ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

CONTABILITATE SI GESTIUNE
FISCALA

REFERAT:
ACCIZE SI TAXE VAMALE

BUCURESTI, 2010
 ACCIZE

Accizele au fost introduse in tara noastra in luna noiembrie 1991, dar o reglementare complexa a
acestora s-a realizat in 1993 o data cu introducerea TVA –ului.
Incepand cu ianuarie 2004 odata cu introducerea Codului Fiscal s-a asigurat armonizarea
principiilor de impunere cu legislatia comunitara si s-au simplificat procedurile de control, supraveghere
si autorizare a agentilor economici producatori si importatori de produse accizabile.

Taxele speciale de consumatie sau accizele sunt asezate asupra unor produse care se consuma
in cantitati mari si care nu pot fi inlocuite de cumparatori cu altele, pentru ca in acest fel impozitul sa aiba
in mod constant un randament fiscal cat mai ridicat.
Drept urmare, accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastica, cum sunt:
vinul, cidrul, berea, apele minerale etc. (in Franta); tutunul, cafeaua, zaharul, ceaiul, uleiurile minerale etc.
(in Germania); berea, vinul, spirtul, cidrul, tutunul, uleiurile minerale etc. (in Marea Britanie); produsele
din tutun, alcoolul, zaharul etc. (in Indonezia); produsele petroliere, tutunul, uleiurile vegetale, produsele
industriei chimice, produsele textile si din iuta etc. (in India); hidrocarburile (in Tunisia); spirtul,
produsele petroliere, bauturile nealcoolice si cimentul (in Thailanda) etc.
In Romania se practica accize pe produse cum sunt:
-bauturile alcoolice,
-vinurile si produsele pe baza de vin,
-berea,
-produse din tutun,
-produsele petroliere (benzina premium, regular si normala, benzina fara plumb si motorina),
-cafeaua,
-apele minerale si apele gazoase cu continut de zahar sau de alte produse de indulcit si substante
aromatizante,
-confectiile din blanuri naturale,
-articolele din cristal,
-bijuteriile din aur si/sau platina,
-autoturismele si autoturismele de teren (inclusiv din import, rulate),
-parfumurile, apele de colonie si apele de toaleta,
-aparatele video de inregistrat sau de reprodus,
-camerele video,
-cuptoarele cu microunde,
-telefoanele mobile,
-aparatele pentru conditionat aerul.
Produsele enumerate mai sus sunt supuse accizelor in momentul producerii lor pe teritoriul
comunitar sau la momentul importului lor in acest teritoriu.

Taxele de consumatie pe produs se calculeaza fie in suma fixa pe unitatea de masura, fie in baza
unor cote procentuale aplicate asupra pretului de vanzare. In mod normal, produsele provenite din
import trebuie impuse cu aceleasi taxe ca si produsele indigene, iar cele destinate exportului, de regula
nu sunt impozitate.
Nivelul cotelor utilizate pentru calcularea accizelor difera de la o tara la alta si de la un produs la
altul. De exemplu, pentru produsele din tutun nivelul acestor cote depaseste frecvent 50 sau chiar 60 de
procente.
In tara noastra, in perioada de dupa Revolutia din decembrie 1989, regimul accizelor a fost
instituit prin Legea nr.42/1993. In conformitate cu aceasta lege, accizele se calculau, in principal, in baza
sistemului ad-valorem prin aplicarea unor cote procentuale asupra bazei de impozitare. La tigarete,
acciza era stabilita in suma fixa pe unitatea de masura. Sistemul ad-valorem practicat la noi a generat o
serie de aspecte negative, cum sunt: fenomene de evaziune fiscala in cazul bauturilor alcoolice prin
subevaluarea bazei de impozitare si comercializarea ilicita a produselor de acest gen provenite din
import; concurenta neloiala in randul producatorilor de alcool si bauturi alcoolice. Pentru inlaturarea
acestor carente, prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 82/1997 s-a trecut de la sistemul ad-
valorem la calcularea accizelor in baza unei sume fixe stabilite pe unitate de masura si exprimata in ECU.
Acest din urma sistem viza produse si grupe de produse ca: alcool, bauturi alcoolice, tigarete, cafea si
produse petroliere si a intrat in vigoare la 1 ian. 1998.
Aplicarea in practica a sistemului bazat pe sume fixe/um exprimate in ECU a intampinat o serie
de dificultati. Este vorba mai intai de faptul ca modalitatea de determinare a sumelor in lei datorate
statului drept accize era greoaie, deoarece trebuia sa tina cont de fluctuatia periodica a cursului leu/ECU.
Acest fenomen exercita o influenta negativa asupra preturilor de livrare care trebuiau actualizate in
permanenta.
De asemenea, pentru a se evita o dubla impozitare se admitea ca in cazul unor produse (este
vorba de bauturi alcoolice si cafea) sa se deduca din accizele datorate bugetului de stat pentru produsele
finale, accizele aferente materiilor prime introduse in procesul de prelucrare. Practicarea acestor
deduceri i-a dezavantajat pe agentii economici care utilizau materii prime impuse cu accize. Dezavantajul
este determinat de faptul ca accizele erau stabilite in ECU, iar trasformarea lor in lei are loc in momente
diferite, in functie de obiectul de activitate al agentului economic. Astfel, acesta din urma poate aparea in
postura de producator de materii prime sau de prelucrator al acestora. Influenta negativa a cursului de
schimb apare intotdeauna in costurile de productie ale agentului economic care beneficiaza de dreptul de
deducere a accizelor. Transformarea in lei a sumelor exprimate in ECU nu este nici ea facila, deoarece se
bazeaza pe utilizarea saptamanala a cursului de schimb valutar stabilit de Banca Nationala a Romaniei.
Cu toate ca sistemul de accize stabilite in ECU pe unitate de masura a reprezentat un pas
important in directia armonizarii cu legislatia din Uniunea Europeana, el nu a putut contracara
extinderea evaziunii fiscale frauduloase, astfel ca s-a inregistrat o scadere alarmanta a veniturilor
bugetare provenite din accize.
Drept urmare, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 se prevede ca de la 1 ianuarie
1999 sa se treaca la:
-stabilirea de accize in lei/UM pentru alcool, bauturi alcoolice, vinuri si produse pe baza de vin, bere,
produse din tutun, cafea;
-actualizarea trimestriala (prin ordin al ministrului finantelor) a nivelului accizelor stabilite in lei, in
functie de evolutia ratei inflatiei si a cursului de schimb valutar pentru produsele: alcool, bauturi
alcoolice, produse din tutun si cafea;
-pentru a se limita aria evaziunii fiscale si pentru a usura misiunea organelor fiscale cu atributii de
control privind determinarea corecta a cuantumului accizelor datorate bugetului de stat, in cazul
alcoolului etilic alimentar, al bauturilor alcoolice si al oricaror altor produse destinate industriei
alimentare sau consumului, care contin alcool etilic alimentar, accizele se datoreaza si se calculeaza o
singura data de catre agentul economic producator sau importator.

Ca o categorie a impozitelor de consumatie, impozitele speciale de consumatie au rol si forme

diferite de la o tara la alta, in contrast cu impozitele generale de consumatie – cum este TVA-ul care au
multiple trasaturi si reglementari comune in statele in care se aplica. In general, taxele speciale de
consumatie se aplica in asociere cu cele generale de consumatie. O reglementare mai complexa si o
frecventa mai mare detin impozitele generale de consumatie, cum este cazul taxei pe valoare adaugata.
In tara nostra, categoria impozitelor speciale de consumatie a premers categoriei impozitelor
generale de consumatie. Astfel, impozitele speciale de consumatie au fost introduse in noiembrie 1991
(prin HG nr. 779/1991), pe cand impozitele generale de consumatie, reprezentate prin TVA se aplica de
la 1 iulie 1993.
O reglementare mai complexa si distincta a impozitelor speciale de consumatie s-a introdus prin
Legea nr. 42/1993, care a abrogat dispozitiile legale anterioare. Aceasta lege reglementeaza doua forme
ale impozitelor speciale de consumatie si anume:
-accizele la unele produse din import si din tara
-impozitul la titeiul din productia interna si gazele naturale.
 In mod succint si pentru scopuri practice, se utilizeaza notiunea de "accize" pentru ambele forme
de impozite speciale de consumatie. Specific ambelor forme de impozite speciale de consumatie este
faptul ca ele se datoreaza intr-o singura faza a circuitului economic, respectiv de catre producatori,
importatori sau achizitori, iar cotele sau sumele fixe, dupa caz sunt unice atat pentru produsele realizate
la intern, cat si pentru cele din import. Observam o deosebire esentiala fata de TVA, care se aplica la
fiecare stadiu al circuitului economic. Accizele se introduc in baza de impozitare a TVA.
Accizele constituie (in tarile in care se aplica) o sursa de venit apreciabila, facil de obtinut, la
un cost putin ridicat. Cotele cele mai mari de accize afecteaza, in general, bauturile, tigarile,
automobilele si carburantii si furnizeaza majoritatea veniturilor procurate de aceste taxe speciale asupra
consumului, respectiv ¾.
Accizele, in general, sunt sensibile la inflatie, ajungandu-se in perioade de inflatie puternica la o
scadere a randamentului accizelor (de altfel aceasta problema este actuala mai mult sau mai putin pentru
toate categoriile de impozite). Faptul ca se aplica supra valorii in vama, la care se adauga taxele vamale, in
cazul produselor importate, sau in suma fixa asupra cantitatilor de petrol sau gaze livrate, face ca aceste
taxe sa-si diminueze randamentul in conditii de inflatie puternica.
Apare necesara, astfel, o modificare a acestor taxe pentru a compensa efectele inflatiei. Partea
accizelor in totalul prelevarilor obligatorii variaza de la o tara la alta: moderata in Belgia, Germania, SUA
si foarte ridicata in Portugalia, Grecia, Irlanda. Structura lor difera in egala masura: tarile nordice
impoziteaza puternic bauturile alcoolice, tarile de sud le taxeazafoarte putin, iar Franta, Germania si Belgia
aplica taxe medii.

Accizele, constituind o sursa importanta de venituri bugetare, usor de procurat, prin ele se
urmaresc obiective bugetare dar si eficienta administrativa.
Regula de eficienta este urmatoarea: taxarea unui bun trebuie sa fie invers proportionala cu
elasticitatea cererii in raport cu pretul. Ori, produsele precum bauturile, tigarile, aparatura
electronica, carburantii etc. nu comporta substituiri puternice, deci cererea lor este considerata, in
general, inelastica in raport cu pretul. In realitate, inelasticitatea cererii in raport cu pretul nu este
intotdeauna verificata. Astfel, populatia este foarte sensibila la costul carburantului. Transportul personal
poate fi inlocuit cu transportul in comun si astfel o modificare a costului carburantului provoaca
substituiri intre cele doua modalitati de transport. Anumite bauturi de calitate superioara au o puternica
elasticitate in sensul ca impozitul specific asupra acestor bunuri genereaza substituiri intre categorii de
calitate diferita. O crestere a preturilor la tigari exercita un efect de franare a consumului. S-a estimat ca
in Franta o crestere a texelor indirecte de 20% conduce la o reducere de 4% a consumului de tutun si de
tigari. Franarea consumului se opune obiectivului de obtinere a veniturilor bugetare. Taxele speciale
asupra consumului corespund, in general, vointei de descurajare a consumurilor excesive de anumite
produse. Dar pentru ca acest impozit sa-si atinga scopul – respectiv franarea consumului – trebuie ca
cererea sa fie relativ elastica in raport cu preturile, ipoteza care se dovedeste defavorabila realizarii
celuilalt obiectiv – asigurarea veniturilor bugetare.

