ION

de Liviu Rebreanu

Sumar
Particularitățile unui roman de Liviu Rebreanu
 subiect ............................................................................................................ 2
 plan ................................................................................................................. 2
 eseu ................................................................................................................. 3-4
 mic dicționar ................................................................................................... 4
Particularitățile de construcție a unui personaj
 subiecte ............................................................................................................ 5
 plan .................................................................................................................. 5
 eseu .................................................................................................................. 6-7
 mic dicționar .................................................................................................... 7
Relația dintre două personaje
 subiecte ............................................................................................................ 8
 plan .................................................................................................................. 8
 eseu .................................................................................................................. 9-10
 mic dicționar .................................................................................................... 10
Firul epic (momentele subiectului) ................................................................................ 11
Aspecte teoretice
 Contrapunctul ....................................................................................................... 12
 Basorelieful .......................................................................................................... 12
 Pluriperspectivismul ............................................................................................ 12
 Realismul ............................................................................................................. 12
  Scrie un eseu în care să prezinți particularitățile unui text narativ studiat,
aparținând lui Liviu Rebreanu / unui roman realist/obiectiv/interbelic.

Repere:
-evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului studiat într-o perioadă,
într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
-comentarea a două episoade/secvențe relevante pentru tema textului narativ/romanului
studiat;
-analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative pentru
textul narativ/romanul studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale,
incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, perspectivă narativă,
registre stilistice, limbaj etc.).

Planul eseului:
-perioada interbelică;
-apartenența textului la romanul realist-obiectiv;
-sursele de inspirație;
-caracterul monografic al operei;
-temele;
-titlul;
-două secvențe reprezentative pentru temă:
 sărutarea pământului;
 sfârșitul personajului;
-cronotopul exact;
-planurile narative: viața țărănimii și a intelectualității;
-conflictele:
 exterior: lupta pentru pământ în satul tradițional
 interior: glasul pământului / glasul iubirii;
 conflicte secundare;
-simetria incipit-final: semnificația drumului și a horei;
-structura: două părți;
-complexitatea personajelor;
-Ion:
 statutul social, psihologic, moral;
 secvențe simbolice: înainte de a avea pământ și după ce îl dobândește;
 trăsături;
-relația Ion -Ana;
-Ana:
 statutul social, psihologic, moral;
 trăsături;
-concluzii.
1. Romanul de inspirație rurală își găsește adepți în literatura interbelică în Liviu
Rebreanu (realismul dur, obiectiv) și în Mihail Sadoveanu (realismul mitic).

Publicată în 1920 opera literară „Ion“ se remarcă prin:

- amploarea acțiunii;
- desfășurarea pe mai multe planuri narative;
- conflictul complex ;
- personajele numeroase, riguros individualizate.

Apartenența la romanul realist, de tip obiectiv este dată de:

- naratorul distinct de personaj (detașat, omniscient);
- narațiunea la persoana a III-a, obiectivă;
- prezența personajelor tipice pentru o categorie socială;
- structura simetrică, tehnica detaliului semnificativ;
- veridicitatea, stilul sobru și impersonal;
- cronotopul bine precizat.

Sursele de inspirație - experiențe de viață ale autorului:

- imaginea unui țăran sărutând pământul,
- discuția cu un tânăr țăran, nemulțumit că nu avea pământ,
- o fată bogată care rămăsese însărcinată cu un țăran sărac.

Caracterul monografic este dominat de tematica socială, realistă, reprezentată de

problematica satului transilvănean de la începutul secolului al XX-lea.
Aceasta vizează:
- patima pentru pământ;
- marile evenimente din viața satului (nașterea, nunta, moartea);
- obiceiurile și mentalitățile specifice (hora, muncile agricole, ș.a.);
- condiția intelectualului, multietnia, stratificarea socială, instituțiile și
autoritățile.

Tema centrală: a pământului.

Teme secundare: a iubirii, a destinului și a intelectualului în lumea rurală.

Titlul este dat de personajul principal. Sugerează un individ comun și apartenența

acestuia la țărănime.

O scenă care evidențiază dragostea pentru pământ: Ion îngenunchează și îl sărută ca pe

o ibovnică.
O altă scenă semnificativă este sfârșitul dramatic al personajului. George îl omoară pe
Ion cu sapa, sancționându-l pentru încălcarea regulilor comunității sătești. Vocile
interioare care-l aduc pe Ion în acest punvt tragic sunt pământul și iubirea.

