Istoria Secretă

Donna Tartt
Recenzie, Georgiana Andreea Ștefan

Începută în 1992 și rafinată cu delicatețe de-a lungul a 17 ani, Istoria Secretă face deliciul literar
al lunii februarie a anului 2020 în care pășește timid dar plin de încredere spre a-și revendica un
succes pe care îl anunța încă din primele zile de documentare și scriitură.

Despre Donna Tartt trebuie să știm că face parte din lumea bună a Mississippi-ului, născută în
1963 în Greenwood, este absolventă a Universității din Mississippi și a Colegiului Bennington.
Tot acolo a început și documentarea pentru lucrarea sa, Istoria Secretă, a cărei prime ediții este
publicată în 1992 și care se anunță încă din primă fază un bestseller tradus în peste douăzeci și
cinci de limbi și care va rămâne în topul clasamentelor de profil timp de treisprezece săptămâni,
primul triaj fiind epuizat imediat după lansare. A doua sa lucrare, Micul Prieten, va apărea în
2002 și se va bucura de moștenirea aprecierilor de care s-a bucurat scriitoarea, devenind obiectul
a numeroase distincții precum Premiul Literar WH Smith însă, de departe cea mai apreciată
lucrare a Donnei Tartt, Sticletele, se va lansa în 2013 și va intra aproape instant în topul celor mai
vândute publicații, realizat de New York Times, bucurâdnu-se de privilegiul de a se clasa în
primele zece, rezistând vertiginos pentru peste patruzeci de săptămâni. În 2014, Tartt primește
Premiul Pulitzer pentru această lucrare de ficțiune și este inclusă în clasamentul Times al celor
mai influenți 100 de oameni ai anului 2014.

Întorcându-ne la romanul Istoria secretă, acesta se prezintă sub auspiciul ficțiunii, reprezentând
o istorie dureroasă despre viață, concepută într-o natură ce relevă dramatism, psihologie, mister
și tensiune, toate acestea fiind alipite la un angrenaj al elucidării a două crime.

La nivel de compoziție, autoarea a optat pentru o împărțire clasică a acțiunii, în două părți pe
care le-a denumit generic Cartea I și Cartea II, prima carte făcând introducerea în lumea
scriiturii, prezentarea personajelor și reconstituind traseul care ne ghidează către una din cele
două crime, urmând ca în cealaltă parte să ni se prezinte psihologia și traseul existențial parcurs
de ceilalți actanți după realizarea crimei din prima parte. Suntem totuși beneficiarii unui prolog
generos și extrem de util în consumarea acțiunii viitoare, autoarea simțind nevoia de a ne
familiariza rapid cu deixisul spațio-temporal și cu acțiunea ce avea să se întâmple, aflând exact
despre locul în care Bunny Corcoran avea să fie ucis.

Romanul prinde forma unei povestiri spuse de Richard Papen, un personaj căruia autoarea îi
oferă vârsta de 28 de ani și care ne povestește despre experiența trăită într-un an de studiu la
Colegiul Hampden din New England. Povestea lui nu comportă niciun fenomen interesant până
într-o seară de Ziua Recunoștiinței în care găsește o broșură pentru Hampden. Acesta se
hotărăște să susțină examenul de admitere, fiind acceptat la acest colegiu și, totodată, în grupa
profesorului Julian Morrow, formată din cinci elevi excentrici cu care urmează să se
împrietenească. Astfel, vața academică a ui Richard devine idilică, împănată de îndelungate
discuții filozofie despre literatură, artă, care au loc la petreceri și meciuri de crochet la casa de la
țară a unuia din noii săi prieteni.
Istoria Secretă
Donna Tartt
Recenzie, Georgiana Andreea Ștefan

Situația idilică avea să se schimbe, să se inflameze și să capete o altă turnură în momentul în

care, după vacanța de iarnă,Henry, Francis, Camilla și Charles, prietenii și colegii lui de grupă,
își cumpără în secret bilete către America de Sud. După o confruntare incomodă, Richard află că
cei patru au devenit criminali în urma unui ritual închinat zeului Dionysos când, aflându-se sub
influența alcoolului și a drogurilor, au ucis accidental un fermier. Și pentru că romanul prezintă
povestea a două crime, vom afla că cei patru reușesc să acopere uciderea fermierului până în
punctul în care celălalt coleg de grupă, Bunny Corcoran, le află sinistrul secret și îi șantajază,
urmând să fie aruncat într-o râpă și descoperit decedat după zece zile.

Interesant este însă faptul că deși FBI începe o anchetă în acest sens, aceasta nu se desfășoară
deloc rapid, oferindu-le celor cinci timp și spațiu pentru consumarea unor tensiuni serioase ce
duc la fractura grupului.

Deși personajele pot părea unele ușor ignorant schițate, acest procedeu nu face decât să
semnaleze importanța acțiunii în raport cu conflictele psihologice pe care acestea le comportă.
Este important de precizat faptul că nevoia de tablouri clare, într-o accepțiune personală,
determină accentuarea notei de suspans, crează o atmosferă nesigură pe care pot patina o
mulțime de neînțelegeri în căutarea justiției.

Istoria Secretă este cu siguranță un roman care produce dependență chiar din începutul abrupt pe
care Donna Tartt aproape că ni-l face cadou pentru a ne construi cât mai rapid o imagine a ceea
ce se întâmplă. Construită parcă dintr-o reinterpretare a lucrărilor Agathei Christie, această
istorie ne hrănește curiozitatea, ne imbie către implicare aș zice eu obsesivă în parcursul lecturii
și ne încarcă afectiv cu toate trăirile și zbuciumurile interioare pe care personajele le comportă.