Produse accizabile

Bere

Bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care conţine un
amestec de bere şi de bă uturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, avâ nd, şi într-un caz şi în altul, o
concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.
Pentru berea produsa de micii producatori independenti nationali si din cadrul tarilor membre
care detin o inatalatii de fabricatie cu o capacitate nominal care nu depaseste 200000 hl/an se aplica
accize specifice reduse.
Fiecare antrepozitar autorizat ca producă tor de bere are obligaţia de a depune la autoritatea
fiscală competentă , pâ nă la data de 15 ianuarie a fiecă rui an, o declaraţie pe propria ră spundere privind
capacită ţile de producţie pe care le deţine, conform prevederilor din norme.
 Beneficiază de nivelul redus al accizelor toţi operatorii economici mici producă tori care
îndeplinesc cumulativ urmă toarele condiţii:
-sunt operatori economici producă tori de bere care, din punct de vedere juridic şi economic, sunt
independenţi faţă de orice alt operator economic producă tor de bere;
- utilizează instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere;
- folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale orică rui alt operator economic producă tor de bere
- nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator economic producă tor de bere.
În situaţia în care antrepozitarul autorizat pentru producţia de bere îşi mă reşte capacitatea de
producţie prin achiziţionarea de noi capacită ţi sau extinderea celor existente, acesta va înştiinţa în scris
autoritatea fiscală competentă despre modifică rile produse, va calcula şi va vă rsa la bugetul de stat
accizele, în cuantumul corespunză tor noii capacită ţi de producţie, începâ nd cu luna imediat urmă toare
celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia.
Berea produsa de persoanele fizice pentru consumul propriu este scutita de plata accizelor cu
conditia sa nu fie vanduta.

Vinuri

Vinurile sunt:
a) vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 şi 2205, cu excepţia vinului
spumos care:
-au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depă şeşte 15% în volum, şi la
care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau
-au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depă şeşte 18% în volum, au
fost obţinute fă ră nici o îmbogă ţire, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din
fermentare.

b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile: NC 2204 10; 2204 21 10, 2204 29
10 şi 2205, şi care:
-sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legă turilor sau care sunt
sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari;
-au o concentraţie alcoolică care depă şeşte 1,2% în volum, dar care nu depă şeşte 15% în volum, şi
la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
    Vinurile produse de catre persoanele fizice produs pentru consum propriu si pentru consumul
familiei sale este scutit de la plata accizelor.

Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri

Bă uturile fermentate, altele decâ t bere şi vinuri, reprezintă :

a) alte bă uturi fermentate liniştite care se încadrează la codurile NC 2204 şi 2205 ca şi toate produsele
încadrate la codurile NC 2206 00, cu excepţia altor bă uturi fermentate spumoase, avâ nd:
-o concentraţie alcoolică ce depă şeşte 1,2% în volum, dar nu depă şeşte 10% în volum;
-o concentraţie alcoolică ce depă şeşte 10% în volum, dar nu depă şeşte 15% în volum, şi la care
alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

b) alte bă uturi fermentate spumoase care se încadrează la codurile: NC 2206 00 31; 2206 00 39; 2204 10;
2204 21 10; 2204 29 10 şi 2205 şi care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip ciupercă , fixat cu
ajutorul legă turilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai
mare de 3 bari, şi care:
-au o concentraţie alcoolică care depă şeşte 1,2% în volum, dar nu depă şeşte 13% în volum;
-au o concentraţie alcoolică care depă şeşte 13% în volum, dar nu depă şeşte 15% în volum şi la care
alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
Băuturile fermentate, altele decâ t bere şi vinuri, fabricate de persoana fizică şi consumate de că tre
aceasta şi membrii familiei sunt scutite de la plata accizelor cu condiţia să nu fie vâ ndute.
Produse intermediare

Produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depă şeşte
1,2% în volum, dar nu depă şeşte 22% în volum, şi care se încadrează la codurile: NC 2204, 2205 şi 2206.
Se consideră produse intermediare şi orice bă utură fermentată liniştită care are o concentraţie
alcoolică ce depă şeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, şi orice bă utură
fermentată spumoasă care are o concentraţie alcoolică ce depă şeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în
întregime din fermentare.

Alcool etilic

Alcool etilic reprezintă :

a) toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depă şeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la
codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci câ nd aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt
capitol al Nomenclaturii combinate;
b) produsele care au o concentraţie alcoolică ce depă şeşte 22% în volum şi care sunt cuprinse la codurile
NC 2204, 2205 şi 2206 00;
c) ţuică şi rachiuri de fructe;
d) orice alt produs, în soluţie sau nu, care conţine bă uturi spirtoase potabile.
    Tuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodă riilor individuale, în limita
unei cantită ţi echivalente de cel mult 50 litri de produs pentru fiecare gospodă rie individuală /an, cu
concentraţia alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard
a accizei aplicată alcoolului etilic, potrivit prevederilor din norme.
    Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a că ror producţie nu depă şeşte 10 hectolitri alcool
pur/an, se aplică accize specifice reduse.
    Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de
vedere juridic şi economic de orice altă distilerie, nu funcţionează sub licenţa de produs a unei alte
distilerii şi care îndeplinesc condiţiile prevă zute de norme.

Tutun prelucrat

Tutun prelucrat reprezintă :

a) ţigarete;
b) ţigă ri şi ţigă ri de foi;
c) tutun de fumat:
-tutun de fumat fin tăiat, destinat rulă rii în ţigarete;
-alte tutunuri de fumat.
    Se consideră ţigarete:
a)rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu sunt ţigă ri sau ţigă ri de foi
b)rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hâ rtie de ţigarete, prin simpla mâ nuire
neindustrială ;
c) rulourile de tutun care se pot înfă şura în hâ rtie de ţigarete, prin simpla mâ nuire neindustrială ;
d) orice produs care conţine parţial alte substanţe decâ t tutunul
    Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă se pot fuma ca atare, după cum urmează :
a) rulourile de tutun care conţin tutun natural;
b) rulourile de tutun care au un înveliş exterior din tutun natural;
c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec tă iat fin, înveliş exterior de culoarea normală a
unei ţigă ri, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, şi un
liant, cu condiţia ca:
-învelişul şi liantul să fie din tutun reconstituit;
- masa unitară a rolei de tutun, excluzâ nd filtrul sau muştiucul, să nu fie sub 1,2 grame;
-învelişul să fie fixat în formă de spirală, cu un unghi ascuţit de minimum 30 grade faţă de axa
longitudinală a ţigă rii.
d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tă iat fin, înveliş exterior de culoare normală a unei
ţigă ri, din tutun reconstituit, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă
este cazul, cu condiţia ca:
-masa unitară a ruloului, excluzâ nd filtrul şi muştiucul, să fie egală sau mai mare de 2,3 grame;
-circumferinţa ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea ţigă rii să nu fie sub 34 mm.
e)orice produs care conţine parţial alte substanţe decâ t tutunul şi are învelişul din tutun natural, învelişul
şi liantul din tutun reconstituit sau învelişul din tutun reconstituit.

    Se consideră tutun de fumat:

a)tutunul tăiat sau fă râ miţat într-un alt mod, ră sucit sau presat în bucă ţi, şi care poate fi fumat fă ră
prelucrare industrială ulterioară ;
b)deşeurile de tutun prelucrate pentru vâ nzarea cu amă nuntul
c)orice produs care conţine parţial alte substanţe decâ t tutunul

    Se consideră tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în ţigarete:

a) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o
lă ţime sub 1 mm;
b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o
lă ţime mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este vâ ndut sau destinat vâ nză rii pentru rularea
ţigaretelor.
Un rulou de tutun este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două ţigarete - atunci câ nd are o
lungime, excluzâ nd filtrul şi muştiucul, mai mare de 9 cm, fă ră să depă şească 18 cm; ca trei ţigarete - câ nd
are o lungime, excluzâ nd filtrul şi muştiucul, mai mare de 18 cm, fă ră să depă şească 27 cm, şi aşa mai
departe.

Produse energetice

Produsele energetice sunt:

a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utiliză rii drept combustibil
pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
b) produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715;
c) produsele cu codurile NC 2901 şi 2902;
d) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, numai dacă sunt destinate
utiliză rii drept combustibil pentru încă lzire sau combustibil pentru motor;
e) produsele cu codul NC 3403;
f) produsele cu codul NC 3811;
g) produsele cu codul NC 3817;
h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă sunt destinate utiliză rii drept combustibil pentru încă lzire sau
combustibil pentru motor.

Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 4-a şi a 5-a ale cap. I din prezentul titlu doar
urmă toarele produse energetice:
a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utiliză rii drept combustibil
pentru încălzire sau combustibil pentru motor;
b) produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi 2707 50;
c) produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711 21 şi 2711 29;
d) produsele cu codul NC 2901 10;
e) produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 şi 2902 44;
f) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate
utiliză rii drept combustibil pentru încă lzire sau combustibil pentru motor;
g) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utiliză rii drept combustibil pentru
încălzire sau combustibil pentru motor.
 Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:
   a) benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;
   b) benzina fă ră plumb cu codurile NC 2710 11 31, NC 2710 11 41, 2710 11 45 şi 2710 11 49;
   c) motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 pâ nă la 2710 19 49;
   d) petrol lampant (kerosen) cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
   e) gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 pâ nă la 2711 19 00;
   f) gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;
   g) păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 pâ nă la 2710 19 69;
   h) că rbune şi cocs cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.

Produsele energetice sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vâ nzare ori
utilizate drept combustibil pentru încă lzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în
funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încă lzire sau combustibilului pentru
motor echivalent.
    Orice produs destinat a fi utilizat, pus în vâ nzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau
ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul
combustibilului pentru motor echivalent.
Orice alt produs, cu excepţia turbei, destinat a fi utilizat, pus în vâ nzare sau utilizat pentru
încălzire, este accizat cu acciza aplicabilă produsului energetic echivalent.
Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse energetice nu
reprezintă eliberare pentru consum atunci câ nd se efectuează în scopuri de producţie. Câ nd acest consum
se efectuează în alte scopuri decâ t cel de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se
consideră eliberare pentru consum.

Cărbune şi cocs

Că rbunele şi cocsul vor fi supuse accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul livră rii
acestor produse de că tre companiile de extracţie şi, respectiv, de producţie.
Companiile de extracţie a că rbunelui şi cele de producţie a cocsului, în calitate de operatori cu
produse accizabile, au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală competentă , în condiţiile prevă zute
în norme.

Energie electrică

Energia electrică este produsul cu codul NC 2716.

    Energia electrică va fi supusă accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul factură rii
energiei electrice furnizate că tre consumatorii finali.
    Nu sunt considerate ca fiind eliberare pentru consum consumul de electricitate destinat
producţiei de energie electrică, producţiei combinate de energie electrică şi energie termică , precum şi
consumul utilizat pentru menţinerea capacită ţii de a produce, de a transporta şi de a distribui energie
electrică, în limitele stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.
Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice au obligaţia de a se înregistra la
autoritatea fiscală competentă , în condiţiile prevă zute în norme.

Alte produse accizabile

   a) cafea verde, cu codurile NC 0901 11 00 şi 0901 12 00;

   b) cafea pră jită , inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile: NC 0901 21 00; 0901 22 00 şi 0901 90 90;
   c) cafea solubilă , inclusiv amestecuri cu cafea solubilă , cu codurile NC 2101 11 şi 2101 12;
   d) confecţii din blă nuri naturale, cu codurile: NC 4303 10 10; 4303 10 90 şi 6506 92 00, cu excepţia
celor de iepure, oaie, capră ;
   e) articole din cristal cu codurile: NC 7009 91 00; 7009 92 00; 7013 21; 7013 31; 7013 91; 7018 90;
7020 00 80; 9405 10 50; 9405 20 50; 9405 50 00 şi 9405 91;
   f) bijuterii din aur şi/sau din platină cu codul NC 7113 19 00, cu excepţia verighetelor;
   g) produse de parfumerie cu codurile NC 3303 00 10 şi 3303 00 90;
   h) arme şi arme de vâ nă toare, altele decâ t cele de uz militar, cu codurile: NC 9302 00 00; 9303; 9304 00
00, cu excepţiile prevă zute în lege;
   i) iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fă ră motor pentru agrement, cu codurile: NC 8903 10; 8903
91; 8903 92 şi 8903 99;
   j) motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru
agrement, cu codurile: NC 8407 21 10; 8407 21 91; 8407 21 99; 8407 29 20; 8408 10 11; 8408 10 19;
8408 10 22; 8408 10 24; 8408 10 26; 8408 10 28; 8408 10 31; 8408 10 39 şi 8408 10 41.

Excepţii

Sunt exceptate de la plata accizelor:

1. căldura rezultată şi produsele cu codurile NC 4401 şi 4402;
2. urmă toarele utiliză ri de produse energetice şi energie electrică :
-produsele energetice utilizate în alte scopuri decâ t în calitate de combustibil pentru motor sau
combustibil pentru încă lzire;
-utilizarea duală a produselor energetice. Un produs energetic este utilizat dual atunci câ nd este
folosit atâ t în calitate de combustibil pentru încă lzire, câ t şi în alte scopuri decâ t pentru motor sau pentru
încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi în procesele electrolitic şi
metalurgic se consideră a fi utilizare duală ;
-energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele electrolitice şi
metalurgice;
-energia electrică, atunci câ nd reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit
prevederilor din norme;
-procesele mineralogice, potrivit prevederilor din norme.
   