Reperele spațiale și temporale sunt bine precizate: satul transilvănean Pripas, la

începutul secolului al XX-lea.
Cele două planuri narative sunt destinul țăranului în satul transilvănean și evoluția
intelectualității rurale, ilustrate prin tehnica planurilor paralele. Trecerea de la un
plan narativ la altul se realizează prin alternanță, iar progresia faptelor este redată prin
înlănțuire.

Conflictul central, exterior, este generat de lupta pentru pământ în satul tradițional,
între Ion al Glanetașului și Vasile Baciu, iar cel interior se consumă între glasul
pământului și glasul iubirii, simbolizate de cele două femei dorite de Ion, Ana și Florica.

În raportul incipit-final, se observă simetria discursului narativ, construcția sub forma

unui corp sferoid, realizată prin descrierea drumului, separând viața cititorului de viața
ficțională a personajelor.

Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative pentru evoluția lui Ion:
Glasul pământului și Glasul iubirii.

Abordarea personajelor ca tipologii este specifică realismului. Personajele sunt tipice

pentru o categorie socială, fiind condiționate de mediul în care trăiesc.

În centrul textului stă figura complexă a lui Ion, personaj construit în mod veridic.
Social, este exponent al țărănimii prin dorința de a avea pământ, dar este și o
individualitate prin modul în care îl obține.
Neobișnuită nu este căsătoria sărăntocului cu o fată care beneficiază de zestre, el
procedând în această privință la fel ca Vasile Baciu sau ca propriul tată, ci
comportamentul său: o face de rușine pe Ana înainte de nuntă, apoi o vrea pe Florica,
deja măritată cu George.

Moral, personajul suferă transformări majore. Inițial este perceput ca un lider de către
ceilalți tineri - este harnic, inteligent, ambițios. Treptat se dezumanizează, ca urmare a
obsesiei pentru pământ
Psihologic, eroul este o natură dilematică, fapt evidențiat prin conflictul interior
puternic și permanentele sale oscilări între dorința de a avea pământ și împlinirea
afectivă.
Trăsătura sa dominantă, dragostea pentru pământ, îi acaparează existența. Ca urmare
a obsesiei pentru avere, eroul se transformă radical.

Există două secvențe simbolice pentru relația protagonistului cu pământul, dar cu

semnificații contrare.
Cea dintâi îl prezintă pe Ion contemplând, în zorii zilei, fostele terenuri ale familiei.
Pământul devine un fel de stăpân, de divinitate mitologică.
În a doua secvență Ion, posesorul pământurilor mult râvnite, este acum un uriaș
venit la câmp în straie de sărbătoare, să le mângâie ,,ca pe niște ibovnice credincioase”.

În relația cu soția sa, este relevant conflictul interior al protagonistului, consumat

între glasul pământului și glasul iubirii.
Acestea sunt simbolizate de cele două femei prezente în viața lui Ion: Ana și Florica.
Ele sunt portretizate în antiteză: Ana e bogată și urâtă, Florica e săracă și frumoasă.
Patima pentru pământ a tânărului sărac și ambițios îl face să renunțe la femeia iubită,
Florica, și să aleagă drept soluție căsătoria cu o fată bogată.
După ce intră în posesia pământurilor râvnite, Ion se simte așezat în ierarhia cuvenită și
primele schimbări vizibile sunt mersul mai legănat, mai ferm, și vorba mai apăsată.
Ana își înțelege condiția de victimă și găsește în sinucidere singura soluție de ieșire din
suferință.
Nici acest moment, nici moartea lui Petrișor, fiul lor, nu-i trezesc lui Ion regrete, pentru
că nu vede în cei doi decât posibilitatea îmbogățirii.

Parvenitul Ion repetă modelul socrului său, care a procedat în tinerețe la fel ca el, cu
deosebirea că tatăl Anei și-a respectat soția pentru că l-a scăpat de sărăcie.

Prin urmare, felul în care este tratată tema pământului și viziunea realistă asupra
vieții fac din acest roman o capodoperă, în care tragismul existenței este inevitabil.

