Ideea Europeană – Curs IV

Știința
- Prin ştiinţă Europa a devenit altceva.

- Simbolul centrului universului: un ţăruş care făcea legătura între cer, pământ și lumea
subpământeană.

- Ideea cu care ne naştem: noi, cultura noastră reprezintă centrul universului, lucrul cel mai
important din lume.

- La capătul celălalt, oamenii de ştiinţă afirmă că omul nu se află în centru, nu e nici un motiv
pentru care ar trebui să ne credem unici, existenţa noastră s-ar putea să fie un accident.

- Procesul de dezantropomorfizare, proces de decentrare a atins cel mai înalt nivel în Europa.

- În toate populaţiile și culturile se păstrează un element antropomorf: de comportamentul

oamenilor depinde comportamentul naturii; între oameni și zei exista o legătură
fundamentală.

- În epoca mythos-ului oamenii se cred în centrul universului, se cred foarte importanţi.

- Apar filosofii, puţini la început, care declară că ce se întâmplă în jurul nostru este ceva
impersonal, nu depinde de noi. Acesta e un prim pas spre descentralizare .

- Omul rămâne important, dar forţele care acţionează asupra noastră sunt nişte forțe
impersonale.

Hipocrate iniţiază medicina ştiinţifică, până atunci se ştia că există nişte ierburi care fac bine, se
practicau descântecele, era un amestec de credinţe.

Hipocrate spune că organismul uman este o îmbinare de forţe bune și rele. Omul e bolnav dintr-un
exces sau o lipsă din aceste elemente. Când ele sunt în armonie, suntem sănătoşi.

- Este primul care face anamnezicul bolilor: descriere amănunţită a simptomelor particulare și
generale.

- Bolile sunt clasificate; încep să se facă disecţii.

Acesta este un proces de dezantropomorfizare; când mă simt rău nu trebuie să mă rog, să fac
sacrificii, ci să iau o poţiune care îmi face bine.

La modul general se observă începutul pierderii privilegiului de centralitate. Omul se descentrează

foarte repede în zilele noastre, copii au ocazia să călătorească.

Pe la 1800, oamenii erau lipiţi de locul în care se născuseră, mureau în acelaşi loc.

- În momentul când se ajunge la concepţia unui Pământ sferic (simetric în toate direcţiile, nu
mai exista margine) se constată că nu mai avem nici un privilegiu, nu mai suntem în centru.
- Se considera că Pământul este privilegiat, e centrul universului, planetele se învârt în jurul lui.

- Teologia creştină spune că omul este cel mai important, i-a fost dat să domnească peste tot
ce e în jurul său.

- Din punctul de vedere al oamenilor antichităţii Pământul e centrul universului.

- Descentralizarea nu este completă, este un proces. Centralitatea se păstrează încă la un nivel

superior.

- Renaşterea, care vine cu întoarcerea culturii antice, revalorizează locul omului în centrul
Pământului.

- Omul ţine de partea de sus și de partea de jos. Poate fi asemenea îngerilor, sau se poate
degrada și să devină bestie. Omul e liber, poate fi în ambele feluri  Pico della Mirandola.

- Nucleul profund al umanismului îl vedem oglindit în pictură, sculptură. Toate sunt făcute în
raport cu omul. Sunt dominate de chipul oamenilor, armonios, au o măreţie extraordinară, o
forţă.

- Această concepţie ontologică începe să fie atacată o dată cu descoperirile geografice.

- Încep să se pună întrebări asupra structurii universului, un polono-german, Copernic, susţine

că pământul are două mişcări: de rotaţie și de revoluţie.

- Teoria lui a fost luată în serios de către mulţi, mai ales de Galileo Galilei, care susţine teoria
heliocentrică (soarele este în centrul universului).

- Biserica s-a împotrivit, se temea că vor trebui explicate anumite pasaje din Biblie, că oamenii
îşi vor pierde credința.

- Noi locuim în partea marginală, periferică, partea mai întunecată.

- Copernic pune soarele în centru, Pământul e la periferie, o planetă ca oricare alta.

- Galilei se uită cu luneta și constată că Luna e precum Pământul. Se uită la planete, care
seama cu Pământul și Luna, se uită la Venus și constată că are fază, la fel ca Luna, deci este
un glob.

- Se constată că toate planetele sunt globuri, care se învârt în jurul Soarelui.

- Planetele nu mai sunt diferite între ele, nu mai au lumina proprie (ci primesc lumină de la
Soare).

- Galilei descoperă cei 4 sateliţi ai lui Jupiter  nu numai Pământul are satelit (Luna).

- Toate aceste lucruri conduc la decentrare și la pierderea privilegiilor.

- Marele astronom german Kepler face un pas în plus; îşi dă seama că universul e tot mai greu
de explicat, îşi dă seama că dacă Pământul se învârte în jurul Soarelui, stelele ar trebui să se
mişte și ele (stelele sunt atât de departe încât mişcarea lor este insesizabilă).
 - Universul e infinit, nu poate fi reprezentat.

- Giordano Bruno spune că Soarele nu este în centrul universului. Universul e infinit, în infinit
nu poţi plasa centrul.

- Această teorie începe să fie în secolul XVII confirmată de argumente ştiinţifice.

- Issac Newton distruge o mulţime de alte privilegii: prin gravitaţie, Pământul ne atrage.
Dispare privilegiul Pământului. Atracţia este universală..

- Se explica felul în care se mişcă orice corp ceresc.

- Blaise Pascal, filosof francez, matematician remarcă această nouă poziţie a omului.

”Liniştea spațiilor infinite a universului mă-nfioară” – suntem singuri în univers, nu sunt zei, îngeri,
fiinţe care au grijă de noi.

- Este o lume rece, în care sunt doar forțe impersonale.

- Pascal a încercat să găsească o consolare: ”Omul este o trestie, cea mai slabă din toate, dar o
trestie gânditoare” – omul e cea mai slabă fiinţa, dar este conştient. Gloria omului nu stă în
putere, ci în ştiinţă.