Nu se consideră producţie de produse energetice:
a) operaţiunile pe durata că rora sunt obţinute accidental mici cantită ţi de produse energetice, potrivit
prevederilor din norme;
b) operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul
întreprinderii sale, cu condiţia ca acciza deja plă tită pentru un asemenea produs să nu fie mai mică decâ t
acciza care poate fi cuvenită , dacă produsul energetic refolosit va fi pasibil de impunere;
c) o operaţie constâ nd din amestecul - în afara unui loc de producţie sau a unui antrepozit fiscal - al
produselor energetice cu alte produse energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:
-accizele asupra componentelor să fi fost plă tite anterior;
-suma plă tită să nu fie mai mică decâ t suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra
amestecului.

Modul de calcul si baza de impozitare

Accizele se calculeaza prin aplicarea cotelor procentuale prevazute in anexa asupra bazei de
impozitare care reprezinta:
a) pentru produsele din productia interna – contravaloarea bunurilor livrate, exclusiv accizele;
b) pentru produsele din import – valoarea in vama stabilita potrivit legii, la care se adauga taxele
vamale si alte taxe speciale stabilite, potrivit legii, la importul unor categorii de produse;
c) pentru bunurile introduse in tara de persoanele fizice neinregistrate ca agenti economici, dar
comercializate prin agenti economici – contravaloarea ce se cuvine deponentului pentru bunurile
vandute.
 Accizele preced taxa pe valoare adaugata si se calculeaza o singura data, prin aplicarea cotelor
procentuale.

Momentul datorarii accizelor il constituie:

a) data efectuarii livrarii pentru producatori;
b) data efectuarii formalitatilor de vamuire pentru importatori;
c) data cumpararii pentru agentii economici achizitori;
d) data vanzarii bunurilor pentru bunurile vandute prin consignatie.
Baza de impozitare pentru stabilirea componentei procentuale a accizelor la tigarete este:
a) pentru produsele din productia interna- pretul de livrare, mai putin acciza, respectiv pretul
producatorului, care nu poate fi mai mic decat suma costurilor ocazionate de obtinerea produsului
respectiv;
b) pentru produsele din import – valoarea in vama, la care se adauga taxele vamale si alte taxe specifice,
dupa caz.

Nivelul accizelor

Nivelul accizelor armonizate în perioada 2007-2010 este cel prevă zut în anexa nr. 1 care face
parte integrantă din prezentul titlu.
Nivelul accizelor în perioada 2007-2011 pentru cafea verde, cafea pră jită , inclusiv cafea cu
înlocuitori, şi pentru cafea solubilă este prevă zut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul
titlu.
Nivelul accizelor în perioada 2007-2010 pentru alte produse este prevă zut în anexa nr. 3 care
face parte integrantă din prezentul titlu.
Pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fă ră motor pentru agrement, nivelul accizelor
poate fi între 0 şi 50% şi va fi stabilit diferenţiat pe baza criteriilor prevă zute în norme.
Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (3):
a) bă rcile cu sau fă ră motor cu lungime mai mică de 8 metri şi cu motor mai mic de 25 CP;
b) iahturile şi alte nave şi ambarcaţiuni destinate utiliză rii în sportul de performanţă , în condiţiile
prevă zute în norme.
Pentru motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni
pentru agrement, nivelul accizelor poate fi între 0 şi 50% şi va fi stabilit diferenţiat pe baza criteriilor
prevă zute în norme.
Pentru cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea solubilă , accizele se datorează o singură dată şi se
calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de mă sură asupra cantită ţilor intrate pe teritoriul
Româ niei. Pentru amestecurile cu cafea solubilă intrate pe teritoriul Româ niei, accizele se datorează şi se
calculează numai pentru cantitatea de cafea solubilă conţinută în amestecuri.
În cazul produselor prevă zute la alin. (2), (3) şi (5), accizele preced taxa pe valoarea adă ugată şi
se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevă zute de lege asupra bazei de
impozitare, care reprezintă :
a) pentru produsele provenite din producţia internă - preţul de livrare al producă torului, mai puţin
acciza;
b) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar - preţurile de achiziţie;
c) pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar - valoarea în vamă , stabilită potrivit legii,
la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale, după caz.

    Nivelul accizelor prevă zut la nr. crt. 5-9 din anexa nr. 1 cuprinde şi contribuţia pentru finanţarea
unor cheltuieli de să nă tate prevă zute la titlul XI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul
să nă tă ţii. Sumele aferente acestei contribuţii se virează în contul Ministerului Să nă tă ţii Publice.
    Pentru produsele energetice pentru care nivelul accizelor este stabilit la 1.000 litri, volumul va fi
mă surat la o temperatură de 15°C.
    Pentru motorina destinată utiliză rii în agricultură se aplică o acciză redusă .
 Nivelul şi condiţiile privind aplicarea accizei reduse se stabilesc prin hotă râ re a Guvernului, la
propunerea Ministerului Finanţelor Publice.

Calculul accizei pentru ţigarete

Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem, dar
nu mai puţin de 91% din acciza aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vâ ndută , care
reprezintă acciza minimă. Câ nd suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem este mai mică decâ t
acciza minimă , se plă teşte acciza minimă.
    Semestrial, prin ordin al ministrului, Ministerul Finanţelor Publice va stabili nivelul accizei
minime în funcţie de evoluţia accizei aferente ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vâ ndută .
Acciza specifică se calculează în echivalent euro pe 1.000 de ţigarete.
Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra preţului maxim de
vâ nzare cu amă nuntul.
    Preţul maxim de vâ nzare cu amă nuntul este preţul la care produsul este vâ ndut altor persoane
decâ t comercianţi şi care include toate taxele şi impozitele.
    Preţul maxim de vâ nzare cu amă nuntul pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte de că tre
persoana care produce ţigaretele în Româ nia sau care importă ţigaretele şi este adus la cunoştinţă
publică în conformitate cu cerinţele prevă zute de norme.
    Este interzisă vâ nzarea, de că tre orice persoană , a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi
declarat preţuri maxime de vâ nzare cu amă nuntul.
    Este interzisă vâ nzarea de ţigarete, de că tre orice persoană , la un preţ ce depă şeşte preţul maxim
de vâ nzare cu amă nuntul, declarat.

Restituiri de accize

Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, returnate

antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele plă tite vor putea fi restituite în condiţiile prevă zute în
norme.
Pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea
acestora le face improprii consumului, accizele plă tite pot fi restituite în condiţiile prevă zute în norme.
Acciza restituită nu poate depă şi suma efectiv plă tită.

Exigibilitatea

Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data câ nd produsul este eliberat pentru
consum în Româ nia.
În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data câ nd
se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil.
Prevederea alin. (3) nu se aplică şi plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine
în perioada în care produsul accizabil se află într-un regim suspensiv şi sunt îndeplinite oricare dintre
urmă toarele condiţii:
-produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în Româ nia datorită vă rsă rii, spargerii, incendierii,
inundaţiilor sau altor cazuri de forţă majoră , dar numai în situaţia în care autorită ţii fiscale competente i
se prezintă dovezi satisfă că toare cu privire la evenimentul respectiv, împreună cu informaţia privind
cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în Româ nia;
-produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în Româ nia datorită evaporă rii sau altor cauze care
reprezintă rezultatul natural al producerii, deţinerii sau deplasă rii produsului, dar numai în situaţia în
care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în Româ nia nu depă şeşte limitele
prevă zute în norme.
În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilă la
data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.
 În cazul unui produs energetic, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă , acciza devine
exigibilă la data la care produsul energetic este oferit spre vâ nzare ori la care este utilizat drept
combustibil pentru motor sau combustibil pentru încă lzire.
În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă şi care este depozitat
într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă ori se anulează autorizaţia, acciza devine exigibilă la data
comunică rii revocă rii sau anulă rii autorizaţiei pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru
consum.
Accizele se calculează în cota şi rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine
exigibilă .

Eliberarea pentru consum

Eliberarea spre consum reprezinta :

a) orice ieşire, inclusiv ocazională , a produselor accizabile din regimul suspensiv;
b) orice producţie, inclusiv ocazională , de produse accizabile în afara regimului suspensiv;
c) orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile - cu excepţia energiei electrice, gazului natural,
că rbunelui şi cocsului -, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv;
d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decâ t ca materie primă ;
e) orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în
sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu;
f) recepţia, de că tre un operator înregistrat sau neînregistrat, de produse accizabile, deplasate de la un
antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de că tre un comerciant
de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat
membru şi pentru care acciza nu a fost plă tită în Româ nia.
    
Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal
că tre:
a) un alt antrepozit fiscal în Româ nia sau în alt stat membru;
b) un operator înregistrat în alt stat membru;
c) un operator neînregistrat în alt stat membru;
d) o ţară din afara teritoriului comunitar.
Nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea de produse accizabile într-un antrepozit
fiscal, datorată unor cazuri fortuite sau de forţă majoră ori neîndeplinirii condiţiilor legale de
comercializare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Importul reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu
excepţia:
a) plasă rii produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în Româ nia;
b) distrugerii sub supravegherea autorită ţii vamale a produselor accizabile;
c) plasă rii produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în condiţiile
prevă zute de legislaţia vamală în vigoare.
d) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul ră mâ ne în
Româ nia;
e) utilizarea în scop personal în Româ nia a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv;
f) apariţia orică rui alt eveniment care generează obligaţia plă ţii accizelor la intrarea produselor
accizabile din afara teritoriului comunitar.
Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, deţinerea unui
produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plă tită.

Regimul de antrepozitare
 Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plă tită , pot avea
loc numai într-un antrepozit fiscal.
Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada
plă ţii accizelor, atrage plata acestora.
Fac excepţie antrepozitele fiscale care livrează produse energetice că tre avioane şi nave sau
furnizează produse accizabile din magazinele duty free, în condiţiile prevă zute în norme. Fac excepţie
micii producă tori de vinuri liniştite care produc în medie mai puţin de 200 hl de vin pe an.
Antrepozitul fiscal poate fi folosit numai pentru pentru producerea si /sau depozitarea de
produse accizabile, iar produsele accizabile supuse marcarii nu pot fi depozitate in antrepozite fiscale ,
cu exceptia bauturilor alcoolice supuse sistemului de marcare incepand cu 1 ian 2005.
Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vanzari cu amanuntul a produselor accizabile , cu
exceptia antrepozitelor fiscale care livreaza uleiuri minerale catre avioane si nave sau furnizeaza produse
accizabile in magazine duty-free.
Antrepozitele fiscale pentru uleiuri minerale pot livra in regim de scutire directa catre persoane
fizice uleiuri minerale utilizate drept combustibil pentru incalzit in baza autorizatiei de utilizator final ,
precum si gaze petroliere lichefiate distribuite in buteli tip aragaz pentru consum casnic.

Cererea de antrepozitare

Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea
fiscală competentă . În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal,
persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la
autoritatea fiscală competentă , în modul şi sub forma prevă zute în norme, insotita de urmatoarele
documente:
1. certificat de atestare fiscal(se atesta ca nu are datorii la bugetul statului)
2. copia situatiilor financiare anuale din ultimi 2 ani;
3. confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea de platitor de accize;
4. un certificat constatator eliberat de Oficiul Registului Comertului.
Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a
contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat.
Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe
antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscală competentă o singură cerere.

Autorizatia de antrepozit fiscal poate fi anulata de catre autoritatea fiscala competenta in

urmatoarele situatii:
- atunci cand i-au fost oferite informatii inexacte sau incomplete in legatura cu utilizarea
antrepozitului fiscal;
- daca antrepozitarul autorizat nu respecta oricare dintre obligatiile sale legale (daca aceasta s-a
anulat timp de 5 ani nu mai poate avea alta);
Autorizatiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizati si nu sunt transferabile .Atunci
cand are loc vanzarea locului sau a afacerii autorizatia nu va fi transferata in mod automat noului
proprietar , noul posibil antrepozitar trebuind sa solicite autorizarea.

