EVOLUTIONISM

(lat. evoutio = desfasurare, derulare)

Evolutia reprezinta transformarea intr-o masura mai mare sau mai mica a unei forme de viata in
alta sau a unor caracteristici majore in cadrul aceleiasi forme.

1.Unitatea si diversitatea lumii vii

a.Dovezi ale unitatii lumii vii:
- Sensibilitatea: capacitatea organismelor de a reactiona la actiunea unor stimuli din mediul lor de
viată
- Metabolismul: schimbul de substante si de energie dintre organism si mediul lui de viata
- Reproducerea: capacitatea organismelor de a se inmulti si de a transmite generatiilor următoare
zestrea lor genetică
b.Diversitatea biologică: varietatea organismelor vii de la cele mai simple până la cele mai
complexe ca urmare a modului diferit de adaptare la condiţiile variabile de mediu

2.Dovezi ale evolutiei

A.Dovezile indirecte:
a.Dovezile biogeografiei
Ex: Asemănarea dintre 2 specii de stejar separate una de alta de o distantă foarte mare are la bază
explicatia ca ele provin dintr-un strămos comun care în trecutul geologic ocupa un areal întins din
Europa până în Extremul Orient. Înaintarea calotei arctice de gheată din nord spre sud a
fragmentat vechiul areal al stejarului în două: unul în Europa si altul în Extremul Orient. În fiecare
fragment au rămas populatii care au permanentizat caracterele ancestrale ale stejarului ceea ce
explică asemănarea dar datorită izolării si conditiilor de mediu diferite, în fiecare areal au apărut
transformări care au dus la diversificarea descendentilor în două specii distincte.

b. Dovezile sistematicii vegetale si animale

Ex: Arborele genealogic al mamiferelor are la bază insectivorele primitive
răspândite astăzi în Asia de Sud - Est. Ele au proprietăti comune cu carnivorele, dar si cu primatele.
Asemănarea este rezultatul unei descendente comune.

c. Dovezile anatomiei comparate

Ex: Organele analoage se aseamană prin modul comun de adaptare la aceleasi conditii de viată ca
urmare a evolutiei in aceleasi conditii de mediu dar alcatuirea anatomică diferită arată ca
organismele nu sunt inrudite.
Organele omoloage diferă ca aspect general ca urmare a evolutiei in conditii diferite de mediu dar
alcatuirea anatomică asemănătoare arată ca organismele sunt inrudite.

d. Dovezile embriologiei
Ex: sirul de forme pe care îl parcurge un organism individual în timpul dezvoltării sale de la celula
ou până la starea adultă reprezintă o recapitulare sumară a lungului sir de forme parcurs de
strămosii organismului dat. Comparându-se embrionii la diferite clase de vertebrate,s-a observat
că în prima fază toti embrionii, indiferent de clasa de care apartin ,se aseamănă puternic între ei.

e. Dovezile paleontologiei
Ex: cazul fosilei Archaeopteryx un strămos al păsărilor actuale. Se poate afirma că aceasta a fost o
verigă intermediară între reptile si păsări. Spre deosebire de păsările propriu-zise , avea coadă de
reptilă, adică coloana vertebrală se prelungea în coadă, fălcile erau prevăzute cu dinti,dar, ca si
păsările actuale , avea corpul acoperit cu pene si membrele anterioare transformate în aripi
B.Dovezile directe:
Ex: Experientele de laborator cu populatii de microorganisme si de drosofile (musculite de otet)
transformate ireversibil sub actiunea unor substante chimice mutagene si a radiatiilor
Ex: Experientele cu plante de coada soricelului provenind din regiunile înalte ale muntilor cultivate
pe malul mării au adoptat înfătisarea potrivită conditiilor de la cota zero