De asemenea, prin complexitatea lumii prezentate, integrând personaje din straturi sociale
diferite, romanul rămâne o monografie a satului din regiunea Ardealului, de la
începutul secolului al XX-lea.

stihie = fenomen al naturii care se manifestă cu o forță distrugătoare; (fig.) himeră,

nălucă; (poetic) pustietate,
sălbăticie

 Redactează un eseu în care să prezinți particularitățile de construcție a unui

personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu / unui
roman realist/obiectiv/interbelic.
Repere:
-prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului ales;
-evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/ secvențe
comentate;
-analiza a două elemente de structură, de compoziție și/ sau de limbaj ale romanului
studiat, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict,
modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative,
instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).

Planul eseului:
-perioada interbelică;
-apartenența textului la romanul realist-obiectiv;
-sursele de inspirație;
-caracterul monografic al operei;
-temele;
-titlul;
-cronotopul exact;
-planurile narative: viața țărănimii și a intelectualității;
-conflictele:
 exterior: lupta pentru pământ în satul tradițional
 interior: glasul pământului / glasul iubirii;
 conflicte secundare;
-simetria incipit-final: semnificația drumului și a horei;
-structura: două părți;
-complexitatea personajelor;
-Ion:
 statutul social, psihologic, moral;
 secvențe simbolice: înainte de a avea pământ și după ce îl dobândește;
 trăsături;
-relația Ion -Ana;
-Ana:
 statutul social, psihologic, moral;
 trăsături;
-două scene reprezentative pentru construcția personajului:
 sărutarea pământului;
 sfârșitul personajului;
-concluzii.

Romanul de inspirație rurală își găsește adepți în literatura interbelică în Liviu

Rebreanu (realismul dur, obiectiv) și în Mihail Sadoveanu (realismul mitic).

Publicată în 1920 opera literară „Ion“ se remarcă prin:

- amploarea acțiunii;
- desfășurarea pe mai multe planuri narative;
- conflictul complex ;
- personajele numeroase, riguros individualizate.

Apartenența la romanul realist, de tip obiectiv este dată de:

- naratorul distinct de personaj (detașat, omniscient);
- narațiunea la persoana a III-a, obiectivă;
- prezența personajelor tipice pentru o categorie socială;
- structura simetrică, tehnica detaliului semnificativ;
- veridicitatea, stilul sobru și impersonal;
- cronotopul bine precizat.

Sursele de inspirație - experiențe de viață ale autorului:

- imaginea unui țăran sărutând pământul,
- discuția cu un tânăr țăran, nemulțumit că nu avea pământ,
- o fată bogată care rămăsese însărcinată cu un țăran sărac.

Caracterul monografic este dominat de tematica socială, realistă, reprezentată de

problematica satului transilvănean de la începutul secolului al XX-lea.
Aceasta vizează:
- patima pentru pământ;
- marile evenimente din viața satului (nașterea, nunta, moartea);
- obiceiurile și mentalitățile specifice (hora, muncile agricole, ș.a.);
- condiția intelectualului, multietnia, stratificarea socială, instituțiile și
autoritățile.

Tema centrală: a pământului.

Teme secundare: a iubirii, a destinului și a intelectualului în lumea rurală.

Titlul este dat de personajul principal. Sugerează un individ comun și apartenența

acestuia la țărănime.

O scenă care evidențiază dragostea pentru pământ: Ion îngenunchează și îl sărută ca pe

o ibovnică.
O altă scenă semnificativă este sfârșitul dramatic al personajului. George îl omoară pe
Ion cu sapa, sancționându-l pentru încălcarea regulilor comunității sătești. Vocile
interioare care-l aduc pe Ion în acest punvt tragic sunt pământul și iubirea.

Reperele spațiale și temporale sunt bine precizate: satul transilvănean Pripas, la

începutul secolului al XX-lea.

Cele două planuri narative sunt destinul țăranului în satul transilvănean și evoluția
intelectualității rurale, ilustrate prin tehnica planurilor paralele. Trecerea de la un
plan narativ la altul se realizează prin alternanță, iar progresia faptelor este redată prin
înlănțuire.

Conflictul central, exterior, este generat de lupta pentru pământ în satul tradițional,
între Ion al Glanetașului și Vasile Baciu, iar cel interior se consumă între glasul
pământului și glasul iubirii, simbolizate de cele două femei dorite de Ion, Ana și Florica.

În raportul incipit-final, se observă simetria discursului narativ, construcția sub forma

unui corp sferoid, realizată prin descrierea drumului, separând viața cititorului de viața
ficțională a personajelor.

Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative pentru evoluția lui Ion:
Glasul pământului și Glasul iubirii.

Personajul este realizat prin diverse modalități de caracterizare.

Tehnica basoreliefului se reflectă în faptul că Ion domină celelalte personaje implicate
în conflict (Ana, Vasile, George, Florica), iar contrapunctul, în imaginea lui Ion cel
sărac, dar frumos și puternic, pusă în paralel cu imaginea lui George Bulbuc, flăcăul
bogat, dar mătăhălos.
Mai mult, Ion o iubește pe Florica, dar o ia pe Ana de nevastă, în timp ce George o vrea
pe Ana, dar o ia pe Florica.
Monologul interior, introspecția și pluriperspectivismul sunt alte modalități de
caracterizare a eroului.
Portretul său moral este realizat prin mijloace preponderent indirecte: gesturi,
atitudine, limbaj, gânduri etc.
Lăcomia de pământ, cauza psihologică a acțiunilor sale, este sintetizată în vorbele
copilului de odinioară, inclusă în caracterizarea directă, realizată de naratorul
omniscient, obiectiv.

Prin urmare, în construcția protagonistului se regăsesc mai multe tipologii literare:

țăranul sărac, arivistul, care folosește femeia ca mijloc de parvenire, ambițiosul
dezumanizat de lăcomie.

stihie = fenomen al naturii care se manifestă cu o forță distrugătoare; (fig.) himeră,

nălucă; (poetic) pustietate,
sălbăticie

3. Redactează un eseu în care să prezinți evoluția relației dintre două personaje

dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu / unui roman
realist/obiectiv/interbelic.
Repere:
-prezentarea statutului social, psihologic, moral al fiecăruia dintre personajele alese;
-evidențierea unei trăsături a fiecăruia dintre personajele alese, prin două episoade/
secvențe comentate;
-analiza a două elemente de structură, de compoziție și/ sau de limbaj ale romanului
studiat, semnificative pentru evoluția relației dintre cele două personaje alese (de
exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale,
incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj
etc.).

Planul eseului:
-perioada interbelică;
-apartenența textului la romanul realist-obiectiv;
-sursele de inspirație;
-caracterul monografic al operei;
-temele;
-titlul;
-cronotopul exact;
-planurile narative: viața țărănimii și a intelectualității;
-conflictele:
 exterior: lupta pentru pământ în satul tradițional
 interior: glasul pământului / glasul iubirii;
 conflicte secundare;
-simetria incipit-final: semnificația drumului și a horei;
-structura: două părți;
-complexitatea personajelor;
-Ion:
 statutul social, psihologic, moral;
 secvențe simbolice: înainte de a avea pământ și după ce îl dobândește;
 trăsături;
 modalități de caracterizare;
-Ana:
 statutul social, psihologic, moral;
 trăsături;
 modalități de caracterizare;
-relația Ion -Ana;
-două scene reprezentative pentru evoluția relației dintre cele două personaje:
 hora la care o dansează pe Ana;
 dansul de la nuntă, cu Florica;
-concluzii.

Romanul de inspirație rurală își găsește adepți în literatura interbelică în Liviu

Rebreanu (realismul dur, obiectiv) și în Mihail Sadoveanu (realismul mitic).

Publicată în 1920 opera literară „Ion“ se remarcă prin:

- amploarea acțiunii;
- desfășurarea pe mai multe planuri narative;
- conflictul complex ;
- personajele numeroase, riguros individualizate.

Apartenența la romanul realist, de tip obiectiv este dată de:

- naratorul distinct de personaj (detașat, omniscient);
- narațiunea la persoana a III-a, obiectivă;
- prezența personajelor tipice pentru o categorie socială;
- structura simetrică, tehnica detaliului semnificativ;
- veridicitatea, stilul sobru și impersonal;
- cronotopul bine precizat.

Sursele de inspirație - experiențe de viață ale autorului:

- imaginea unui țăran sărutând pământul,
- discuția cu un tânăr țăran, nemulțumit că nu avea pământ,
- o fată bogată care rămăsese însărcinată cu un țăran sărac.

Caracterul monografic este dominat de tematica socială, realistă, reprezentată de

problematica satului transilvănean de la începutul secolului al XX-lea.
Aceasta vizează:
- patima pentru pământ;
- marile evenimente din viața satului (nașterea, nunta, moartea);
 - obiceiurile și mentalitățile specifice (hora, muncile agricole, ș.a.);
- condiția intelectualului, multietnia, stratificarea socială, instituțiile și
autoritățile.