Condiţii de autorizare

Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai
dacă sunt îndeplinite urmă toarele condiţii:
a)locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea
şi/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de
depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să fie mai mare decâ t cantitatea prevă zută
în norme, diferenţiată în funcţie de grupa de produse depozitate şi de accizele potenţiale aferente;
b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încâ t să se prevină scoaterea produselor accizabile din
acest loc fă ră plata accizelor, conform prevederilor din norme;
c) locul nu va fi folosit pentru vâ nzarea cu amă nuntul a produselor accizabile;
d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfă şoare activitatea ca antrepozitar autorizat,
aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mă rturie mincinoasă , dare ori luare de mită în Româ nia sau în oricare dintre
statele stră ine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru
o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod.
e) în cazul unei persoane juridice care urmează să -şi desfă şoare activitatea ca antrepozitar autorizat,
administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea de
abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelă ciune, delapidare, mă rturie mincinoasă , dare ori luare de mită în
Româ nia sau în oricare dintre statele stră ine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani,
să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod.
f) persoana care urmează să îşi desfă şoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că
poate îndeplini cerinţele prevă zute la art. 183.
Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare se asimilează antrepozitelor fiscale de
depozitare, potrivit prevederilor din norme.

Autorizarea ca antrepozit fiscal

Autoritatea fiscală competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60

de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.

Autorizaţia va conţine urmă toarele:

a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
b) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
c) tipul produselor accizabile şi natura activită ţii;
d) capacitatea maximă de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operaţiuni de
depozitare;
e) nivelul garanţiei;
f) perioada de valabilitate a autorizaţiei;
g) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.

În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximă de depozitare a

antrepozitului fiscal propus va fi determinată de comun acord cu autoritatea fiscală competentă , în
conformitate cu preciză rile din norme. Odată determinată , aceasta nu va putea fi depă şită în condiţiile
autoriză rii existente. Dacă această capacitate de depozitare depă şeşte maximul stabilit în autorizaţie, va fi
necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacită ţii de depozitare iniţiale, să se solicite o
aprobare pentru circumstanţele schimbate.

Autorizaţiile pot fi modificate de că tre autoritatea fiscală competentă .

Înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea fiscală competentă trebuie să-l informeze pe
antrepozitarul autorizat asupra modifică rii propuse şi asupra motivelor acesteia.
Antrepozitarul autorizat poate solicita autorită ţii fiscale competente modificarea autorizaţiei, în
condiţiile prevă zute în norme.

Autoritatea fiscală competentă va lua mă suri pentru întocmirea unei baze de date electronice care
să conţină o listă a persoanelor autorizate ca antrepozitari şi operatori înregistraţi, precum şi o listă a
locurilor autorizate ca antrepozite fiscale.
Persoanelor autorizate ca antrepozitari şi operatori înregistraţi, precum şi locurilor autorizate ca
antrepozite fiscale li se va atribui de că tre autoritatea fiscală competentă un cod de accize, a că rui
configuraţie se va face conform prevederilor din norme.
 Orice informaţie comunicată , indiferent în ce fel, este de natură confidenţială , este supusă
obligaţiei secretului fiscal şi beneficiază de protecţia aplicată informaţiilor similare, conform legislaţiei
naţionale a statului membru care o primeşte.

Respingerea cererii de autorizare

Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris, o dată cu motivele luă rii acestei
decizii.
În cazul în care autoritatea fiscală competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca
antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor
legislaţiei în vigoare.
Obligaţiile antrepozitarului autorizat

Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini urmă toarele cerinţe:

a) să depună la autoritatea fiscală competentă , dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei,
transformă rii şi deţinerii de produse accizabile, precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor
produse, în condiţiile stabilite prin norme;
b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de mă sură sau alte instrumente similare
adecvate, necesare asigură rii securită ţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucră rile în derulare şi produsele
accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să
prezinte evidenţele corespunză toare, la cererea autorită ţilor fiscale competente;
d) să ţină un sistem corespunză tor de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de
administrare, contabil şi de securitate;
e) să asigure accesul autorită ţilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice
moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este
deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autorită ţile fiscale competente, la cererea
acestora;
g) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorită ţilor fiscale
competente;
h) să cerceteze şi să raporteze că tre autorită ţile fiscale competente orice pierdere, lipsă sau
neregularitate cu privire la produsele accizabile;
i) să înştiinţeze autorită ţile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a
structurii antrepozitului fiscal, precum şi a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul
garanţiei constituite potrivit prevederilor lit. a);
j) să înştiinţeze autoritatea fiscală competentă despre orice modificare adusă datelor iniţiale în baza
că rora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, în termen de 30 de zile de la data înregistră rii modifică rii;

Regimul de transfer al autorizaţiei

Autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
Atunci câ nd are loc vâ nzarea locului, autorizaţia nu va fi transferată în mod automat noului proprietar.
Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.

Anularea, revocarea şi suspendarea autorizaţiei

Autoritatea fiscală competentă poate anula autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci câ nd i-au
fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legă tură cu autorizarea antrepozitului fiscal.
Autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în
urmă toarele situaţii:
    a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică , dacă :
   1. persoana a decedat;
   2. persoana a fost condamnată printr-o hotă râ re judecă torească definitivă , în Româ nia sau într-un stat
stră in, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelă ciune, delapidare, mă rturie
mincinoasă , dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod.
   3. activitatea desfă şurată este în situaţie de faliment sau lichidare;
    b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă :
   1. în legă tură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment ori de lichidare; sau
   2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotă râ re judecă torească
definitivă, în Româ nia sau într-un stat stră in, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mă rturie mincinoasă , dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele
reglementate de prezentul cod.
c) antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevă zute la art. 183 sau la art.
195-198;
d) câ nd antrepozitarul încheie un act de vâ nzare a locului;
e) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse accizabile
depozitată în antrepozitul fiscal este mai mică decâ t cantitatea prevă zută în norme, conform art. 180 alin.
(1) lit. a).
La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă poate suspenda autorizaţia
pentru un antrepozit fiscal, astfel:
a) pe o perioadă de 1-6 luni, în cazul în care s-a constatat să vâ rşirea uneia dintre faptele contravenţionale
ce atrag suspendarea autorizaţiei;
b) pâ nă la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală
pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod.
Decizia prin care autoritatea fiscală competentă a hotă râ t suspendarea, revocarea sau anularea
autorizaţiei de antrepozit fiscal va fi comunicată şi antrepozitarului deţină tor al autorizaţiei.
Antrepozitarul autorizat nemulţumit poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare
a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei în vigoare.
În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit
fiscal, acesta are obligaţia să notifice acest fapt la autoritatea fiscală competentă cu cel puţin 60 de zile
înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.
În cazul anulă rii autorizaţiei, cererea pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o
perioadă de cel puţin 5 ani de la data anulă rii.
În cazul revocă rii autorizaţiei, cererea pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o
perioadă de cel puţin 6 luni de la data revocă rii.
Antrepozitarii autorizaţi, că rora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care
deţin stocuri de produse accizabile la data suspendă rii, revocă rii ori anulă rii, pot valorifica produsele
înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autorită ţii fiscale
competente, în condiţiile prevă zute de norme.

Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Antrepozitarii autorizaţi de că tre autorită ţile fiscale competente ale unui stat membru sunt
recunoscuţi ca fiind autorizaţi atâ t pentru circulaţia naţională , câ t şi pentru circulaţia intracomunitară a
produselor accizabile.
Pe durata deplasă rii unui produs accizabil, acciza se suspendă dacă sunt satisfă cute urmă toarele
cerinţe:
    a) deplasarea are loc între:
   1. două antrepozite fiscale;
   2. un antrepozit fiscal şi un operator înregistrat;
   3. un antrepozit fiscal şi un operator neînregistrat;
   b) produsul este însoţit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de însoţire,
care satisface cerinţele prevă zute în norme;
    c) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică tipul şi
cantitatea produsului aflat în interior;
   d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunză tor, conform prevederilor
din norme;
   e) autoritatea fiscală competentă a primit garanţia pentru plata accizelor aferente produsului.

Documentul administrativ de însoţire

Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai atunci câ nd este însoţită
de documentul administrativ de însoţire. Modelul documentului administrativ de însoţire va fi prevă zut
în norme.
În cazul deplasă rii produselor accizabile în regim suspensiv, acest document se întocmeşte în 5
exemplare, utilizate după cum urmează :
a) primul exemplar rămâ ne la antrepozitul fiscal expeditor;
b) exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului însoţesc produsele accizabile pe parcursul mişcă rii pâ nă la
antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat. La sosirea produselor la
locul de destinaţie, acestea trebuie să fie completate de că tre primitor şi să fie certificate de că tre
autoritatea fiscală competentă în raza că reia îşi desfă şoară activitatea primitorul, cu excepţiile prevă zute
în norme. După certificare, exemplarul 2 al documentului administrativ de însoţire se pă strează de că tre
acesta, exemplarul 3 se transmite expeditorului, iar exemplarul 4 se transmite şi ră mâ ne la autoritatea
fiscală competentă a primitorului;
c) exemplarul 5 se transmite de că tre expeditor, la momentul expedierii produselor, autorită ţii fiscale
competente în raza că reia acesta îşi desfă şoară activitatea.

Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă să fie suspendată la
primirea produsului, dacă sunt satisfăcute urmă toarele cerinţe:
a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat că tre alt antrepozit fiscal
b) antrepozitul fiscal primitor înscrie pe fiecare exemplar al documentului administrativ de însoţire tipul
şi cantitatea fiecă rui produs accizabil primit, precum şi orice discrepanţă între produsul accizabil primit
şi produsul accizabil înscris în documentele administrative de însoţire, semnâ nd şi înscriind data pe
fiecare exemplar al documentului;
c) antrepozitul fiscal primitor trebuie să obţină de la autoritatea fiscală competentă certificarea
documentului administrativ de însoţire a produselor accizabile primite, cu excepţiile prevă zute în norme;
d) în termen de 15 zile urmă toare lunii de primire a produselor de că tre antrepozitul fiscal primitor,
acesta returnează exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire antrepozitului fiscal expeditor.

Regimul accizelor pe durata deplasării

În cazul orică rei abateri de la cerinţele prevă zute la art. 186-188, acciza se datorează de că tre
persoana care a expediat produsul accizabil.
Orice persoană care expediază un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exonerată de
obligaţia de plată a accizelor pentru acel produs, dacă primeşte de la destinatarul produsului, respectiv
antrepozitul fiscal, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat, primitor, exemplarul 3 al
documentului administrativ de însoţire, certificat în mod corespunză tor.

Descărcarea documentului administrativ de însoţire

Dacă o persoană care a expediat un produs accizabil în regim suspensiv nu primeşte documentul
administrativ de însoţire certificat, în termen de 45 de zile de la data expedierii produsului, are obligaţia
ca în urmă toarele 5 zile să depună declaraţia de accize la autoritatea fiscală competentă şi să plă tească
accizele pentru produsul respectiv în termen de 7 zile de la data expiră rii termenului de primire a acelui
document.

Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal şi un birou vamal

În cazul deplasă rii unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din Româ nia şi un birou vamal
de ieşire din teritoriul comunitar sau între un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar şi un
antrepozit fiscal din Româ nia, acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite condiţiile prevă zute de norme.
Aceste condiţii sunt în conformitate cu principiile prevă zute la art. 186-190.
În cazul deplasă rii unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din Româ nia şi un birou vamal
de ieşire din teritoriul comunitar, regimul suspensiv este descă rcat prin dovada emisă de biroul vamal de
ieşire din teritoriul comunitar, care confirmă că produsele au pă ră sit efectiv acest teritoriu. Acel birou
vamal trebuie să trimită înapoi expeditorului exemplarul certificat al documentului administrativ de
însoţire care îi este destinat, în termen de 15 zile de la data realiză rii efective a exportului.

Reprezentantul fiscal

Pentru produsele supuse accizelor provenite dintr-un alt stat membru, antrepozitarul autorizat
expeditor poate desemna un reprezentant fiscal.
Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în Româ nia şi înregistrat la autoritatea fiscală
competentă .
Reprezentantul fiscal trebuie ca în locul şi în numele destinatarului, care nu are calitatea de
antrepozitar autorizat, să respecte urmă toarele cerinţe:
a) să garanteze plata accizelor, în condiţiile stabilite de autorită ţile fiscale competente;
b) să plă tească accizele la momentul recepţionă rii mă rfurilor, conform procedurilor stabilite prin norme;
c) să ţină contabilitatea livră rilor de produse;
d) să indice autorită ţii fiscale competente locul în care sunt livrate mă rfurile.

