Ideologia nazistă s-a bazat pe o nouă metodă de abordare a ierarhizării societății umane,

bazată pe structurile genetice de compoziție pe care aceasta le manifesta1. Astfel, putem

distinge o compoziție bivalentă a noului popor al viziunii hitleriste: rasa pură- rasa ariană și
rasa inferioară- evreii, rromii, slavii, devenind un stat genocidar2. Poate una dintre cele mai
mari dovezi de materializare a acestei ideologii lua în calcul o epurare a spațiului german,
motiv pentru care, din această dorință de repopulare și schimbare a profilului existențialist al
noului cetățean german, apare Lebensborn, înființată de către Heinrich Himmler, care putea
asigura baza financiară a familiilor naziste3 și asigurarea introducerii în societate a copiilor
răpiți de naziști, prin intermediul plasării acestora în orfelinate special înființate. O altă
măsură este legea care interzice urmașii bolnavi, emisă la data de 14 iulie 1933, sub numele
de “Legea pentru prevenirea bolilor ereditare/Gesetz zur Verhütung erbkranken
Nachwuchses”, care viza sterilizarea obligatorie a persoanelor cu retard mintal, tulburări
mintale sau afecțiuni bipolare, și orice alte cazuri de dereglare psihică, definiția bolilor de
natură psihică devenind una destul de extinsă, care determină imposibilitatea de reproducere a
aproximativ 400.000 de germani în perioada 1933-1945. O măsură la fel de drastică era
reprezentată de selecționarea și deportarea evreilor, ungurilor, țiganilor și a altor particularități
entice în lagăre de muncă, iar cei care nu puteau fi încadrați în șablonul muncitorilor, erau
sortiți drumului experimentelor medicale4, împușcați5 sau conservați pentru Institutul
Antropologic din Berlin sau doar gazați și incinerați, moment în care întreaga populație a
lumii scade cu aproximativ 6 milioane de oameni6, în urma unei executări în masă.

1
Reese, Laurence, Auschwitz: The Nazis & the Final Solution, BBC Book, 2005, pag. 141
2
Berenbaum, Michael, The World Must Know, United States Holocaust Museum, 2006, pag. 103
3
Catrine Clay & Michael Leapman, Master race: the Lebensborn experiment in Nazi Germany, Hodder &
Stoughton, 1995, informație simplificată pe baza studierii lucrării.
4
“Îngerul morții, dr. Mengele”, pag. 48, are loc examinarea a doi subiecți, tată și fiu, amândoi prezentând
handicap vizibil-tatăl prezintă cocoașă, iar fiul are o malformație redată de lipsa unui picior. Ambii subiecți
ajung să fie lichidați prin împușcare în bulbul rahidian, ulterior fierți în apă de var clorată, până când părțile moi
se desprind de pe oase, iar cele din urmă vor fi trimise la Muzeul de Antropologie din Berlin, pentru expunere.
Cu totul surprinzător este ce urmează pe parcursul acestei operațiuni, mai precis, doi polonezi ajung sa manance
carnea fiartă, din pricina lipsei hranei, în cele din urmă având un șoc în momentul în care află că tipul de carne
tocmai mâncată aparținea unui organism uman.
5
Czech, Danuta , Kalendarium der Ereignisse im Konzentrationslager Auschwitz-Birkenau 1939–1945, Reinbek
bei Hamburg, 1989, pag. 920 și 933.
6
Cifră estimată de Raul Hilberg, însă cercetările variază, astfel că Profesorului Yisrael Gutman și Dr. Robert
Rozett, în “Enciclopedia Holocaustului”, estimează că variația numărului de victime se află undeva între 5,59 si
5,86 milioane.

1
BIBLIOGRAFIE:

1. Daniel Blatman, Die Todesmärsche, Hebrew University Ierusalim, 1944/45,

(Marșurile morții 1944/45. Ultimul capitol al asasinărilor naziste în masă), Rowohlt-
Verlag, Reinbek, 2011;
2. Danuta Czech, Kalendarium der Ereignisse im Konzentrationslager Auschwitz-
Birkenau 1939–1945, Reinbek, 1989;
3. Laurence Rees, Auschwitz: The Nazis & the Final Solutiuon, BBC Books, Londra,
2005;
4. Michael Berenbaum, The World Must Know, United States Holocaust Museum, 2006;
5. Miklós Nyiszli- Am fost medic la Auschwitz, Editura Pentru Literatură, Oradea, 1965.