AVANTAJELE ȘI DEZAVANTAJELE REGIUNILOR

EUROPENE ÎN CONTEXTUL MONDIALIZĂRII

GLOBALIZARE ŞI DEZVOLTARE REGIONALĂ

CIOCÎLTEI IONUŢ - CĂTĂLIN,

TURISM ŞI DEZVOLTARE REGIONALĂ,

ANUL II
 CONŢINUT

1. Globalizarea, proces complex. Concepte şi semnificaţii.

2. Avantajele şi dezavantajele globalizării.
3. Regionalizarea Uniunii Europene în contextul mondializării.

1. Globalizarea, proces complex. Concepte şi semnificaţii:

În privinţa procesului de globalizare nu există încă o definiţie universal

acceptată şi nici definitivă întrucât acesta subinclude o multitudine de procese
complexe privind domenii diverse ale societăţii umane. Aşadar, globalizarea poate
fi definită ca un fenomen, o strategie, o ideologie sau toate la un loc. Trebuie
demarcată noţiunea de globalizare şi mondializare.
Mondializarea este o mişcare mondială care nu include liberalizarea,
reprezintă mai mult declararea unui teritoriu specific – un oraş, un municipiu, un
stat, de exemplu – ca teritoriu internaţional, mondial, cu responsabilităţi şi drepturi
la scară internaţională.
Gobalizarea se constituie ca un ansamblu complex de procese având ca
obiectiv realizarea integrării internaţionale la nivel economic, militar, politic,
socio-cultural şi de securitate, conducând la uniformizarea nivelului de trai şi de
dezvoltare la scară planetară.

2. Avantajele şi dezavantajele globalizării:

Efectele globalizării sunt multiple putând uni sau dezbina umanitatea. Putem
discerne efecte pozitive şi negative, precum:
 efecte pozitive:
 internaţionalizarea producţiei datorită firmelor cu activitate globală;
 asimilarea rapidă a noilor tehnologii;
 privatizarea capătă proporţii mondiale;
 telecomunicaţiile elimină distanţele şi apropie fizic oamenii şi asigură
conştientizarea problemelor globale;
 pieţele financiare şi comerciale trec în faza de integrare a activităţii şi
funcţionării lor;
 încurajarea reformelor politice şi economice;
 întărirea dorinţei oamenilor de a trăi într-un sistem guvernat de lege şi prin
lege;
 stimularea integrării;
 reducerea probabilităţii războiului şi a recurgerii la utilizarea forţei militare;
 îmbogăţirea culturală prin simbioză şi convergenţă etc.
 efecte negative:
 fragmentarea şi slăbirea coeziunii sociale;
  creşterea inegalităţilor pe plan intern şi extern;
 distrugerea sistemului clasic de ierarhizare a valorilor;
 proliferarea armamentului şi a crimei transnaţionale;
 sărăcirea valorilor culturale şi naţionale sub presiunea globalizării şi
extinderii tehnicilor de informare şi comunicare;
 folosirea unor metode legale şi financiare sofisticate de a atinge limitele
legilor şi standardelor locale pentru a controla balanţa dintre muncă şi
servicii ale unor regiuni inegal dezvoltate şi a le întoarce împotriva lor;
 răspândirea capitalismului din ţările dezvoltate către ţările în curs de
dezvoltare etc.
Criminalitatea şi terorismul sunt două consecinţe negative ale exploziei
globalizării determinate în special datorită revoluţiei tehnologice, transferului
electronic, accesului liber la Internet şi tehnologiei de telecomunicaţii
supersofisticate.
Lupta împotriva celor mai grave consecinţe negative ale globalizării
(criminalitatea şi terorismul) rezidă în:
 aplicarea de sancţiuni diplomatice şi economice statelor care finanţează,
pregătesc şi sprijină din motive proprii mişcările şi grupurile teroriste;
 folosirea sau ameninţarea cu folosirea forţei armate;
 utilizarea represaliilor militare.
În ceea ce priveşte obiceiurile, tradiţiile şi tezaurul cultural au de suferit la
prima vedere datorită uniformizării culturale realizate prin mijloacele de informare
în masă (televizor, presă, Internet, radio etc.). În realitate însă acestea vor putea fi
păstrate prin intervenţia fiecărui stat prin legi interne şi sprijin extern.
Un accent deosebit trebuie pus pe dimensiunea culturală a sărăciei (apatie,
neparticipare la viaţa culturală şi artistică a comunităţii, lipsă de încredere,
sentiment de inutilitate, abandon şcolar, devalorizarea şcolii şi a menirii ei sociale)
întâlnită atât la comunităţile sărace dar şi la cele bogate, existând şi excepţii,
respectiv indivizi, grupuri şi comunităţi care deşi trăiesc în sărăcie încearcă s-o
depăşească prin cultură, învăţătură, ştiinţă de carte şi informare continuă, dar şi
comunităţi cu înalte standarde economice care nu au nicio preocupare şi nevoi
culturale, valorile fundamentale fiind acumularea de bunuri materiale, bani şi
avuţie sub diferite forme.
Cu toate acestea, considerăm că patrimoniul cultural devine în mod deosebit
semnificativ întrucât dezvăluie legătura dintre globalizare şi identitatea culturală
arătând că pe măsură ce procesele de globalizare progresează, identitatea culturală
şi diversitatea sunt puternic afirmate şi apărate tocmai prin conservarea lui. În plus,
identităţile culturale puternice pot, la rândul lor, să facă societăţile să participe cu
mai multe contribuţii şi beneficii în folosul lor, transformând în efecte pozitive
tendinţele de globalizare, şi, în acelaşi timp, apărându-se de uniformizarea
culturală.

