PREVENIREA INFECŢIEI CU

VIRUSUL HIV

HIV/SIDA – NOŢIUNI GENERALE

 HIV (VIRUSUL IMUNODEFICIENŢEI UMANE)
un virus care atacă şi distruge sistemul imunitar iar
organismul nu mai poate face faţă agresorilor de orice natură
(virusuri, bacterii, ciuperci, celule canceroase).

O persoană poate fi purtătoare a

virusului HIV, dar aceasta nu înseamnă că
are boala SIDA.
Sistemul imunitar (sau imunitatea): ansamblul mijloacelor de
apărare a organismului împotriva infecţiilor.

Imunitatea unui organism este dată de:

-celulele albe din sânge (leucocitele, limfocite) şi de alte

celule din organism;

-anticorpii produşi de celulele albe.

Anticorpii sunt substanţe specifice sintetizate de

limfocite pentru a distruge sau a neutraliza agenţii
patogeni (bacterii,virusuri, celule canceroase etc.).
 Ca şi alte virusuri, HIV nu poate supravieţui în mod
independent. El nu poate trăi decât în interiorul unei
celule. HIV atacă, în special, limfocitele T-CD4,
celule importante ale sistemului imunitar.
Dacă organismul rămâne fără apărare, el este
vulnerabil în faţa oricăror microbi din exterior. Astfel,
în urma infectării cu HIV apar infecţii repetate şi
forme de cancer care pot fi mortale.
 S SINDROMUL
I IMUNO-
D DEFICIENŢEI
A DOBANDITE (din fr. ” acquis”)

este ultima fază a infecţiei cu HIV când sistemul imunitar

este foarte afectat de virus, iar organismul nu mai poate
face faţă infecţiilor.
•Un sindrom este o sumă de semne şi simptome
care pot fi întâlnite în diverse boli, dar care în
cazul subiectului în cauză, au ca numitor comun
infecţia cu HIV şi imunodeficienţa.
Imunodeficienţa reprezintă scăderea puterii
naturale a organismului de a se apăra împotriva
infecţiilor şi a cancerelor.

Spre deosebire de alte „imunodeficienţe” cu care

omul se poate naşte sau prin care poate să
treacă temporar, în cazul SIDA, imunodeficienţa
este dobândită.
 Concluzie :

Unii oameni pot fi infectaţi cu acest virus

fără să se simtă rău sau să manifeste
simptome SIDA, dar pot infecta şi pe alţii.
•Nu ne putem da seama că o persoană
este infectată doar privind-o, oamenii
pot fi infectaţi cu HIV fără a fi conştienţi
de acest lucru.
CUM SE TRANSMITE VIRUSUL
HIV?
1. Contact sexual neprotejat cu o persoană infectată
 2. Contact direct între sângele unei persoane sănătoase cu
sângele unei persoane infectate:

Prin transfuzii de sânge sau produse de sânge infectate

Prin rănirea cu obiecte tăioase, ascuţite sau înţepătoare expuse la

sânge infectat

Prin folosirea în comun a acelor sau seringilor de către consumatorii

de droguri injectabile.
 3. De la mama infectată la făt

În timpul sarcinii

În timpul naşterii

Prin alăptare
CUM NU SE TRANSMITE
VIRUSUL HIV?
prin îmbrăţişări şi sărut social

prin strângeri de mână

•prin strănut sau tuse

 •prin folosirea în comun a duşului şi toaletei

prin înţepături de insecte

prin folosirea în comun a veselei şi a tacâmurilor

•Este important de ştiut că, în cadrul contactelor
sociale din viaţa cotidiană nu există niciun
pericol de a contacta virusul.

•Atâta timp cât sunt respectate regulile

elementare de igienă, frecventarea de către copii
a grădiniţelor, creşelor, şcolilor şi a oricărui tip
de colectivitate NU prezintă risc de contactare a
bolii.
TESTUL HIV
  Nu este un test pentru SIDA

Testul arată că o persoană este doar purtătoare

a virusului HIV.

Testul nu indică prezenţa virusului în organism,

ci doar a anticorpilor împotriva HIV
 De la momentul infectării cu HIV, organismul are
nevoie de o perioadă de 3-6 luni pentru a produce
anticorpii care vor fi identificaţi cu ajutorul testului HIV.

