NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA Şl DEZBRĂCA

Definiţie:
Este o necesitate proprie individului de a purta îmbrăcăminte adecvată după
circumstanţe, temperatura zilei, activitate, pentru a-şi proteja corpul de rigorile climei
(frig, căldură, umiditate), permiţându-i o libertate a mişcărilor.

Rolul îmbrăcăminţii
- Protecţie termică şi a intimităţii sexuale
- Asigurarea libertăţii de mişcare
- Contribuie la comunicare.

Semnificaţii
- statut social
- nivel economic
- ideologie, religie

Reflectă - personalitatea individului

- starea sa psihică
- o eventuală afecţiune psihiatrică

Din punct de vedere al psihiatrilor, vestimentaţia este un semn de sănătate. O

îmbrăcăminte bizară, stridentă, cu multe podoabe poate exprima chiar o boală psihică.

I. Independenţa în satisfacerea nevoii

Omul, contrar animalelor, are nevoie de haine cu care să se îmbrace, pentru a se
proteja de rigorile climei; preocupat de sănătatea sa, el îşi alege veşmintele adecvate
circumstanţelor şi necesităţilor proprii.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Biologici
- Vârsta: temperatura corpului variază în funcţie de vârstă; individul îşi procură
veşmintele adecvate pentru a se proteja împotriva variaţiilor temperaturii mediului
ambiant.
Copiii mici şi persoanele în vârstă au temperatură corporală mai coborâtă decât
persoanele adulte, deci trebuie să utilizeze veşminte mai călduroase (copiii au tendinţă
mai mare de pierdere a temperaturii datorită unui sistem de autoreglare mai labil, fiind
în dezvoltare, iar vârstnicii, datorită diminuării funcţiilor organismului).
- Talie, statură: în vederea asigurării stării de bine, indivizii îşi aleg veşmintele în
funcţie de talie şi statură.
- Activitate: pentru confort şi libertatea în mişcare, indivizii în funcţie de activitate
poartă veşmintele adecvate.

Psihologici
- Credinţă: indivizii care aderă la o religie sau la ideologie poartă veşminte sau
1
obiecte care sunt semnificative pentru aceştia sau pentru comunitatea cărora le aparţin.
În plus, purtarea uniformei permite indivizilor să se distingă în societate ca făcând parte
dintr-un anumit grup.
- Emoţiile: influenţează alegerea şi purtarea veşmintelor care permit exprimarea
unor sentimente şi a unei stări de confort psihic.

Sociologici şi culturali
- Clima: cea caldă obligă indivizii să-şi aleagă veşminte care să le permită
menţinerea temperaturii corpului; pentru a împiedica acumularea de căldură şi
umiditate se vor purta veşminte albe, largi, ample, uşoare, în timp ce veşmintele de
culoare închisă şi groase menţin temperatura corpului în limite normale,
împiedicând pierderea căldurii.
- Statutul social: societatea, prin normele sale, impune indivizilor un statut care-i
obligă să se îmbrace şi să poarte obiecte prin care să dovedească rangul lor social.
După condiţiile financiare, pot apărea limite în alegerea şi purtarea îmbrăcămintei.
- Munca: condiţiile de muncă pot, de asemenea, influenţa alegerea şi purtarea
veşmintelor. Siguranţa muncii este dată de echiparea cu obiecte speciale de
vestimentaţie, protectiv împotriva accidentelor, frigului, zgomotelor etc.
- Cultura: prin veşminte se poate contribui la conservarea tradiţiilor şi, de aceea,
oamenii adoptă îmbrăcămintea care îi va distinge de ceilalţi (portul popular).