Produse cu accize plătite, utilizate în scopuri comerciale în România

În cazul în care produsele supuse accizelor, care au fost eliberate deja în consum într-un stat
membru, sunt deţinute în scopuri comerciale în Româ nia, acciza va fi percepută în Româ nia.
Sunt considerate scopuri comerciale toate scopurile, altele decâ t nevoile proprii ale persoanelor
fizice.
Acciza este datorată , după caz, de că tre comerciantul din Româ nia sau de persoana care primeşte
produsele pentru utilizare în Româ nia.
Produsele prevă zute la alin. (1) circulă între statul membru în care au fost deja eliberate în
consum şi Româ nia, însoţite de documentul de însoţire simplificat.
Comerciantul sau persoana la care se face referire la alin. (3) trebuie să îndeplinească
urmă toarele cerinţe:
a) înaintea expedierii produselor să dea o declaraţie autorită ţilor fiscale competente în legă tură cu locul
unde urmează să fie primite acestea şi să garanteze plata accizelor;
b) să plă tească accizele, potrivit prevederilor art. 193;
c) să se supună orică ror controale care să permită autorită ţii fiscale competente confirmarea primirii
efective a mă rfurilor şi plata corespunză toare a accizelor.
În cazul produselor supuse accizelor, care au fost deja eliberate în consum în Româ nia şi care sunt
livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia de restituirea
accizelor plă tite în Româ nia, conform art. 192.

Documentul de însoţire simplificat

 Documentul de însoţire simplificat se întocmeşte de că tre expeditor în 3 exemplare şi se
utilizează după cum urmează :
a) primul exemplar rămâ ne la expeditor;
b) exemplarele 2 şi 3 ale documentului de însoţire simplificat însoţesc produsele accizabile pe timpul
transportului pâ nă la primitor;
c) exemplarul 2 ră mâ ne la primitorul produselor;
d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit expeditorului cu certificarea recepţiei şi cu menţionarea
tratamentului fiscal ulterior al mă rfurilor în statul membru de destinaţie, dacă furnizorul solicită în mod
expres acest lucru în cadrul unei cereri de restituire de accize.
Restituirea accizelor pentru produsele cu accize plătite

Un comerciant în timpul activită ţii sale poate să solicite restituirea accizelor aferente produselor
accizabile care au fost eliberate în consum în Româ nia, atunci câ nd aceste produse sunt destinate
consumului în alt stat membru, cu respectarea urmă toarelor condiţii:
a) înainte de expedierea produselor, comerciantul expeditor trebuie să facă o cerere de restituire la
autoritatea fiscală competentă şi să facă dovada că acciza a fost plă tită ;
b) livrarea produselor că tre statul membru de destinaţie se face în conformitate cu prevederile art. 192;
c) comerciantul expeditor trebuie să prezinte autorită ţii fiscale competente copia returnată a
documentului prevă zut la art. 192, certificată de că tre destinatar, care trebuie să fie însoţită de un
document care să ateste că acciza a fost plă tită în statul membru de destinaţie. De asemenea,
comerciantul expeditor va prezenta adresa biroului autorită ţii fiscale competente din statul membru de
destinaţie şi data de acceptare a declaraţiei destinatarului de că tre autoritatea fiscală competentă a
statului membru de destinaţie, împreună cu numă rul de înregistrare a acestei declaraţii.
Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate în consum în Româ nia, se pot
restitui accizele de că tre autoritatea fiscală competentă , dacă această autoritate a stabilit că marcajele
respective au fost distruse în condiţiile prevă zute în norme.
În cazurile prevă zute la art. 1923, autoritatea fiscală competentă va restitui acciza plă tită doar
atunci câ nd accizele au fost plă tite anterior în statul membru de destinaţie, în conformitate cu procedura
prevă zută la art. 192 alin. (5).
În cazurile menţionate la art. 192 alin. (1), autoritatea fiscală competentă , la cererea vâ nză torului,
poate restitui acciza plă tită atunci câ nd vâ nză torul a urmat procedurile prevă zute la art. 192 alin. (4).

Obligaţiile plătitorilor de accize

Platitori de accize sunt:

a) agentii economici prestatori, pentru toate cantitatile de alcool etilic alimentar obtinut in sistem
de prestari de servicii;
b) agentii economici care cumpara de la producatorii individuali – persoane fizice – produse de
natura celor supuse accizelor pentru prelucrare si/sau comercializare;
c) persoanele fizice care introduc in tara alcool si bauturi alcoolice destinate consumului
individual in cantitati ce depasesc limitele admise in regim de scutire de taxe vamale;
d) agentii economici, pentru cantitati produse. Supuse accizelor, acordate ca dividende sau ca
plata in natura a actionarilor, asociatilor si dupa caz, persoanelor fizice.
Pentru alcoolul etilic alimentar, bauturile alcoolice si orice alte produse destinate industriei
alimentare sau consumului, accizele se datoreaza si se calculeaza o singura data de catre agentul
economic producator sau importator si sunt stabilite in sume fixe exprimate in ECU pe unitatea de
masura.

Plata accizelor la bugetul de stat

Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este pâ nă la data de 25
inclusiv a lunii urmă toare celei în care acciza devine exigibilă .
 Prin excepţie de la prevederile alin. (1), termenul de plată a accizelor este:
a)în cazul operatorilor înregistraţi - ziua lucră toare imediat urmă toare celei în care au fost recepţionate
produsele accizabile;
b) în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural - data de 25 a lunii urmă toare
celei în care a avut loc facturarea că tre consumatorul final.
În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin
derogare de la alin. (1), momentul plă ţii accizelor este momentul înregistră rii declaraţiei vamale de
import.

Depunerea declaraţiilor de accize

Orice plă titor de accize prevă zut la prezentul capitol are obligaţia de a depune lunar la autoritatea
fiscală competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna
respectivă .
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), operatorul neînregistrat are obligaţia de a depune
declaraţia de accize pentru fiecare operaţiune în parte.
Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă de că tre plă titorii de accize, pâ nă
la data de 25 inclusiv a lunii urmă toare celei la care se referă declaraţia, cu excepţia cazurilor prevă zute la
art. 1891 şi la art. 192 alin. (9).
În situaţiile prevă zute la art. 166 alin. (1) lit. b) şi e), trebuie să se depună imediat o declaraţie de
accize la autoritatea fiscală competentă şi, prin derogare de la prevederile art. 193, acciza se plă teşte în
ziua lucră toare imediat urmă toare celei în care a fost depusă declaraţia.

Evidenţe contabile

Orice plă titor de accize are obligaţia de a ţine registre contabile precise, conform legislaţiei în
vigoare, care să conţină suficiente informaţii pentru ca autorită ţile fiscale să poată verifica respectarea
prevederilor din prezentul titlu.

Responsabilităţile plătitorilor de accize

Orice plă titor de accize poartă ră spunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a
accizelor că tre bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la
autoritatea fiscală competentă , conform prevederilor prezentului titlu şi celor ale legislaţiei vamale în
vigoare.
Lunar, pâ nă la data de 15 a fiecă rei luni, pentru luna precedentă , antrepozitarii autorizaţi pentru
producţie sunt obligaţi să depună la autoritatea fiscală competentă o situaţie, care să conţină informaţii
cu privire la stocul de materii prime şi produse finite la începutul lunii, achiziţiile de materii prime,
cantitatea fabricată în cursul lunii, stocul de produse finite şi materii prime la sfâ rşitul lunii de raportare
şi cantitatea de produse livrate, conform modelului prezentat în norme.

Garanţii

Antrepozitarul autorizat - după acceptarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal -,

operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat şi reprezentantul fiscal au obligaţia depunerii la
autoritatea fiscală competentă a unei garanţii, conform prevederilor din norme, care să asigure plata
accizelor care pot deveni exigibile.
Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi prevă zute în norme.
Valoarea garanţiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbă ri în volumul afacerii
sau în nivelul de accize datorat.

Regimul documentelor fiscale pierdute, distruse sau deteriorate

 Operatorii economici plă titori de accize, care au efectuat tranzacţii cu produse supuse accizelor
prin documente fiscale care ulterior au fost pierdute, distruse sau deteriorate, au obligaţia ca, în termen
de 30 de zile calendaristice din momentul înregistră rii pierderii, distrugerii sau deterioră rii, să
reconstituie, pe baza evidenţelor contabile, accizele aferente acestor tranzacţii.
În situaţia nereconstituirii obligaţiilor fiscale de că tre operatorul economic, autoritatea fiscală
competentă va stabili suma acestora prin estimare, înmulţind numă rul documentelor pierdute, distruse
sau deteriorate cu media accizelor înscrise în facturile de livrare pe ultimele 6 luni de activitate, înainte
de data constată rii pierderii, distrugerii sau deterioră rii documentelor fiscale.

Declaraţiile de accize

Orice operator economic plă titor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală
competentă o declaraţie de accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei
pentru luna respectivă .
Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă , de că tre operatorii economici
plă titori, pâ nă la data de 25 inclusiv a lunii urmă toare celei la care se referă declaraţia.

Scutiri la plata accizelor

Scutiri generale

Produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor atunci câ nd sunt destinate pentru:
a)livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;
b)organizaţiile internaţionale, recunoscute ca atare de că tre autorită ţile publice ale Româ niei, şi membrii
acestor organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun bazele
acestor organizaţii, ori prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental;
c)forţele armate aparţinâ nd orică rui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), cu excepţia
Forţelor Armate ale Româ niei, precum şi pentru personalul civil care le însoţeşte sau pentru
aprovizionarea popotelor ori cantinelor acestora;
d)consumul aflat sub incidenţa unui acord încheiat cu ţă ri nemembre sau organizaţii internaţionale, cu
condiţia ca un astfel de acord să fie permis ori autorizat cu privire la scutirea de taxă pe valoarea
adă ugată.
Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călă torilor şi al altor
persoane fizice, cu domiciliul în Româ nia sau în stră ină tate, în limitele şi în conformitate cu cerinţele
prevă zute de norme.

Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice

Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevă zute la art. 162,
atunci câ nd sunt:
a) complet denaturate, conform prescripţiilor legale;
b) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman;
c) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209;
d) utilizate pentru producerea de medicamente;
e)utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate prepară rii de alimente sau bă uturi
nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depă şeşte 1,2% în volum;
f) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
g)utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fă ră
cremă , cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depă şească 8,5 litri de alcool pur la 100
kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în
compoziţia altor produse;
Scutiri pentru produse energetice şi energie electrică

Sunt scutite de la plata accizelor:

a)produsele energetice livrate în vederea utiliză rii drept combustibil pentru motor pentru aeronave,
altele decâ t aviaţia turistică în scop privat
b)produsele energetice livrate în vederea utiliză rii drept combustibil pentru motor pentru navigaţia în
apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decâ t
pentru navigaţia ambarcaţiunilor private de agrement. De asemenea, este scutită de la plata accizelor şi
electricitatea produsă la bordul ambarcaţiunilor.
c)produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie electrică, precum şi
energia electrică utilizată pentru menţinerea capacită ţii de a produce energie electrică ;
d)produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică şi
energie termică ;
e)produsele energetice - gazul natural, că rbunele şi combustibilii solizi -, folosite de gospodă rii şi/sau de
organizaţii de caritate;
f)combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltă rii, testă rii şi mentenanţei
aeronavelor şi vapoarelor;
g)combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în
porturi;
h)produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică,
ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal;
i)produsele energetice care intră în Româ nia dintr-o ţară terţă , conţinute în rezervorul standard al unui
autovehicul cu motor destinat utiliză rii drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în
containere speciale şi destinate utiliză rii pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce
echipează acele containere;
j)orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat
gratuit în scop de ajutor umanitar;
k)orice produs energetic achiziţionat direct de la operatori economici producă tori, importatori sau
distribuitori, utilizat drept combustibil pentru încă lzirea spitalelor, sanatoriilor, azilurilor de bă trâ ni,
orfelinatelor şi altor instituţii de asistenţă socială , instituţiilor de învă ţă mâ nt şi lă caşurilor de cult;
l)produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai multe dintre urmă toarele
produse:
   - produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518;
   - produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99, pentru componentele
lor produse din biomase;
   - produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică ;
   - produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402;
m)energia electrică produsă din surse regenerabile de energie;
n)energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice
amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu, instalaţiile
energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la reţeaua electrică şi sursele electrice
cu o putere activă instalată sub 250 KW;
o)produsele cuprinse la codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.
Produsele energetice care conţin unul sau mai multe dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. l)
beneficiază de un nivel redus al accizelor, potrivit prevederilor din norme.
Prevederile alin. (1) şi (3) vor înceta să se aplice în cazul în care legea comunitară va impune
conformarea cu obligaţiile de a plasa pe piaţă o proporţie minimă din produsele energetice la care se face
referire la alin. (1) lit. l), dar nu mai devreme de intrarea în vigoare a prezentei legi.
 TAXE VAMALE

La data de 4 iunie 2008 a fost publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene noul Cod Vamal
Comunitar, denumit si Codul Vamal Modernizat, care intra in vigoare in termen de 20 de zile de la data
publicarii, cu exceptia anumitor prevederi, care urmeaza a se aplica gradual, incepand cu data de 24 iunie
2009 si 01 ianuarie 2011. Codul Vamal, in totalitate, urmeaza a intra in vigoare cel mai tarziu la data de
24 iunie 2013.
Astfel, Codul Vamal Modernizat urmareste simplificarea formalitatilor vamale, prin intocmirea
unui singur tip de declaratie simplificata, intocmita pe cale electronica, aspura marfurilor introduse sau
scoase de pe teritoriul vamal al Comunitatii.