3. Factorii darwinisti ai evolutiei

A. Ereditatea
- proprietatea organismelor de a avea informatie genetică, pe baza căreia sunt transmise de la
ascendenti la descendenti caractere morfologice, fiziologice, biochimice si comportamentale.
- Darwin considera transmiterea ereditară a oricărui caracter drept o regulă, iar netransmiterea
ereditară drept o exceptie. În cursul generatiilor, variatiile utile se acumulează si se dezvoltă încât
caracterele dobândite pot deveni ereditare
Ex: dintr-o sământă de grâu totdeauna va răsări o plantă de grâu
B. Variabilitatea
- proprietatea organismelor de a se deosebi unele de altele prin însusiri ereditare si neereditare,
astfel încât să nu existe copii identice
- Darwin a sesizat că indivizii din cadrul unei specii sau chiar al unei rase de animale sau soi de
plante diferă uneori între ei, mult mai pregnant chiar decât indivizii din două specii diferite.
Ex: forma ciocului la găini, dungile zebrelor, cochilia melcilor.
Există două tipuri de variatii:
a. Variatii definite – care sunt reactii uniforme la conditiile de mediu ale indivizilor dintr-o specie
ex: plantele lemnoase care cresc la munte, la altitudine mare, sunt de talie mică si au tulpini
culcate la sol.
b. Variatii nedefinite – care sunt reactii neuniforme la conditiile de mediu ale indivizilor dintr-o
specie
ex: În aceleasi conditii de mediu, plantele cresc si se dezvoltă diferit.
C. Suprapopulatia
- cresterea excesivă a numărului de indivizi.
- Tendinta de înmultire nelimitată a organismelor vine în contradictie cu capacitatea limitată de
suport a vietii pe care o posedă Pământul.
ex: se nasc mai multi indivizi decât disponibilitătile de hrană si de spatiu din ecosistem.
D. Lupta pentru existentă
- nevoia unui organism de a lupta cu alte organisme din aceeasi specie sau din specii diferite dar si
cu mediu pentru a supravietui si a lăsa urmasi.
a. Lupta intraspecifică
ex: doi lupi înfometati se bat cu adevărat între ei pe viată si pe moarte pentru hrană.
b. Lupta interspecifică
ex: lupul si vulpea lupta indirect pentru acelasi tip de hrana (iepure)
c. Lupta cu conditiile de mediu
ex: o plantă ce creste la marginea desertului luptă împotriva secetei prin capacitatea sa de a
produce organe de retinere a apei sau de reducere a evaporării.
E. Selectia naturală
- avantajează variatia cea mai aptă,
Pentru specie, variatiile individuale pot fi:
- Variatii dăunătoare pentru supravietuirea speciei, caz în care sunt eliminate.
- Variatii indiferente, care nu reprezintă avantaj pentru specie.
- Variatii utile, care conferă avantaje speciei în raport cu conditiile de mediu, caz in care sunt
retinute in populatie.

ÎN CONCLUZIE, după DARWIN:

· variabilitatea spontană a naturii reprezintă sursa evolutiei;
· lupta pentru existentă este consecintă a suprapopulatiei, dar si a presiunii mediului extern;
· selectia naturală mentine si avantajează variatia cea mai aptă, care va deveni specie nouă;
· evolutia speciilor este procesul permanent de adaptare cât mai bună la mediu.

4. Teoria sintetică modernă a evolutiei

Conform teoriei sintetice, unitatea de bază a evolutiei este populatia. Aceasta reprezintă
obiectul asupra căreia actionează selectia si, în general, toti factorii evolutiei.
Evolutia este privită ca rezultat al interactiunii dintre fondul ereditar si mediu.

A. Factorii genetici ai evolutiei

a. Viteza de succesiune a generatiilor
Speciile care au un număr mai mare de generatii pe an pot evolua mai repede, deoarece în fiecare
generatie pot apărea mutatii ce sporesc diversitatea.
ex: evolutia explozivă a musculitelor de otet, a rozătoarelor, a plantelor ierbacee anuale.
b. Dimensiunea populatiei
- La populatiile foarte mici: la zimbru, variabilitatea fiind foarte redusă, sansele de a
evolua sunt minime.
- La populatiile foarte mari: la unii pesti oceanici, populatiile sunt surprinzător de
uniforme, deoarece mutatiile nu au sanse de afirmare si rămân ascunse, ceea ce înseamnă absenta
evolutiei.
c. Fluxul genic
- Deplasările indivizilor din aceeasi specie duc la transfer de informatie genetică de la o populatie la
alta.
d. Deriva genetică
- populatie poate evolua pe baza întâmplării si nu datorita unor calitatii deosebite
e. Selectia intrapopulatională
- În populatie, supravietuieste variatia (mutatia) cea mai aptă

B. Factorii ecologici ai evolutiei

a. Migratia
- populatia se schimbă atunci când trece dintr-un loc în altul, pătrunde în medii noi sau se
amestecă cu indivizi din alte populatii ale speciei.
b. Izolarea geografică si ecologică
- populatiile izolate în acest fel, aflându-se în conditii mai mult sau mai putin diferite, evoluează pe
căi proprii.
ex: fauna continentului australian (marsupialele)
c. Zona ecologică
- trecerea unei specii dintr-o zonă ecologică în alta (exemplu de la uscat la apă) produce
transformări evolutive importante.
ex: balena, foca, morsa, etc.
d. Structura biocenozei
ex: la limita dintre uscat si ocean, în fluvii, unde biocenoza este în curs de formare, cu conditii
instabile, evolutia este creatoare si produce noi tipuri de organizare; în recifele de corali sau în
pădurile ecuatoriale, unde biocenoza este stabilizată, cu structură bine conturată, fără perturbări
profunde, evolutia este stabilizatoare.