1. Asociaționismul Potrivit teoriei asociaționiste, psihicul uman se structurează
de la parte la întreg.
Apreciază că întreaga cunoaștere pornește de la simple senzații
care ne oferă informații referitoare la o singură calitate, a obiectului care acționează direct asupra organelor de simț iar suprapunerea în timp și în spațiu a mai multor senzații conduce la formarea percepției
2. Gestaltismul Consideră că psihicul, încă de la naștere, este structurat
pe niveluri diferite de complexitate, cel mai simplu nivel este percepția iar cel mai înalt fiind gândirea.
● perspectivă opusă asociaționismului
3. Introspecționismul Consideră că obiectul psihologiei este conștiința, privită
ca realitate interioară închisă fără nicio legătură cu exteriorul.
Introspecționismul ”închide” omul în sine.
4. Behaviorismul Apare ca reacție critică la introspecționism apreciind că și în
contextul în care am fi de acord că există conștiință, nu am avea acces la ea întrucât este o realitate închisă
Tot ceea ce putem studia, spun behavioriștii, este
comportamentul uman ca relație între stimulii care acționează asupra individului și răspunsul organismului.
5. Psihanaliza Apare ca reacție la introspecționism. Fondatorul
psihanalizei, Sigmund Freud, formulează ideea caracterului dual antagonic al structurilor psihice: conștient-inconștient. În centrul structurii inconștientului se află instinctul erotico-sexual. Obiectul de studiu este inconștientul.
6. Psihologia acțiunii Deplasează interesul cercetării de la studiul proceselor și
și a conduitei fenomenelor psihice izolate către studiul activității umane care vizează un anumit scop.