Obiectul si domeniul de aplicare

Codul vamal comunitar stabileste normele si procedurile generale ce se aplica marfurilor

introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al Comunitatii, respectiv marfurilor comunitare.
Marfurile comunitare sunt:
− marfurile produse in intregime pe teritoriul vamal al Comunitatii, fara a contine marfuri
importate din teritorii aflate in afara teritoriului vamal al Comunitatii;
− marfuri care, desi provin din teritorii aflate in afara teritoriului vamal al Comunitatii, sunt puse in libera
circulatie;
− marfuri care intra pe teritoriul vamal al Comunitatii si provin fie din marfuri aflate in libera circulatie,
fie din marfuri produse pe teritoriul vamal al Comunitatii cu marfuri puse in libera circulatie.
In temeiul prevederilor unor conventii internationale, anumite norme pot fi aplicate si in afara
teritoriul vamal comunitar. Prin masurile fixate, autoritatile vamale urmaresc protejarea intereselor
financiare ale Comunitatii, si, pe cale de consecinta, ale statelor membre, precum si protejarea de
comertul ilegal si inechitabil, protectie care se realizeaza prin intermediul autoritatilor vamale, precum si
prin intermediul declaratiilor vamale care trebuie intocmite cu ocazia desfasurarii operatiunilor de
comert.
Declaratia sumara este documentul intocmit cu ocazia iesirii si intrarii marfurilor in si din afara
Comunitatii, prin care o persoana informeaza autoritatile vamale cu privire la introducerea sau scoaterea
acelor marfuri. Declaratia sumara poate fi intocmita atat anterior cat si odata cu desfasurarea operatiunii
respective.
Declaratia vamala reprezinta documentul prin care se indica forma si modalitatea sub care vor fi
plasate marfurile sub un anumit regim vamal - punerea in libera circulatie, regimuri speciale sau export.

Teritoriul vamal

Teritoriul vamal este acel spatiu geografic in interiorul caruia este in vigoare un anumit regim
vamal, o anumita legislatie vamala.
 In general, teritoriul vamal coincide cu teritoriul national al unei tari. Sunt, insa, si cazuri tot mai
frecvente, in special in perioada postbelica, cand teritoriul vamal al unui stat este mai mare sau mai mic
decat teritoriul national. In aceste cazuri, avem de-a face cu extinderea sau cu restrangerea teritoriului
vamal.
Extinderea teritoriului vamal (anexiunea sau includerea vamala) - se produce atunci cand doua
sau mai multe state convin sa formeze impreuna o uniune vamala si, ca urmare, teritoriul vamal
insumeaza teritoriul statelor participante la aceasta uniune.
Tarile care participa la formarea uniunii vamale desfiinteaza, dintr-o data sau treptat, barierele
tarifare si netarifare in relatiile comerciale reciproce, pentru toate produsele sau numai pentru o parte
din produse, iar in relatiile cu tertii aplica o politica comerciala comuna si, in primul rand, un tarif vamal
comun.
Tariful vamal comun

Taxele la import si la export se datoreaza pe baza Tarifului Vamal Comun. Tariful Vamal Comun
cuprinde Nomenclatura Combinata a Marfurilor, precum si alte nomenclaturi bazate pe aceasta, taxele
vamale aplicabile marfurilor cuprinse in Nomenclatura, masuri tarifare preferentiale, masuri autonome
care prevad reducerea sau exonerarea de taxe vamale aferente anumitor marfuri, regimuri tarifare
preferentiale.

Clasificarea tarifara a marfurilor reprezita identificarea unei subpozitii sau a altei subdiviziuni a
Nomenclaturii Combinate in care marfurile trebuie incadrate.
Originea marfurilor se dobandeste astfel:
− marfurile obtinute in intregime intr-o singura tara sau intr-un singur teritoriu sunt
originare din acea tara sau acel teritoriu;
− marfurile obtinute prin producerea in mai multe tari/teritorii sunt originare din
tara/teritoriul in care au fost supuse ultimei transformari substantiale.
Pentru determinarea valorii in vama a marfurilor, se ia in considerare pretul efectiv platit sau de
platit pentru marfuri vandute pentru export pe teritoriul vamal al Comunitatii.
In cazul in care nu se poate stabili valoarea de tranzactionare, se vor lua in considerare
urmatoarele:
• valoarea de tranzactie a marfurilor identice vandute pentru export pe teritoriul vamal al
Comunitatii, exportate in acelasi sau in aproximativ acelasi moment cu marfurile evaluate;
• valoarea de tranzactie a marfurilor similare vandute pentru export in teritoriul vamal al
Comunitatii si exportate in acelasi sau in aproximativ acelasi moment cu marfurile
evaluate;
• pretul unitar care corespunde vanzarilor pe teritoriul vamal al Comunitatii de marfuri
importate, marfuri similare sau identice, totalizand cantitatea cea mai mare, catre persoane care nu are
nu au legatura cu vanzatorii;
• valoarea calculata.

Ca regula generala, in acest catalog sunt cuprinse si marfurile scutite de impunere vamala la
importul (exportul) lor pe (de pe) teritoriul vamal al tarii respective.
Legat de tarifele vamale trebuie luate in discutie doua probleme:
1. clasificarea marfurilor in tarifele vamale
2. formele pe care le imbraca acestea.

1. Clasificarea marfurilor in tarifele vamale

In timp, au existat mai multe clasificari ale marfurilor in tarifele vamale, pe criterii ca:
- originea marfurilor (animala, vegetala sau minerala);
- gradul de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse finite).
 S-a incercat si o combinatie a acestor criterii si, drept urmare, in perioada postbelica, aceste
incercari au fost finalizate in mai multe nomenclatoare speciale de clasificare a marfurilor.
Prima clasificare s-a facut in 1950, de catre Biroul de Statistica al ONU. Acesta a elaborat o
clasificare tip standard pentru comertul international (CTCI). Aceasta clasificare a suferit, in timp, mai
multe modificari, din nevoi de ordin statistic, astfel incat sa permita ONU si altor organisme
internationale sa poata urmari, la nivel international, evolutia comertului exterior al altor state.
Aceasta clasificare se utilizeaza si astazi, iar statele raporteaza datele statistice care se refera la
comertul lor exterior, din punct de vedere al: volumului valoric, structura de marfuri, orientarea
geografica a importurilor si exporturilor lor, etc.
La initiativa GATT, in 1950, la Bruxelles a avut loc “Conventia privind clasificarea marfurilor in
tarifele vamale”. Conform acestei Conventii, a fost elaborat un nomenclator de baza unic, numit initial
Nomenclatorul vamal de la Bruxelles (NVB) si, apoi, Nomenclatorul Consiliului de Cooperare Vamala de la
Bruxelles (NCCVB). Acest sistem a fost introdus cu scopul de a usura negocierile tarifare in cadrul GATT.
Acest nomenclator este utilizat de toate tarile care au fost parti la GATT (150). OMC a preluat
acest nomenclator. Pana la aparitia OMC, insa, au existat si unele exceptii (SUA si Canada si-au pastrat
nomenclatoarele proprii, care sunt foarte putin diferite).
In timp, in general, au existat preocupari permanente privind adoptarea unui nomenclator unic, la
care sa participe toate statele.
In 1983, la Bruxelles, sub egida Consiliului de Cooperare Vamala, a fost adoptata o “Conventie
privind Sistemul armonizat de descriere si codificare a marfurilor”.

Caracteristicile generale ale acestui sistem sunt:

· are la baza cele doua nomenclatoare cel mai larg raspandite (CTCI si NCCVB);
· clasificarea marfurilor, in cadrul acestui sistem, se bazeaza pe criteriul combinat al originii si gradului de
prelucrare a marfurilor;
· este flexibil (poate fi utilizat fie ca atare, fie luat ca baza, intr-o forma mai prescurtata sau mai detaliata
de clasificare);
· prezinta cateva avantaje fata de celelalte sisteme:
- usureaza derularea schimburilor comerciale internationale, prin faptul ca atenueaza divergentele
privind incadrarea tarifara a produselor si, implicit, determina nivelul taxelor vamale aplicate;
- faciliteaza colectarea, compararea si analiza datelor statistice referitoare la modul in care se deruleaza
comertul international;
- raspunde simultan necesitatilor de codificare ale autoritatilor vamale, necesitatilor organelor de
statistica, ale producatorilor si comerciantilor.

2. Tipurile de tarife vamale

a) Tarifele vamale simple sunt cuprinse intr-un catalog care are o singura coloana de taxe vamale, pentru
toate marfurile, indiferent de provenienta lor. De obicei, acestea sunt taxe conventionale. Acest tip de
tarife sunt utilizate de tarile in curs de dezvoltare.
b) Tarifele vamale compuse sunt acele cataloage ce au doua sau mai multe coloane de taxe vamale,
fiecare aplicandu-se marfurilor care provin din anumite tari. Aceste tarife sunt cele mai larg raspandite
pe plan international.

In general, tarifele vamale, de toate tipurile, care implica impunerea vamala, sunt instrumente de
politica comerciala admise de GATT, cu conditia sa nu fie prohibitive. Cu ajutorul lor se protejeaza piata
interna si, pe baza lor, se pot negocia concesii tarifare si se pot institui masuri de discriminare in relatiile
comerciale cu anumite state.

Tipuri de taxe vamale

 Taxele vamale specifice sunt percepute de catre stat pe unitati de masura fizica ale marfurilor
importate sau exportate (m, m2, m3, l) si se stabilesc sub forma unei sume absolute, in moneda tarii
respective (exemplu: 1000 um pentru 1 tona grau).
Practicarea acestor taxe vamale este dificila pentru ca presupune un tarif vamal foarte detaliat,
care trebuie sa fie permanent completat si revizuit, pentru ca, in timp, apar noi produse, care intra pe
piata internationala. Din aceasta cauza, aceste taxe sunt mai putin utilizate pe plan international.
Avantajele acestor taxe sunt:
· inlatura posibilitatea de a insela statul cu sau de drepturile vamale legale, pentru ca taxa vamala se
raporteaza la unitatea fizica de masura, astfel incat volumul incasarilor la Bugetul Statului nu mai este
influentat de diverse oscilatii de conjunctura ale preturilor, ci doar de cantitatea fizica importata. La
aceste marfuri este usor de stabilit valoarea in vama a lor;
· datorita caracterului lor fix, aceste taxe determina o incarcare diferita a marfurilor importate, in
conditiile in care pe piata produselor respective se produc oscilatii dese ale preturilor.
In consecinta, folosirea acestor taxe are avantajul, fata de cele ad valorem, ca au un efect mai
protectionist, efect care este mai mare atunci cand preturile la produsele importate scad, si invers. Avand
in vedere atat avantajele, cat si dezavantajele acestor taxe vamale (specifice si ad valorem), in general, pe
piata internationala si, in special, tarile dezvoltate au inceput sa utilizeze taxele vamale mixte.