Testul HIV va indica un rezultat precis numai după ce

trece această perioadă de 3 – 6 luni numită “fereastră
imunologică”.
 Avantajele testării HIV

evaluarea corectă a stării de sănătate şi luarea

măsurilor pentru încetinirea evoluţiei infecţiei

accesul rapid la tratamentele specifice pentru

infecţia HIV

luarea măsurilor de protecţie adecvate pentru

propria persoană şi a celor din jur
Buna cunoaştere a unei persoane nu oferă
garanţia sănătăţii ei. Sigura garanţie o
reprezintă testarea HIV.
EVOLUŢIA SIMPTOMELOR ÎN
INFECŢIA CU HIV
 HIV Neg –
Apariţia anticorpilor HIV

HIV Poz +

Perioada asimptomatică
(poate depăşi 10 ani)

Perioada
Simptomatică
 SIDA

Moar
te
COMPORTAMENTE DE RISC
 Relaţiile sexuale neprotejate, reprezintă
modul de transmitere major

Numărul mare de parteneri sexuali creşte

considerabil riscul de infectare
Sexul oral prezintă un risc de infectare, în
special dacă există leziuni la nivelul mucoasei
bucale

Folosirea în comun a acelor şi seringilor de

către două sau mai multe persoane (mai ales în
cazul consumatorilor de droguri)
 Este suficient un singur contact
sexual neprotejat pentru a te putea
infecta cu HIV!
CUM NE PROTEJĂM
•Abstinenţă.

•Fidelitate.

•Amânarea începerii vieţii sexuale până la efectuarea

testului de către cei doi parteneri.

•Folosirea corectă a prezervativului.

 •Evitarea contactului direct cu sângele altei persoane

•Folosirea individuală a obiectelor de igienă personală

(trusă de unghii, lame de ras, periuţă de dinţi etc.)

•Folosirea de seringi de unică folosinţă şi instrumentar

medical sterilizat corect.
PRECAUŢII UNIVERSALE
Spălaţi-vă întotdeauna mâinile cu apă şi săpun

 Acoperiţi orice rană cu pansamente de unică

folosinţă

Folosiţi mănuşi de unică folosinţă atunci când intraţi

în contact cu sângele

Folosiţi doar propriile instrumente de igienă personală

Asiguraţi-vă întotdeauna că instrumentarul medical

sau de cosmetică este sterilizat sau de unică folosinţă.
 HIV

Poate afecta pe oricine!

Şi tu poţi fi infectat!
În lume trăiesc peste 45 milioane de persoane
infectate cu HIV.
De la începutul epidemiei până în prezent au
decedat de SIDA peste 20 milioane de persoane.
Pe glob, în fiecare zi se infectează cu HIV peste
15 000 de persoane.
În România trăiesc peste 10 000 de persoane
infectate cu HIV sau bolnave de SIDA.
ISTORIC
Primele cazuri de SIDA au fost raportate în anul 1981 în
SUA, odată cu identificarea unor pacienţi care
prezentau o scădere semnificativă a capacităţii
organismului de a se apăra faţă de infecţii şi faţă de
dezvoltarea unor tumori.
În anul 1983 a fost descoperit şi agentul cauzator care
provoacă această boală. E vorba despre un virus izolat
din ganglionii limfatici ai unor bolnavi cu imunitate foarte
scăzută.
De unde au apărut HIV şi SIDA?
 Există mai multe ipoteze privind apariţia virusului
HIV, dar nici una dintre acestea nu poate fi confirmată
in totalitate. Dintre acestea amintim:

• ipoteza originii africane

•ipoteza originii naturale

•ipoteza originii de laborator.

