Ideea Europeană – Curs VII

Educația și Învățământul

- Educația este un domeniu mai larg care include și învățământul. S-a specializat pe un
ansamblu de fenomene și procese care duc la formarea copilului în societate.
- Nu exista civilizație, oricât de primitiva, în care să nu existe educație și învățământ
- Au existat profesori, dascăli, care s-au specializat învățământ
- Grecii: în epocile mai vechi înainte de secolul V în. Hr., daca exceptam educația profesionala,
educație generala, caracteristica mediilor aristocratice, este orala bazata pe doua
fundamente (materii): educație muzicala (în care era integrată poezia epica, lirica) și educația
fizica (gimnastica). Idealul era să devii un om frumos și bun  om care are drept modele
eroii care au luptat la Troia, doreau să se facă cunoscuți prin război.
- Din educația muzicala, copilul învăța din poezii cum să se poarte
- S-a spus de unii învățați ca poemele homerice au constituit o veritabila enciclopedie orala:
conțin elemente de arhitectura, reguli de politețe, cum se cultiva pământul, relația soț-soție,
stăpân-sclav și tineri-bătrâni
- Nu e numai vorba de poeme de valoare literală ci de niște modele formative în datele lor
fundamentale
- Prin secolul V în.HR. la Atena lucrurile încep să se schimbe. Apare știința de carte, începe să
se răspândească
- Bărbații, cetățenii încep să scrie și să citească
- Învățământul era privat (didaskalia)
- Cei care predau erau de multe ori sclavi ai statului, mai erau și oameni liberi
- Nu era nimic lăudabil să fii învățător în Grecia Antica
- Cei bogați erau duși la scoală de sclavi
- Se învăța cu bățul; nu era prea agreabil
- Apare o noutate cu totul remarcabila: profesori ambulanți veniți din alte părți care propun o
educație generala, retorica (arta de a vorbi convingător, frumos și expresiv având ca scop
final politica)
- Este vorba de prima educație de nivel mai înalt. Avea o caracteristica speciala: de a propune
un scop precis și anume politica
- Avea de gând să creeze o societate noua
- Oricare cetățean atenian avea toate șansele să fie reprezentat în consiliu. Avea posibilitatea
să treacă prin multe slujbe.
- Vorbitul expresiv, frumos, cu argumente, dezbaterile devin esențiale
- Educația libera bazata pe dezbatere, pe controverse în care memorarea poemelor nu este
singurul element
- Sofiștii cereau bani pentru serviciile lor, grecilor li se părea ciudat
- Sofiștii reușeau să facă ca lucrurile convingătoare să fie neconvingătoare
- Au apărut sofismele (au aparenta corectitudinii dar nu sunt corecte). Ex. : ”Tu ai un tata.
Câinele tău are un tata. Tu și câinele tău sunteți frați.
- Uneori și între sofiști apăreau dispute.
- Sofiștii au avut un rol important: i-au învățat pe oameni controversa, au pus problema
falsului și adevărului, au arat ca atunci când avem probleme trebuie să construim argumente
pro și contra, au pus la îndoială egocentrismul și etnocentrismul individului; trebuie făcută o
distincție între natura (mâncam) și convenție (ce mâncam)
- Uneori formulau prea brutal, alteori prea subtil
 - Momentul următor e constituit de apariția unor instituții în adevărat sens al cuvântului de
învățământ superior.

Școala de retorica: cu importanță uriașă, preluau învățăturile sofiștilor. Isocrate, un retor din
secolul IV important pentru instituția pe care o înființează. Școala lui e la baza celor 7 arte
liberale.

Academia lui Platon – cei care veneau aici se presupunea ca știau deja să scrie și să citească.
Învățau în plus matematica, geometria, astronomia, discipline moderne aflate în plina dezvoltare.
Cel mai celebru elev al academiei platoniciene este Aristotel, care vine la 18 ani și sta 20 de ani în
academie, după care înființează propria scoală filosofică: liceu (vine de la locul Lykeia)

Liceul nu mai pune accentul pe matematica, ci pe fizica, zoologie, botanica, știința fenomenelor
meteorologice.

- Progresele sunt mari, se înființează prima biblioteca publica, se fac disecții, colecții de plante
- Apare o idee noua, fundamentala pana azi: asocierea între cercetarea de vârf și învățământ +
lucrul în echipa
- Se finanțau prin contribuții voluntare. Aceste instituții semănau cu niște asociații.

Aceste instituții vor asigura de-a lungul câtorva secole elementele de baza

Gradina lui Epicur – cel mai important lucru pe care trebuie să îl trăim e plăcerea. Gradina celebra
prin numărul mare de adepți și prietenia dintre ei.

Școala stoică – numită așa pentru ca era situata într-un loc cu coloane, acoperit.

- Aceste scoli propun un stil de viață

- Învățământul lor era practic: învățai să trăiești conștient, coerent, să ai un scop precis, să ai o
motivație

Artele liberale:

- După ce copilul ajungea să poată citi, scrie, aritmetica, avea învățământ mediu
- Scopul artelor liberale nu era de a te învăța o meserie, de a te aduce pentru o chestiune
concreta, ci de a te face să te porți ca un om liber, să ai educația potrivita unui om liber
- Artele liberale aveau o utilitate morala; te formau
- Artele liberale sunt 7, împărțite în doua categorii: literar (gramatica, retorica și dialectica) și
matematica ( aritmetica, geometria, astronomie, știința și muzica)
- Ele au rămas baza învățământului european
- S-au păstrat pana în secolul XVIII, începutul secolului XIX
- Pentru ca un om să fie considerat liber, el trebuie să decidă în cunoștință de cauza, rațional, e
capabil în mijlocul informațiilor și a vieții, să își formeze o opinie critica, să aibă un stil de
viață