarna ea este deasa si moale, iar vara este lunga si mai rara.
Coloritul acesteia este extrem de variat, gasindu-se in diferite nuante si modele, specifice fiecarei rase in parte.
Exista peste 100 de rase de iepuri care se clasifica functie de greutatea corporala:
- rase mari: Uriasul Belgian, Uriasul alb de Termonde, Berbecul englez, Uriasul francez, etc. cu greutate peste 5-
7 kg;
- rase mijlocii: Chinchila mare, Chinchila mica, Albastru vienez, rasa californiana, rasa neozeelandeza, etc. cu
greutate intre 3,5-5 kg;
- rase mici: Havana, Olandeza, cu greutate de 2-3 kg;
- rase pitice: Poloneza, cu greutate sub 2 kg.
Dupa lungimea firului de par, rasele se impart in:
- rase cu par scurt (Rex);
- rase cu par lung (Angora).
In general, iepurele de casa cantareste intre 1,5-4 kg, cu variatii in functie de rasa.
Comportamentul
Iepurii de casa sunt animale deosebit de fricoase si sperioase, cu reactii foarte puternice. Reactioneaza imediat,
chiar violent fata de prezenta altor animale, la zgomote puternice si necunoscute. In urma fricii determinate de
diferiti factori stresanti, femelele isi pot devora puii. Toate modificarile de mediu pot constitui factori stresanti
declansatori ai multor entitati patologice.
In general, iepurii de casa sunt animale sociabile, atasandu-se rapid de persoanele care-i ingrijesc, manifestand,
insa, frica fata de persoanele straine.
In grup, nu se instaleaza o ierarhie sociala vizibila, intalnita la majoritatea rozatoarelor.
Mirosul are un rol important in viata sociala a iepurelui. Iepurii isi marcheaza teritoriul cu secretii ale glandelor
odorante de la nivelul barbiei si a regiunii anale.
Sunt animale vivace, jucause, dar aveti grija ca le place sa roada orice. Rosul este utilizat atat pentru tocirea
dentitiei, cat si pentru investigarea mediului de viata.
Dintre rozatoarele de companie, iepurii sunt cel mai puternic afectati de schimbarile bruste de mediu, facand
frecvent crize de aclimatizare.
Adapostirea
Pentru iepurii de apartament se preteaza o cusca cu grilaj din plastic si fundul mobil din plastic perforat, cu tavita
pentru evacuarea dejectiilor.
Cusca trebuie sa fie prevazuta cu o pardoseala absorbanta cu fund dublu. Cusca trebuie sa fie spatioasa pentru a-i
oferi iepurelui conditii confortabile, de odihna, miscare, hranire, adapare, reproductie, fatare si crestere a puilor.
Dimensiunile si forma custii depind de starea fiziologica si de destinatia animalutelor.
La custile din lemn, pardoseala se va confectiona din scandura, iar la cele metalice din plasa de sarma cu ochiuri
de 2 cm. Sub pardoseala se vor fixa tavite, tip sertar pentru acumularea dejectiilor.
In interiorul custii se va amplasa, fie un vas, fie un jgheab pentru nutreturile voluminoase (uscate sau verzi). De
asemenea, va fi necesara amplasarea unui alt vas pentru nutreturile concentrate, a adapatorilor si a unui cuib de
fatare.
In custile femelelor cu pui, pana la intarcare, se va aseza o pardoseala asternut de paie. Curatatea custilor si a
accesoriilor se va face periodic. In cuib se face curatenie de 2 ori/zi.
Hranirea
Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui.
Iepurii consuma nutreturi de origine vegetala: plante verzi, fibroase uscate, suculente, radacinoase, siloz, furaje
concentrate si nutreturi combinate.
Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balonamentului abdominal si a
enterotoxiemiei.
Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-se tocat.
Cartofii se adminsitreaza numai fierti.
Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administrandu-se seara.
Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule.
Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de apa zilnic este de 0,7 litri/zi la
femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi la femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o
scaderea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor.
Daca iepurii sunt crescuti in apartament, este recomandat sa fie hraniti cu granule speciale pe care le gasiti in
pet-shop-uri si care le asigura un regim alimentar echilibrat si complet.
Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciuri, prajituri, mere, pere, pepeni,
zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite
tulburari gastro-intestinale.
Aspecte particulare
Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul incepe sa creasca pe cap, pentru ca la
varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in intregime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile.
La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premolari; unii dinti au caracter permanent,
iar altii sunt de lapte si vor fi schimbati.
Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale parului, oaselor si ale organelor genitale.
La varsta de 60 zile se produce prima naparlire.
Unghiile cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, intrucat sunt acoperite de parul
labutelor, sunt subtiri, elastice si ascutite. Odata cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi,
lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafata lor apar valuri
circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara.
Oasele lungi cresc pana la varsta de un an.
Viata reproducatoare. Maturitatea sexuala este atinsa in jurul varstei de 3-4 luni, in functie de rasa. Varsta optima
pentru imperechere este de la 5-6 luni. Imperecherea se face dimineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in
lunile de vara si intre orele 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi
folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 2-3 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata
reporducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusii
putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultati, rareori intalnindu-se distocii sau
hemoragii dupa fatare.
Ingrijirea
- iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca este esential sa le asigurati un spatiu
sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasul liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat
acesta are tendinta de a le roade;
- blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta
eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii;
- saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le mentine in perfecta stare si pentru a
descoperii eventualele aspecte anormale;
- unghiile, daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni.
Boli si afectiuni curente
Indiferent de varsta, iepurele de casa este predispus diferitelor boli infectioase, nutritionale, parazitare si
micotice, precum si diferitelor afectiuni de reproducere. Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca
evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli:
Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza cu predilectie
iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj
spumos-hemoragic sau epistaxis, semne nevroase cu agitatie puternica si tipete inainte de moarte. Masculii sunt
mai sensibili. Animalele cu forme clinice se sacrifica, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se
vaccineaza de urgenta.