De asemenea, este posibil ca un anumit virus care

determină boli asemănătoare la diferite specii animale,
prin mutaţii genetice succesive, să fi devenit agresiv
asupra speciei umane.
 Ipoteza originii africane

Zairul a fost considerat locul de origine al HIV, fiind prima

ţară africană care a invitat la cercetare în acest sens.
Primii africani cu SIDA raportaţi au fost zairezi care trăiau în
Belgia şi făceau parte din „înalta societate”. Făcându-se
cercetări în Zair, au fost depistate 38 de cazuri în timp foarte
scurt. Bazându-se pe acest număr, calculele statistice au
sugerat în 1983 că rata persoanelor infectate anual ar fi de
170 de cazuri la 1 milion.
Extrapolând datele s-a concluzionat că milioane de
africani vor muri în următorii ani. La acea dată,
testele ELISA pentru HIV, nu erau încă în uz, deci
relevanţa datelor statistice poate fi contestată.
În căutarea originii acestui virus s-au făcut o serie de
teste pe animale. Rezultatele obţinute indicau
probabilitatea provenienţei virusului de la maimuţa
verde.
De asemenea, au existat ipoteze care luau în
considerare si alte ţări din care proveneau cei
infectaţi: Haiti, SUA.
Ipoteza originii naturale.

În literatura medicală americană şi europeană au fost

descrise cazuri datând din jurul anului 1900, cu o
simptomatologie foarte asemănătoare tabloului clinic al
SIDA. Astfel de cazuri sugerează că virusul HIV ar fi putut
exista cu câteva decenii înainte de declanşarea actualei
epidemii.
Există două tipuri de explicaţii privind extinderea numărului
de cazuri.

 Una dintre ele sugerează existenţa unei tulpini mai

virulente a virusului HIV apărută ca urmare a mutaţiilor
genetice întâmplătoare ale unor tulpini mai puţin active.

 O altă explicaţie atribuie extinderea epidemiei unor factori

de natură sociologică cum ar fi: modificările culturale şi
comportamentale apărute în ultimele decenii (extinderea
utilizării drogurilor intravenoase, multiparteneriatul
heterosexual şi homosexual), creşterea mobilităţii
populaţiei.
Ipoteza originii de laborator.

Conform acestei ipoteze acest virus a fost produs de

om, în laborator. Armata americană a sponsorizat
numeroase cercetări în acest sens, dar rezultatele
acestora nu au apărut în literatura ştiinţifică, care nu
acceptă această posibilitate.
 HIV nu are calităţi de armă biologică pentru că:

se transmite cu dificultate

evoluează lent

este foarte greu de eliminat.

Oricum, dacă HIV provine cumva din laborator,

posibil că a scăpat accidental şi nu intenţionat, aşa
cum nici mutaţiile genetice nu sunt acceptate, deşi
ingineria genetică poate produce destule surprize.
Oricum, dacă HIV provine cumva din laborator,
posibil că a scăpat accidental şi nu intenţionat,
aşa cum nici mutaţiile genetice nu sunt
acceptate, deşi ingineria genetică poate
produce destule surprize.
Raportările diferitelor ţări suferă de lipsă de acurateţe,
iar extinderea infecţiei s-a putut produce prin
intermediul marilor deplasări de populaţie, favorizate
de prostituţie şi de homosexualitate.
Situatia din România HIV/SIDA
Primul caz de HIV/SIDA din România a fost diagnosticat
în 1985, iar din 1989 au fost semnalate cazuri la copii.
Numai în 1990 au fost diagnosticate peste 1000 de
persoane infectate, cea mai mare parte fiind copii.
Principalele caracteristici ale HIV/SIDA în România sunt:

 preponderenţa infecţiei în rândul copiilor, majoritatea

cazurilor fiind reprezentată de copiii născuţi în perioada 1988-
1990.

 peste 70% din totalul copiiilor au fost infectaţi pe cale

nozocomială (în timpul unor interventii medicale) sau prin
transfuzii de sânge ( Novotny,T., Haazen, D. si Adeyi, O.
2003 ).

 creşterea numărului de cazuri nou diagnosticate în rândul

adulţilor şi în special în rândul tinerilor.
 perspectiva creşterii cazurilor de transmitere verticală
(de la mamă la făt) şi prin droguri injectabile, odată cu
creşterea numărului de adulţi seropozitivi şi a
consumatorilor de droguri.