Taxele vamale mixte se percep atunci cand se considera ca taxele vamale ad valorem nu sunt
destul de eficiente ca mijloace de protectie si, drept urmare, pe langa taxele ad valorem, se mai perccepe,
temporar, si o taxa vamala specifica, in situatia in care preturile la produsele respective inregistreaza
scaderi importante.

Dupa modul de stabilire de catre stat sunt:

a) taxe vamale autonome (generale);
b) taxe vamale conventionale (contractuale);
c) taxe vamale preferentiale (de favoare);
d) taxe vamale de retorsiune (de raspuns la unele politici comerciale neloiale -; antidumping);

a) Taxele vamale autonome sunt stabilite de fiecare stat, in mod independent, in functie de
politica comerciala a acestuia, si nu pe baza unor conventii bilaterale sau multilaterale incheiate cu alte
state. Aceste taxe se percep asupra marfurilor care provin din tari cu care un stat nu are incheiate
conventii sau acorduri comerciale si nu se aplica in relatiile cu aceste state.
De aici decurg doua trasaturi importante:
· au un caracter foarte ridicat, fiind, de cele mai multe ori, prohibitive;
· nu fac obiectul negocierilor, fiind o importanta frana in calea schimburilor comerciale dintre state.

b) Taxele vamale conventionale se stabilesc prin intelegerea cu alte state, conform clauzelor
convenite prin acordurile bilaterale sau multilaterale. In general, se percep asupra marfurilor care provin
din tari care-si acorda reciproc “Clauza natiunii celei mai favorizate”. Drept urmare, au doua trasaturi
definitorii:
· sunt, in general, mai reduse fata de cele autonome;
· fac obiectul negocierilor in cadrul GATT si, mai apoi, in cadru OMC - din 1995.

c) Taxele vamale preferentiale sunt foarte reduse, uneori egale cu 0, si se aplica numai anumitor
tarilor si unor marfuri importate din anumite tari si nu se extind asupra marfurilor care provin din toate
tarile. Aceste taxe sunt, de fapt, o derogare de la “Clauza natiunii celei mai favorizate” si reflecta un regim
de favoare.
Se mai numesc si “aranjamente preferentiale” si au proliferat, in mod deosebit, in perioada
postbelica. Aceste taxe sunt nereciproce si nediscriminatorii, urmare a unor grupari economice
regionale.
 d) Taxele vamale de retorsiune se aplica de catre un stat ca raspuns la politicile neloiale ale altor
state, cum sunt:
- politica de dumping;
- politica de subventionare a exporturilor.
Aceste taxe pot fi:
· taxe vamale antidumping;
· taxe vamale compensatorii.
Acestea se aplica suplimentar, peste taxele vamale in vigoare si nu pot depasi un anumit nivel:
· taxele vamale antidumping nu pot depasi marja de dumping (care este egala cu diferenta dintre pretul
international al produselor si pretul de dumping, care, in general, sunt mai mici, pentru a se intra pe o
anumita piata);
· taxele compensatorii nu pot depasi nivelul subventiilor de export sau a primei directe de export.
Scopul acestor taxe este anihilarea efectelor negative produse de cele doua politici comerciale
neloiale. Aceste taxe nu se pot percepe decat in urma unei proceduri speciale, prin care sa se faca dovada
practicarii unei politici comerciale neloiale si care a produs un prejudiciu. Doar existenta acestor dovezi
poate determina aplicarea taxelor de raspuns.

Datorii vamale si garantii

Datoria vamala reprezinta obligatia unei persoane de a plati cuantumul taxelor la import si la
export care se aplica unor marfuri specifice, conform legislatiei in vigoare.

A. Momentul nasterii datoriei vamale:

Datoria vamala la import ia nastere in momentul acceptarii declaratiei vamale prin plasarea
marfurilor necomunitare supuse taxelor la import sub unul dintre regimurile vamale urmatoare:
− punere in libera circulatie;
− admitere temporara cu exonerare partiala de taxe la import.
Datoria vamala la export ia nastere in momentul acceptarii declaratiei vamale prin plasarea
marfurilor supuse unor taxe la export sub regimul de export sau de perfectionare pasiva. Atat datoria
vamala la import, cat si datoria vamala la export iau nastere chiar si in cazul in care se refera la marfurile
care fac obiect al unor masuri de restrictie sau de interdictie la export sau la import.
In cazul in care datoria vamala trebuie platita de mai multi debitori, acestia raspund in mod
solidar pentru achitarea integrala a acesteia.

B. Calculul datoriei vamale:

Taxele vamale, atat la import, cat si la export, se calculeaza pe baza normelor de calcul al taxelor
care se aplica la momentul la care ia nastere datoria vamala. Cheltuielile suportate pe teritoriul vamal al
comunitatii, in urma antrepozitarii sau a executarii unor manipulari uzuale nu sunt cuprinse in calculul
taxelor datorate la import.
In schimb, sunt luate in calcul valoarea in vama, natura si originea marfurilor necomunitare
utilizate in operatiunile de antrepozitare sau a unor manipulari uzuale. Valoarea taxelor de import sau de
export care trebuie platite se determina de autoritatile vamale competente de la locul unde a luat nastere
datoria vamala.

C. Locul unde ia nastere datoria vamala:

Datoria vamala ia nastere, de regula, in unul dintre urmatoarele locuri:
− in locul in care a fost depusa declaratia vamala, notificarea de reexport sau declaratia
suplimentara;
− in locul in care s-au produs faptele care sunt la originea datoriei vamale;
− in locul in care autoritatile vamale constata ca marfurile s-au aflat intr-o situatie
generatoare a datoriei, in cazul in care nu se poate determina locul producerii faptelor
generatoare ale datoriei vamale;
− in locul in care marfurile au fost plasate sub un anumit regim sau au fost introduse pe
teritoriul vamal al Comunitatii sub acel regim.

D. Garantii:
In vederea asigurarii platii taxelor vamale, autoritatile vamale pot solicita debitorului sau
persoanei care poate deveni debitor al obligatiei de plata a taxelor constituirea unei garantii. Valoarea
garantiei este stabilita la un nivel egal cu valoarea exacta a taxelor de import sau de export datorate. In
cazul in care aceasta valoare nu poate fi determinata, valoarea garantiei se constituie la cea mai ridicata
valoare estimata de catre autoritatile vamale.
La cererea persoanei care constituie garantia, autoritatile vamale pot accepta constituirea unei
garantii globale pentru datorii vamale in legatura cu doua sau mai multe operatiuni, declaratii sau
regimuri vamale. Constituirea unei garantii globale poate fi acceptata numai unei persoane stabilita pe
teritoriul vamal al Comunitatii, cu antecedente satisfacatoare in ceea ce priveste respectarea regimurilor
vamal si fiscal si care folosesc in mod regulat regimurile vamale in cauza sau sunt cunoscute de catre
autoritatile vamale ca avand capacitatea de a-si indeplini obligatiile stabilite in raport de aceste regimuri.
De asemenea, in cazul in care garantia furnizata nu asigura sau asigura necorespunzator in mod
sigur si complet plata datoriilor vamale, autoritatile vamale solicita persoanei care a constituit garantia
furnizarea unei garantii suplimentare sau inlocuirea garantiei initiale cu o noua garantie, la alegere.
Forma sub care se constituie garantia, la alegerea persoanei care o constituie, poate fi:
− prin depozit de numerar in euro sau in moneda statului solicitant al garantiei sau un alt
mijloc de plata echivalent acceptat de catre autoritatile vamale;
− prin angajamentul unui garant;
− printr-o alta forma de garantie ce asigura plata datoriei vamale.
Garantia este eliberata dupa ce datoria vamala pentru care a fost constituita a incetat sau nu este
susceptibila a lua nastere.

E. Termenul de plata a datoriei vamale:

Sumele corespunzatoare datoriei vamale trebuie achitate in termenul stabilit de catre autoritatile
vamale, termen care nu poate fi mai mare de 10 zile de la data notificarii sumei catre debitor. Termenul
poate fi prelungit de catre autoritatile vamale, la cererea debitorului, numai in cazul in care suma de plata
rezulta dintr-un control vamal ulterior.

F. Plata datoriei vamale:

Plata taxelor de import sau de export se efectueaza inclusiv de catre un tert in locul debitorului, in
numerar sau prin alte mijloace de plata care au un efect similar de descarcare de obligatie. Plata se poate
face partial doar anterior expirarii termenului de plata. Debitorul poate beneficia de anumite facilitati la
plata, cu conditia constituirii unei garantii, autoritatile vamale percepand, in acest caz, o dobanda la
credit in plus fata de valoarea taxelor, la nivelul dobanzii aplicate de Banca Centrala Europeana.

G. Penalitati de intarziere:
In cazul in care debitorul nu plateste datoria vamala in termenul fixat de autoritatile vamale,
acestea vor percepe penalitati de intarziere egale cu nivelul ratei dobanzii aplicate de Banca Centrala
Europeana, majorata cu doua puncte procentuale – dobanda de referinta.
Penalitatile de intarziere nu se percep in cazul in care prin aplicarea acestora s-ar cauza
debitorului grave dificultati de ordin economic sau social.

H. Sstingerea datoriei vamale:

Datoria vamala se stinge in una dintre urmatoarele modalitati:
− prin plata;
− prin remiterea taxelor la import sau la export;
− prin invalidarea declaratiei vamale care constata obligatia de plata;
− prin confiscarea, retinerea si confiscarea ulterioara, abandonarea in favoarea statului sau distrugerea
sub supravegherea autoritatilor vamale a marfurilor pasibile de taxe de import sau de export;
− prin intervenirea unui caz fortuit sau de forta majora ori ca o consecinta a unor instructiuni ale
autoritatii vamale, ce are ca urmare disparitia sau distrugerea totala a
marfurilor.

I. Prescrierea datorie vamale:

Termenul general de prescriptie in ceea ce priveste obligatia de plata a datoriei vamale este de 3
ani de la data la care aceasta a luat nastere. Codul instituie si un termen de prescriptie special de 10 ani,
in cazul in care datoria vamala a luat nastere ca rezultat al unui act care, la data la care a avut loc, putea
face obiectul unei actiuni judiciare penale.
Termenul de prescriptie se suspenda pe durata exercitarii unei cai de atac impotriva deciziilor
autoritatilor vamale privind aplicarea legislatiei vamale. Termenul se suspenda, de asemnea, in perioada
dintre data la care se solicita rambursarea sau remiterea taxelor de import sau de export si data la care se
emite o decizie cu privire la aceasta solicitare.

Marfuri introduse pe teritoriul vamal al Comunitatii

Anterior introducerii marfurilor pe teritoriul vamal al Comunitatii, persoana care introduce

marfurile trebuie sa depuna, la biroul vamal competent, prin utilizarea unui procedeu informatic de
prelucrare a datelor, o declaratie sumara de intrare, prin care autoritatile vamale sunt informate cu
privire la introducerea marfurilor in teritoriu. De la aceasta obligatie sunt exceptate mijloacele de
transport temporar importate, precum si mijloacele de transport si marfurile care doar tranziteaza
spatiul aerian sau apele teritoriale.
Ulterior depunerii declaratiei sumare, aceasta poate fi rectificata, cu autorizarea prealabila a
autoritatii vamale. Modificarea insa nu poate fi operata daca:
− persoana care a depus declaratia a fost notificata cu privire la intentia autoritatilor de a verifica
marfurile;
− a fost constatata incorectitudinea datelor cuprinse in declaratie;
− a fost autorizata ridicarea marfurilor din locul in care acestea au fost prezentate.
Marfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunitatii sunt supuse supravegherii vamale si pot
face obectului controalelor vamale. Totodata, autoritatile vamale pot restrictiona sau interzice
introducerea anumitor marfuri, de exemplu pentru motive de siguranta sau sanatate publica ori pentu
ocrotirea mediului inconjurator. Supravegherea marfurilor comunitare inceteaza prin stabilirea
statutului vamal. Supravegherea marfurilor necomunitare inceteaza la momentul schimbarii statutului
vamal, la momentul reexportarii sau la momentul distrugerii.
Transportul marfurilor se face pe traseul specificat de catre autoritatile vamale catre biroul vamal
desemnat, catre orice alt loc desemnat sau catre o zona libera. Sunt exceptate de la aceasta obligatie
mijloacele de transport sau marfurile aflate la bordul acestora care tranziteaza spatiul aerian sau apele
teritoriale ale teritoriului vamal comunitar. Marfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunitatii trebuie
prezentate in vama imediat dupa sosire. Acestea nu pot fi descarcate sau transbordate de pe mijloacele
de transport pe care se afla decat cu permisiunea autoritatilor vamale. Marfurile necomunitare trebuie
plasate intr-un regim vamal, la alegerea declarantului. Pana la plasarea marfurilor sub un regim vamal,
acestea se considera a fi plasate in depozit temporar.
 