3. Regionalizarea Uniunii Europene în contextul mondializării:

Procesul de regionalizare în perspectiva mondializării implică două categorii

de acorduri de integrare şi anume: pe de o parte cele două blocuri principale UE şi
Acordul Nord - American de Comerţ Liber (NAFTA), iar pe de altă parte acorduri
de mai mică anvergură precum Piaţa Comună a Sudului (Mercosur) şi Acordul de
Comerţ Liber SUA - Canada. SUA şi UE sunt considerate a avea cea mai mare
influenţă asupra evoluţiei sistemului mondial de comerţ şi investiţii deoarece
constituie cele mai importante entităţi comerciale din lume.
 În prezent regiunile de graniţă din est şi vest ale Uniunii Europene constituie
baza procesului integrarii europene complete. Cooperarea transfrontalieră este
vazută ca având un rol important în accentuarea cooperării peste graniţele
naţionale, sprijinirea dezvoltării reţelelor pan - europene de transport şi a
comunicaţiilor.

Având în vedere modificările graniţelor UE care se datorează extinderii

acesteia, "nucleul" Europei vestice în prezent este marcat de:

 Zonele de graniţă în sudul, vestul şi nordul Europei

 Zonele de graniţă de-a lungul frontierei externe estice a UE

 Zonele de graniţă între Europa Centrală şi de Est, adică estul Poloniei şi

Ungariei.

În prezent, euroregiunile şi alte forme de cooperare transfrontalieră nu

creeaza o nouă structură guvernamentală la nivel transfrontalier; nu au puteri
politice şi activitatea lor este limitată la competenţele autorităţilor locale şi
regionale care le constituie.

Deşi sunt întâlnite şi în alte regiuni ale lumii, euroregiunile sunt

caracteristice continentului european; au aparut in Europa Occidentală, mai ales
de-a lungul graniţelor Germaniei, Franţei, Elveţiei, Belgiei şi Olandei; dupa
evenimentele din '89, '90, au aparut la zona de contact dintre acestea şi Europa
Centrala - mai ales între Germania şi Polonia, Cehia sau Europa de Est - "
Euroregiunea Baltică": Danemarca, Suedia, Polonia, Rusia, Letonia, Lituania.
Bazele unor astfel de regiuni s-au pus după '90 şi în Europa de Est: Euroregiunea
Carpatică, Prutul Superior, Dunarea de Jos şi Dunare-Mureş-Tisa.
 Importanţa euroregiunilor:

 Avantaje:

 Procesul integrării europene presupune cooperarea regională, astfel că

regiunile transfrontaliere contribuie la pregătirea ţărilor pentru aderarea în
Uniunea Europeană;

 Euroregiunile contribuie la dimunuarea tensiunilor şi la menţinerea

stabilităţii în zona Balcanilor;

 Euroregiunile reprezintă o etapă necesară în procesul de tranziţie de la

geostrategie la geoeconomie;

 Euroregiunile antrenează resurse umane şi materiale care altfel ar ramâne

neutilizate.

 Dezavantaje:

 Euroregiunile regenerează acorduri prin care autorităţile locale ar putea

interveni în politicile ţărilor implicate;

 Euroregiunile creează posibilitatea ca unele comunităţi locale să semneze

acorduri împotriva guvernelor proprii;

 Regiunile de graniţă sunt de multe ori izolate de centrele de luare a deciziilor

şi ale activităţii economice. Astfel, acestea întâmpină probleme deosebite,
ca: lipsa infrastructurii de transport; natalitatea mult mai mare decât
mortalitatea; sector subdezvoltat de servicii, infrastructura tehnologică
inadecvată, care însă pot fi rezolvate prin cooperare economică regională;
 Există lipsa cooperarii între autorităţile naţionale şi locale sau regionale;

 Există imposibilitatea autorităţilor de a implica populaţia în procesul de

cooperare.