Scarlatina

Scarlatina

Specialitate boli infecțioase  

Simptome strawberry tongue[*]

febră[1]
durere abdominală[*][1]
vomă[1]
Erupție[1]  

Cauze Streptococcus pyogenes[1]  

Clasificare și resurse externe

ICD-9 034.1

ICD-10 A38

ICD-11   

ICD-9-CM 034[2][3]
034.1[2][3]  

DiseasesDB 29032
 MedlinePlus 000974

eMedicine derm/3878909776 emerg/402, emerg/518

Patient UK Scarlatină

MeSH ID D012541

Scarlatina, boală infecțioasă, contagioasă și epidemică (mai ales la copii),

care se manifestă prin febră, dureri de gât și o erupție roșie pe tot corpul, urmată de
descuamare.

Tabloul clinic

Scarlatina parcurge 4 faze clasic descrise:

 perioada de incubație - 3-5 zile;

 perioada de invazie (preeruptivă) - 1-2 zile, care debutează brusc cu

febră, frisoane, angină (enantem), odinofagie și cefalee, afectare
digestivă (greață, vome, inapetență) și stare de rău general.

 perioada de stare, începe odată cu apariția exantemului scarlatinos și

completarea enantemului (prin ciclul lingual).

 perioada de descuamație începe după 7-14 zile de boală, prelungindu-

se 2-4 săptămâni.

Incubația

Perioada de incubație durează de obicei 3-6 zile, dar se poate scurta până la
o zi sau se poate extinde până la 12 zile.

Perioada de invazie

Perioada de invazie (preeruptivă) durează 1-2 zile (36-48 de ore). Debutul

bolii este brusc, uneori brutal, cu febră mare (de 38-40°), frisoane, curbatură
moderată, mialgii, stare de rău general, angină, afectare digestivă (greață, vome
repetate, inapetență, uneori dureri abdominale), astenie, insomnie și cefalee.
Angina se însoțește de dureri în gât, odinofagie. La examenul obiectiv se
depistează angina (roșeață intensă a faringelui, care cuprinde amigdalele și întregul
istm faringian, amigdalele sunt hipertrofiate, roșii sau cu exsudat purulent, mai
mult sau mai puțin organizat la suprafața tonsilelor), adenopatii submandibulare și
uneori o hepatosplenomegalie sensibilă. În formele severe, pulsul este rapid,
tensiunea arterială scade și starea generală este modificată (uneori delir).[4][5][6]

Perioada de stare

Perioada de stare (faza de stare, perioada de erupție, exantemul scarlatinos)

începe odată cu apariția exantemului și completarea enantemului (prin ciclul
lingual)

Exantemul scarlatinos

Exantemul scarlatinos (erupția cutanată scarlatinoasă) apare după 12-48

(obișnuit 24-36) ore de la debutul bolii (apariția febrei). Erupția scarlatinoasă se
anunță printr-un ușor prurit și începe pe gât, umeri și partea superioară a toracelui
și spatelui și apoi se întinde în câteva ore sub formă de cămașă pe tot trunchiul, iar
în circa 24 de ore pe extremități. În cazuri obișnuite, erupția cutanată atinge cea
mai mare dezvoltare în 2-3 zile a bolii, se menține 36-48 de ore și apoi se stinge
treptat, dispărând în cazuri de gravitate medie după 7-8 zile de la debutul bolii.[4]
[5][6]

Exantemul (erupția cutanată) este format din micropapule punctiforme

congestive pe un fond intens eritematos. Micropapule (papule mici) au dimensiuni
de 1-2 mm (cât un vârf sau gămălie de ac) și au o culoare roză sau roșie-intensă,
stacojie, iar în cazurile severe, cu o nuanță cianotică. Centrul micropapulelor este
de obicei colorat mai intens și ridicat deasupra pielii, ceea ce determină la palparea
sau pipăitul lor o senzație aspră, de tegument granulos, rugos (senzație de glaspapir
rugos). Micropapulele elevate se observă mai clar la o iluminare laterală. Uneori
micropapule punctiforme de pe fondul intens eritematos sunt atât de numeroase
încât confluează prin baza lor eritematoasă periferică în plaje întinse, tegumentele
având un aspect eritematos difuz, dând aspectul clasic descris de "piele de rac
fiert", culoare care a sugerat și denumirea bolii (în latina medievală "scarlatum" =
roșu aprins, stacojiu). Pielea este uscată (inhibiția glandelor sudoripare).
Exantemul este ușor pruriginos sau nepruriginos, dar de obicei nudureros. Erupția
dispare câteva clipe la presiunea ei cu degetul dând o pată albă (dermografism alb),
după care apare din nou erupția.[4][5][6]
 Erupția respectă fața, palmele și plantele, fiind mai accentuată la plicile de
flexiune (în axile, în fosele poplitee, în regiunea inghinală), în regiunea inferioară a
abdomenului, în regiunea laterală a toracelui, pe fese, pe fața internă a coapselor,
gambelor, brațelor, pe fețele anterioare ale antebrațelor și pumnilor, dosul mâinii și
degetelor.[4][5][6]

La nivelul plicilor de flexiune ale membrelor, mai ales la plica cotului, dar și
la cele de la încheieturile pumnului, genunchilor (fosă poplitee), din regiunea
inghinală, din axile, erupția scarlatinoasă prezintă un aspect caracteristic,
patognomonic, sub forma unor linii (dungi) hemoragice, așezate transversal în sens
orizontal, corespunzător pliurilor de flexiune, la nivelul unde pielea, lezată de
toxina streptococul piogen, este traumatizată prin mișcări. Acest aspect
caracteristic al erupției la plicile de flexiune cu caracter hemoragic și persistent a
fost descris în 1910 de Calistrat Grozovici (1862-1919) împreună cu internul său
Constantin Pastia (1883-1926), în Spitalul Colentina și este cunoscut în literatură
ca semnul Pastia sau semnul Grozovici-Pastia,[8] util și pentru diagnosticul tardiv
al scarlatinei, deoarece persistă câteva zile după stingerea erupției și permite astfel
un diagnostic retroactiv chiar și în convalescența imediată. Semnul Pastia este mai
mai rar întâlnit în plicile abdomenului unde liniile hemoragice sunt dispuse
transversal. Punctele hemoragice pot produse în aceste regiuni și prin
compresiunea pliului cutanat cu degetele sau prin compresiunea brațului cu
manșeta tensiometrului sau cu un garou de cauciuc (semnul Rumpel-Leede
pozitiv).[4][5][6]