Statutul vamal

Codul Vamal instituie o prezumtie a statutului vamal de marfuri comunitare. Astfel, Marfurile care
se afla pe teritoriul vamal al Comunitatii sunt prezumate a fi marfuri comunitare. Marfurile comunitare
destinate plasarii sub un regim vamal fac obiectul unei declaratii vamale corespunzatoare regimului
respectiv, cu exceptia regimului de zona libera.
Declaratia vamala se depune la birourile vamale declarate competente de catre fiecare stat
membru in parte. In cazurile in care marfurile au fost prezentate la un alt birou vamal decat cel
competent sa primeasca declaratia vamala, autoritatile vamale pot autoriza o persoana sa depuna
declaratia vamala la biroul vamal competent. Acesta din urma este cel care, urmare a verificarii
declaratiei, acorda liberul de vama.
Declaratia de vama se face prin utilizarea unei tehnici de prelucrare electronica a datelor sau sub
forma unei inregistrari in evidenta contabila a declarantului, daca aceasta inregistrare permite accesul
autoritatii vamale la sistemul electronic al declarantului.
O declaratie vamala trebuie sa cuprinda toate informatiile necesare stabilirii regimului vamal sub care
sunt declarate marfurile, precum si documentele de insotire necesare pentru aplicarea dispozitiilor
regimului vamal pentru care marfurile sunt declarate. Autoritatile vamale pot autoriza o persoana sa
depuna, in locul declaratiei vamale, o declaratie simplificata, care nu contine toate informatiile oferite
prin declaratia vamala. In acest caz, declarantul va furniza si o declaratie suplimentara cu informatii
necesare pentru completarea declaratiei vamale.
  Dupa verificarea informatiilor cuprinse in declaratia vamala si dupa plata taxelor
corespunzatoare, constandu-se indeplinite toate conditiile de plasare sub un anumit regim vamal,
autoritatile vamale acorda liberul de vama, o singura data pentru toate marfurile care fac obiect al
aceleasi declaratii vamale.
 
Regimuri speciale

Regimurile speciale sunt urmatoarele regimuri vamale aplicabile marfurilor:

− regimul de tranzit, intern si extern;
− regimul de atrepozitare, temporara, vamala si zone libere;
− regimul de destinatie speciala – admitere temporara si destinatia finala;
− regimul de perfectionare, activa si pasiva.
Regimul de tranzit extern permite circulatia marfurilor necomunitare pe teritoriul vamal
comunitar fara sa se aplice taxe de import sau alte taxe, si nici masuri de politica comerciala.
Regimul de tranzit intern permite circulatia marfurilor comunitare de la un punct la altul la
teritoriului vamal al Comuinatii, cu traversarea unui teritoriu extern, fara modificarea statutului lor
vamal.
Regimul de antrepozitare este acel regim vamal care permite stocarea marfurilor necomunitare
pe teritoriul vamal al Comunitatii fara aplicarea taxelor de import sau altor impuneri, precum si fara
aplicarea masurilor de politica comerciala, fara a fi limitata in timp.
Cu privire la termen insa, in anumite conditii, autoritatile vamale pot fixa un termen in care
regimul de atrepozitare sa fie incheiat.
Regimul de depozitare temporara se aplica in cazul in care anumite marfuri necomunitare expres
prevazute in Cod nu se afla cuprinse intr-o declaratie contrara privind un regim vamal.
 
Iesirea marfurilor de pe teritoriul vamal al Comunitatii

Pentru marfurile care parasesc teritoriul vamal al Comunitatii se completeaza o declaratie

prealabila la iesire, care se depune la biroul vamal competent.  Aceste marfuri sunt supuse supravegherii
vamale si pot face obiectul controalelor vamale. Totodata, in cazul in care autoritatile vamale decid,
marfurile trebuie sa urmeze ruta stabilita de acestea.
Marfurile comunitare destinate sa paraseasca teritoriul vamal al Comunitatii sunt plasate sub
regim de export. Marfurile necomunitare destinate sa paraseasca teritoriul vamal al Comunitatii sunt
supuse unei notificari de reexport. Marfurile comunitare exportate temporar in afara teritoriului vamal al
Comunitatii pot fi exonerate de taxe la export cu conditia reimportarii lor.

Operatiunea de cumparare/achizitie de bunuri ai caror furnizori sunt situati in statele membre

UE este denumita “achizitie intracomunitara”. Locul achizitiei intracomunitare de bunuri se considera a
fi locul unde se gasesc bunurile in momentul in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor.
Daca se achizitioneaza bunuri furnizate de o firma dintr-un stat comunitar se datoreaza T.V.A.
deoarece operatiunea se incadreaza in sfera de aplicare a T.V.A. dar avantajul este ca nu se plateste
efectiv suma aferenta la bugetul general consolidat. Baza de impozitare a T.V.A. pentru achizitia
intracomunitara se converteste in lei la cursul de schimb valutar din data receptiei bunului achizitionat
dovedit prin nota de intrare-receptie ca document justificativ.
Trebuie retinut faptul ca baza de impozitare cuprinde si accizele platite sau datorate in alt stat
membru decat Romania de beneficiar pentru bunurile achizitionate. Daca accizele sunt rambursate firmei
care efectueaza achizitia intracomunitara, valoarea achizitiei intracomunitare efectuate in Romania se
reduce corespunzator cu suma accizelor restituite.
Suma T.V.A. calculata prin aplicarea cotei T.V.A. asupra bazei de impozitare se inregistreaza in
contabilitate prin formula contabila 4426 = 4427, se evidentiaza in jurnalul pentru cumparari, se preia in
decontul de T.V.A. si se raporteaza trimestrial in declaratia recapitulativa trimestriala depusa pentru
trimestrul in care s-a efectuat achizitia. De exemplu, daca achizitia s-a efectuat in luna februarie 2008,
operatiunea se evidentiaza in declaratia recapitulativa aferenta trimestrului I 2008, cu termen de
depunere cel mai tarziu pana in data de 25 aprilie 2008. Declaratia se depune la organul fiscal teritorial.
Daca o firma  in calitate de beneficiar al unei achizitii intracomunitare este persoana impozabila
mixta, iar bunurile achizitionate sunt destinate realizarii atat de operatiuni cu drept de deducere, cat si
realizarii de operatiuni fara drept de deducere, suma taxei deductibile se determina pe baza pro rata de la
data efectuarii achizitiei bunurilor supuse taxarii inverse si se inscrie in randul de regularizari din decont,
care nu mai este afectat de aplicarea pro rata din perioada curenta,
Important de retinut este faptul ca, incepand cu data de 01.01.2007, furnizorul din statul membru
nu este obligat sa emita facture, caz in care daca nu se primeste factura pana la data de 15 a lunii
urmatoare, firma dvs. are obligatia sa emita o autofactura.
Furnizorul este raspunzator individual si in solidar pentru plata taxei, in situatia in care persoana
obligata la plata taxei pentru o achizitie intracomunitara de bunuri este beneficiarul, daca factura emisa
de furnizor sau autofactura emisa de beneficiar: nu este emisa; cuprinde date incorecte/incomplete
referitoare la: denumirea/numele, adresa, codul de inregistrare in scopuri de TVA al partilor
contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate, elementele necesare calcularii bazei de
impozitare.
In situatia in care valoarea anuala pentru achizitiile intracomunitare de bunuri este mai mare de
300.000 RON, o alta obligatie declarativa care revine firmei dvs. este furnizarea lunara de date statistice
INTRASTAT. Aceasta obligatie cade in sarcina tuturor operatorilor economici care indeplinesc simultan
urmatoarele conditii:
- sunt inregistrati ca platitori de T V A;
- realizeaza comert de bunuri cu alte state membre ale Uniunii Europene;
- cifra de afaceri realizata in ultimele 12 luni, separat pe fluxurile de introduceri si expedieri,
depaseste un anumit prag statistic (in proiectul de lege 300.000 RON).
Declaratia Intrastat se depune incepand cu luna in care au fost depasite pragurile valorice.
Intrastat este numele dat sistemului de colectare a datelor statistice privind comertul cu bunuri intre
tarile din Uniunea Europeana. Declaratia statistica se transmite lunar la INS, numai in format electronic,
pentru urmatoarele tranzactii:
- tranzactii comerciale cu bunuri care implica transfer de proprietate si sunt destinate utilizarii,
consumului, investitiei sau revanzarii;
- miscari de bunuri dintr-un stat membru U E in altul, fara transfer de proprietate (ex.transfer de
stocuri, miscari de bunuri inainte si dupa procesare etc);
- returnarea de bunuri;
- miscari specifice de bunuri.
In declaratia Intrastat nu se declara urmatoarele tranzactii: serviciile; tranzitul bunurilor;
miscarile temporare; bunuri ce nu fac obiectul unei tranzactii comerciale; comertul cu acele parti ale
statelor membre UE ce nu fac obiectul sistemului statistic Intrastat; comertul triunghiular, in situatia in
care bunurile nu intra pe teritoriul national al Romaniei din alte state membre UE sau nu sunt expediate
catre alt stat membru UE din Romania.

Operatiunea de cumparare de bunuri ai caror furnizori sunt situati in state terte, altele decat
statele membre UE, este denumita import sau  “achizitie extracomunitara”. Notiunea de achizitie
extracomunitara  poate fi utilizata pentru a delimita originea unui bun, dintr-un stat comunitar sau dintr-
un stat extracomunitar, in cadrul unei operatiuni a carei finalitate are acelasi scop: cumpararea/
achizitia/ aprovizionara unui bun.
Operatiunea de import este in sfera de T.V.A., deci se supune impozitarii T.V.A. Baza de impozitare
a T.V.A. pentru importul de bunuri este valoarea in vama a bunurilor la care se adauga taxele, impozitele
si comisioanele datorate atat in afara cat si in interiorul Romaniei pana la momentul importului, cu
exceptia T.V.A.
Baza de impozitare cuprinde si cheltuielile accesorii care intervin pana la primul loc de destinatie
a bunurilor in Romania (comisioane, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare). Pentru conversia in
lei a bazei de impozitare pentru importuri se utilizeaza cursul de schimb valutar inregistrat in penultima
zi de miercuri a lunii in care se face importul. Identic cu achizitiile intracomunitare, T.V.A. datorata
pentru importul de bunuri nu se plateste efectiv la bugetul general consolidat dar se inregistreaza in
contabilitate prin formula 4426 = 4427, se evidentiaza in jurnalul pentru cumparari si se preia in
decontul de T.V.A., fara a se achita efectiv prin cont bancar. Importurile se evidentiaza in jurnalele pentru
cumparari pe baza declaratiei vamale de import sau, dupa caz, a actului constatator emis de autoritatea
vamala.
Declaratia recapitulativa se prezinta ca o declaratie vamala avand insa mai putine date decat
actuala declaratie vamala in detaliu. Totusi aceasta contine informatii despre perioada de referinta,
incadrarea marfurilor, natura tranzactiei, conditii de livrare, mod de transport la frontiera, unitati de
masura suplimentare, valoarea fiscala, valoare facturata, valoare statistica, etc.
Codul Vamal "de exerciţiu" este însă traducerea identică a celui european, cu excepţia a două
capitole - cel privind regimul de sancţiuni şi cel privind organizarea instituţională - care sunt diferite de la
un stat european la altul.
Noul Cod Vamal va aduce avantaje agenţilor economici, aceleaşi de care se bucură şi cei din
spaţiul european. Cei mai favorizaţi vor fi agenţii economici autorizaţi, parteneri ai vă mii, firme de
încredere, pentru care aceasta aplică proceduri de vă muire simplificată . Practic, nu-i controlează , se
merge pe încredere.
În momentul de faţă sunt circa 900 de agenţi economici care au deja încheiate protocoale cu vama
şi care beneficiază de vămuire simplificată . Agenţii economici autorizaţi îşi pot plă ti obligaţiile vamale nu
la fiecare transport, ci periodic, după un protocol stabilit cu autoritatea vamală . În plus, pot înregistra
direct marfa în contabilitate, fă ră să mai trebuiască să încheie declaraţii vamale.

Bibliografie:
1. Codul fiscal – consolidat 2009
2. Codul vamal – consolidat 2009