 sporirea numărului de persoane seropozitive care

necesită îngrijire medicală şi tratament. Conform datelor
Ministerului Sănătăţii, Comisiei Naţionale de Luptă Anti-
SIDA, la 31 decembrie 2005 aproximativ 6.400 persoane
beneficiau de tratament ARV.
Cea mai mare parte a copiiilor HIV+ infectaţi în anii 1988-
1990 au ajuns acum tineri şi devin activi sexual. Pe măsură
ce aceştia trec pragul spre viaţa adultă, ponderea adulţilor
cu HIV/SIDA va fi predominantă. Grupa de vârsta 15-19 ani
reprezenta, la sfârşitul anului 2005, peste 70% din totalul
cazurilor raportate la nivel naţional.
În România trăiesc, conform datelor Ministerului Sănătăţii,
11.253 persoane infectate HIV sau bolnave de SIDA. Nu
există estimări oficiale ale numărului real de persoane
seropozitive, dar conform raportului Băncii Mondiale
( Novotny,T., Haazen,D. si Adeyi,O. 2003 ) care citează
surse UNAIDS, acesta poate fi de 5-10 ori mai mare decât al
celor înregistraţi.
Din punct de vedere medical şi al tratamentului ARV, copii
sunt consideraţi doar cei în vârstă de până la 14 ani inclusiv,
după 14 ani fiind consideraţi (şi raportaţi) adulţi.
Tabel 2: Situaţia HIV/SIDA în România - Date generale (31 martie 2006)

NR. BOLNAVI ÎN VIAŢĂ 11. 253

TOTAL HIV (CUMULATIV) 6.480
Cazuri HIV copii* 4.479
Cazuri HIV adulţi 2.001
TOTAL SIDA în viaţă 5.330
Cazuri SIDA copii în viaţă* 3.617
Cazuri SIDA adulti în viaţă 1.713
Total decese SIDA 4.649
Decese copii* SIDA 3.703
Decese adulţi SIDA 946
Total pierduţi din evidenţa HIV+SIDA 557
Pierduţi din evidenţa HIV copii + adulţi 384
Pierduţi din evidenţa SIDA copii + adulţi 173
Total pacienţi în evidenţa activă HIV+SIDA** (pacienţi
care s-au prezentat cel puţin o dată în perioada 01.01- 7.623
31.12.2005)
Copii (0-14 ani) 465
Adulţi (> 14 ani) 7.158
Total pacienţi în tratament ARV** 6.400
Copii (0-14 ani) 401
Adulţi (> 14 ani) 5.999

* 0-14 ani la data diagnosticului

** la 31 decembrie 2005

Sursa: Ministerul Sănătăţii, Comisia Natională de Luptă Anti-SIDA,

Institutul de Boli Infecţioase "Prof.Dr.Matei Balş" - Compartimentul
de Evaluare şi Monitorizare a Infecţiei HIV/SIDA în România
Tabel 3. Cazuri noi HIV + SIDA înregistrate în ultimii 5 ani pe vârste si
sexe

Sursa:

Ministerul Sănătăţii, Comisia Naţională de Luptă Anti-SIDA,

Institutul de Boli Infecţioase "Prof.Dr. Matei Balş" -
Compartimentul de Monitorizare şi Evaluare a Infecţiei
HIV/SIDA în România
Grupa de Masculin Feminin
vârstă
An 2001 2002 2003 2004 2005 2001 2002 2003 2004 2005
< 1 an 2 6 4 1 2 0 6 4 1 4
1-4 ani 2 2 4 3 3 1 1 6 5 3
5-9 ani 13 2 0 3 3 4 3 1 3 2
10-12 ani 216 47 17 2 1 156 50 9 3 4
13-14 ani 60 73 32 8 3 47 54 43 5 0
15-19 ani 23 50 102 95 84 26 40 88 96 70
20-24 ani 24 20 14 13 18 26 27 21 21 21
25-29 ani 24 27 29 27 39 21 36 21 24 31
30-34 ani 42 38 37 38 32 38 35 19 24 21
35-39 ani 24 21 26 31 21 17 15 18 28 21
40-49 ani 33 38 25 40 44 15 20 20 12 29
50-59 ani 11 16 13 27 17 5 5 4 10 7
60 ani şi
peste 5 3 5 8 8 2 3 3 3 2
TOTAL 479 343 308 296 275 358 295 217 235 215