Manifestări de independenţă

- Semnificaţia veşmintelor
Veşminte: tot ceea ce acoperă corpul uman, îl ascunde şi-l protejează; ele sugerează
apartenenţa sau neapartenenţa la un grup social, profesional, cultural, religios etc.
- Alegerea personală - veşminte alese după gust şi circumstanţe (personalitatea
individului, ocazii festive, protejarea corpului de intemperii, preferinţe vestimentare,
modă)
- Sortarea veşmintelor - adecvate funcţiilor psihologice - în concordanţă cu importanţa
acordată îmbrăcămintei şi ţinutei personale
- Calitatea veşmintelor - adecvate climatului, statutului socio-cultural
- Proprietatea veşmintelor reliefeaza nivelul socio-economic, statutul social
- Purtarea de obiecte semnificative - pune în evidenţă rangul social, însemnătatea
personală (prin medalion, talisman), funcţie religioasă, secta religioasă, calitatea de
funcţionar de stat, ritualuri etc.
- Exigenţe în intimitate - modă, norme sociale; ordonat, curat tot timpul, în orice
activitate - funcţională, estetică
- Capacitatea fizică de îmbrăcare şi dezbrăcare - mobilitate articulară, tonus muscular,
maturitate psiho-motorie
- Talie şi statură - vârstă, sarcină, grad de dezvoltare a ţesutului adipos etc.

Intervenţiile asistentei medicale în menţinerea independenţei

- învaţă persoana să-şi aleagă îmbrăcămintea corespunzătoare climei,
temperaturii mediului înconjurător, activităţii, vârstei explorează gusturile
2
şi semnificaţia veşmintelor la fiecare persoană încurajează persoana pentru
a-şi alege singură îmbrăcămintea, ornamentele, accesoriile dorite

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a se îmbrăca şi dezbrăca

Problemele de dependenţă în satisfacerea acestei nevoi sunt:

- Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca
- Dezinteres pentru ţinuta vestimentară
- Neîndemânare în a-şi alege haine potrivite

Surse de dificultate
a) De ordin fizic:
a1: incapacitatea intrinsecă
- lezarea fizică (fracturi, arsuri, plăgi)
- diminuarea motricităţii membrelor superioare (slăbiciune, paralizie, hipotonie, pareze)
- absenţa unui membru superior sau unei porţiuni din membru (bont)
a2: incapacitatea extrinsecă
- obstacole ce împiedică mobilizarea membrelor superioare (aparate gipsate, sisteme de
imobilizare - chingi, benzi adezive, pansamente, plăgi)
a3: dezechibre
- durere, slăbire, fatigabilitate

b) De ordin psihologic
- tulburări de gândire, atenţie, concentrare
- anxietate
- stres
- pierderea imaginii de sine
- pierderea/separaţia
- situaţie de criză

c) De ordin socio-economic
- eşecuri
- conflicte, catastrofe, dezastre
- pauperitate
- dificultăţi de adaptare la schimbarea mediului social (prin căsătorie, strămutare,
degradare sau accedere pe scara ierarhică)

d) Lipsa de cunoaştere
- insuficienta cunoaştere de sine, a celorlalţi şi a mediului înconjurător

Manifestări de dependenţă
Dificultatea/incapacitatea de a se îmbrăca şi dezbrăca
- Dificultatea de a-şi încheia şi descheia nasturii
- Dificultatea sau incapacitatea de a-şi mişca membrele superioare
- Dificultatea de a se încălţa şi descălţa

3
Dezinteresul faţă de ţinuta sa
- Apatie în a se îmbrăca
- Acces de melancolie
Refuzul de a se îmbrăca şi dezbrăca
Alegerea inadecvată de veşminte
- Îmbrăcăminte exagerată, caraghioasă, coafuri bizare
- Veşminte inconfortabile, neadecvate taliei, masei corporale
Dezbrăcare continuă

- Intervenţiile asistentei -

A. Pacient cu dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca

1.OBIECTIV: Pacientul să cunoască importanţa satisfacerii de a se

îmbrăca şi dezbrăca

INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME ŞI DELEGATE

- educă pacientul privind importanţa vestimentaţiei în identificarea
personalităţii
- notează zilnic interesul persoanei pentru a se îmbrăca şi dezbrăca
- supraveghează cu ce se îmbracă
- explică legăturile dintre ţinuta vestimentară, imagine şi stima de sine
- încurajează pacientul

