Iepuraşul

de Măndiţa Andrei
Printre tufe şi lăstari
Se văd două urechi mari
Şi un ghemotoc de blană.
Uite-l, a fugit în goană!
C-a păţit-o, vai de el,
Când era mai mititel,
Cu vulpiţa cea roşcată,
De-a ştiut pădurea toată.
Este Rilă, urechi lungi
Fuge, nu poţi să-l ajungi.
Că îi este tare frică
Chiar şi de o umbră mică.
De-atunci Rilă-Iepurilă,
Poreclit şi Urechilă,
Aleargă în sus şi-n jos
Că este tare fricos.