Moluştele

Melcii
Gasteropodele sunt reprezentate de speciile de melci, atât acvatici cât şi tereştri. Corpul
gasteropodelor este format din cap, picior şi manta. Pe cap are 4 tentacule. În vârful celor mai
lungi se găsesc ochii. Gura are trei buze şi o limbă zimţată denumită radula. Piciorul reprezintă
organul de locomoţie al melcilor. Corpul secretă un mucus care-i ajută să alunece și îi protejează
în cazul în care aceştia traversează suprafeţe ascuţite. Între corpul melcului şi cochilie se găseşte
o răsfrângere a pielii, numită manta. La intrarea pe partea dreaptă a cochiliei se găseşte orificiul
respirator. Prin el pătrunde aerul într-un spaţiu numit camera mantalei. Mantaua este umedă,
bogată în vase de sânge şi îndeplineşte rolul de plămân. Cei acvatici respiră prin branhii.
Aparatul circulator este format dintr-o inimă, alcătuită din două camere, şi vase de sânge. Din
punct de vedere al nutriţiei, melcii sunt atât erbivori, cât şi carnivori. Există şi melci veninoşi.
Sistemul nervos este simplu, reprezentat de ganglioni nervoşi. Deşi melcii sunt hermafrodiţi,
având atât organe de reproducere masculine cât şi feminine, aceştia se împerechează pentru a
conferi variabilitate genetică urmaşilor. Cu cât urmaşii sunt mai variaţi genetic, cu atât vor fi mai
rezistenţi la provocările mediului. Melcul se înmulţeşte prin ouă pe care le depune în pământ, în
luna august, săpând o groapă cu capul şi cu piciorul. Iarna hibernează, prin încetinirea funcţiilor
corpului. Se retrag în frunzare sau gropi şi închid intrarea cochiliei cu mai multe capăcele
poroase. Melcii prezintă o mare diversitate, existând melci cu diverse forme de cochilii, cu
diverse dimensiuni, ba chiar şi melci fără cochilie (limacşii).

Me
lcul de livadă
Limaxul

Scoicile
Moluşte acvatice protejate de o cochilie formată din două valve, unite printr-un ligament
rezistent. Cochilia se poate închide şi deschide prin contracţia şi relaxarea unor muşchi. Scoicile
se hrănesc prin filtrarea apei, aspirând apă şi filtrând particulele hrănitoare. Se înmulţeşte prin
ouă depuse toamna. Primăvara din ele ies larve mici, asemănătoare viermilor inelaţi, care se
fixează pe înotătoarele şi branhiile peştilor. Se desprind după 3 luni şi devin adulţi.
Cefalopodele
Cefalopodele sunt cele mai complexe şi mai evoluate moluşte. Reprezentanţi ai cefalopodelor
sunt caracatiţa, calmarul şi sepia. Nautilul este singurul reprezentant al unei clase vechi de
moluşte. 
Gura este înconjurată de tentacule dotate cu ventuze, au rolul de a prinde prada.
Nautilul

Caracatiţa
Sepia

Calamar
 
Importantă:

-verigi ale lanțurilor trofice terestre și acvatice

-unele sunt sursă de hrană și pentru om

-unele pot fi dăunătoare pentru agricultură (consumă frunze) sau periculoase (ex. gazde pentru

diverși paraziți)

-cochiliile pot fi folosite în artizanat iar cele fosile sunt indicatori biologici în istoria Pământului

-unele scoici sunt producătoare de perle ; procesul are loc când anumite particule (nisip, paraziţi)
intră în interiorul scoicii iar apoi scoica îmbracă aceste particule în sidef, astfel formându-se
perlele (acest proces poate fi provocat și artificial prin introducerea unor particule în interiorul
scoicilor).