2.OBIECTIV: Pacientul să se poată îmbrăca şi dezbrăca singur

INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME ŞI DELEGATE

- identifică capacitatea şi limitele fizice ale persoanei îngrijite
- îi acordă timp suficient pentru a se îmbrăca şi dezbrăca; recomandă,
dacă ameţeşte, să se îmbrace în fotoliu şezând
- sugerează aparţinătorilor să-i procure pacientului haine largi, uşor de
îmbrăcat, cu mod de încheiere simplu; încălţăminte fără şiret
- face zilnic exerciţii de motricitate fină cu pacientul descriindu-i
gestica necesară îmbrăcării
- asistenta îmbracă şi dezbracă pacientul în caz de paralizii ale
membrelor, susţinând membrul paralizat în timpul îmbrăcării;
începe îmbrăcarea cu membrul paralizat şi apoi cu cel sănătos şi
dezbrăcarea în mod invers.

4
3.OBIECTIV: Pacientul cu tulburări psihice recâştigă independenţa de a se
îmbrăca şi dezbrăca

INTERVENŢIILE ASISTENTEI, AUTONOME Şl DELEGATE

- evaluează gradul de confuzie şi observă schimbările de
comportament, orientându-l regulat în timp şi spaţiu
- solicită persoanei să se îmbrace, vorbindu-i clar, distinct, cu respect şi
răbdare, respectând ritmul acesteia
- explică gesturile pe care trebuie să le facă pentru a se îmbrăca, în
limbaj inteligibil
- aşază obiectele în cameră în aceeaşi ordine tot timpul, iar hainele în
ordinea folosirii lor şi solicită pacientului la dezbrăcare să le pună în
ordine inversă

Îmbrăcarea şi dezbrăcarea pacientului

Scop: protejarea corpului şi asigurarea intimităţii

Intervenţiile asistentei
Alegerea lenjeriei în funcţie de:
- sex (cămaşă de noapte sau pijama)
- temperatura mediului
- vârstă
- talie şi statură (să asigure lejeritatea mişcării)
- de integritate fizică şi psihică a pacientului (comodă şi cu mod simplu de
încheiere)
Pregătirea lenjeriei la îndemâna pacientului
Explicarea tuturor gesturilor ce urmează a fi efectuate
Încurajarea pacientului să participe, pe cât posibil, în funcţie de
capacitatea şi limitele sale fizice
Felicitarea pentru fiecare progres
Ajutarea pacientului în efectuarea tehnicii sau efectuarea integrală a
tehnicii (la nevoie, se efectuează de către două asistente).

■ DE REŢINUT:
- în cazul afecţiunilor la nivelul membrelor superioare, se începe cu
dezbrăcarea membrului sănătos, îmbrăcarea începând cu membrul
afectat.
- în cazul afecţiunilor la membrele inferioare, nu se recomandă pijamaua
5
- susţinerea membrului paralizat
- acordarea de timp suficient pacientului pentru a efectua tehnica
- abordarea pacientului cu răbdare şi calm

B. Pacient cu dezinteres pentru tinuta vestimentară

- evaluarea gradului de confuzie, apatie

- orientarea pacientului în mod regulat în timp şi spaţiu
- educarea pacientului în privinţa importanţei vestimentaţiei
- explicarea gesturilor necesare, solicitarea clară şi raspicată, cu cuvinte
simple, de a efectua aceste manevre
- explicarea legăturilor între ţinuta vestimentară şi imaginea de sine, stima
de sine
- supravegherea pacientului
- încurajarea pacientului
- notarea evoluţiei în interesul acordat vestimentaţiei
- pregătirea hainelor în ordinea folosirii lor, în acelaşi loc întotdeauna, şi
se va solicita pacientului ca la dezbrăcare să le aseze în ordine inversă

C. Inabilitatea de a alege haine potrivite

- evaluarea cauzei - carenţe în educaţie, deficite mentale, afecţiuni

psihiatrice
- educarea pacientului în sensul adaptării vestimentaţiei la climă, ocazie,
mediu social
- în caz de afecţiuni psihiatrice - explicarea lagăturii între ţinuta
vestimentară şi stima de sine
- supravegherea şi încurajarea pacientului - felicitarea la fiecare progres
- notarea evoluţiei