Tema centrală: a pământului.

Teme secundare: a iubirii, a destinului și a intelectualului în lumea rurală.

Titlul este dat de personajul principal. Sugerează un individ comun și apartenența

acestuia la țărănime.

O scenă care evidențiază dragostea pentru pământ: Ion îngenunchează și îl sărută ca pe

o ibovnică.
O altă scenă semnificativă este sfârșitul dramatic al personajului. George îl omoară pe
Ion cu sapa, sancționându-l pentru încălcarea regulilor comunității sătești. Vocile
interioare care-l aduc pe Ion în acest punvt tragic sunt pământul și iubirea.

Reperele spațiale și temporale sunt bine precizate: satul transilvănean Pripas, la

începutul secolului al XX-lea.

Cele două planuri narative sunt destinul țăranului în satul transilvănean și evoluția
intelectualității rurale, ilustrate prin tehnica planurilor paralele. Trecerea de la un
plan narativ la altul se realizează prin alternanță, iar progresia faptelor este redată prin
înlănțuire.

Conflictul central, exterior, este generat de lupta pentru pământ în satul tradițional,
între Ion al Glanetașului și Vasile Baciu, iar cel interior se consumă între glasul
pământului și glasul iubirii, simbolizate de cele două femei dorite de Ion, Ana și Florica.

În raportul incipit-final, se observă simetria discursului narativ, construcția sub forma

unui corp sferoid, realizată prin descrierea drumului, separând viața cititorului de viața
ficțională a personajelor.

Romanul este structurat în două părți, cu titluri semnificative pentru evoluția lui Ion:
Glasul pământului și Glasul iubirii.

Personajul este realizat prin diverse modalități de caracterizare.

Tehnica basoreliefului se reflectă în faptul că Ion domină celelalte personaje implicate
în conflict (Ana, Vasile, George, Florica), iar contrapunctul, în imaginea lui Ion cel
sărac, dar frumos și puternic, pusă în paralel cu imaginea lui George Bulbuc, flăcăul
bogat, dar mătăhălos.
Mai mult, Ion o iubește pe Florica, dar o ia pe Ana de nevastă, în timp ce George o vrea
pe Ana, dar o ia pe Florica.

Monologul interior, introspecția și pluriperspectivismul sunt alte modalități de

caracterizare a eroului.
Portretul său moral este realizat prin mijloace preponderent indirecte: gesturi,
atitudine, limbaj, gânduri etc.
Lăcomia de pământ, cauza psihologică a acțiunilor sale, este sintetizată în vorbele
copilului de odinioară, inclusă în caracterizarea directă, realizată de naratorul
omniscient, obiectiv.

Prin urmare, în construcția protagonistului se regăsesc mai multe tipologii literare:

țăranul sărac, arivistul, care folosește femeia ca mijloc de parvenire, ambițiosul
dezumanizat de lăcomie.

stihie = fenomen al naturii care se manifestă cu o forță distrugătoare; (fig.) himeră,

nălucă; (poetic) pustietate,
sălbăticie

-*primul plan narativ:

-în expozițiune, sunt ilustrate:
 principalele personaje,
 detalii spațio-temporale ce conferă veridicitate creației literare;
 relațiile sociale, prin așezarea privitorilor la horă;
 începutul conflictului: Ion o invită pe Ana cea bogată la joc, deși o place pe
Florica;
-intriga:
 sosirea lui Vasile Baciu, tatăl Anei, la horă și ofensa adusă lui Ion - îl numește
sărăntoc și tâlhar;
 Ion va dori să își răzbune rușinea și o va compromite pe Ana, lăsând-o
însărcinată, pentru a-l determina pe tatăl fetei să accepte căsătoria;
 bătaia de la cârciumă, în aparență pentru plata lăutarilor, în fapt pentru dreptul
de a o lua de soție pe Ana, încheiată cu victoria lui Ion asupra lui George;
incidentul provoacă dorința de răzbunare a lui George, scena fiind construită în
simetrie cu aceea de la sfârșitul romanului, când George îl ucide pe Ion, lovindu-l
cu sapa;

-desfășurarea acțiunii:
 lupta pentru pământ în satul tradițional, unde posesiunea averii condiționează
respectul;
 drama lui Ion este tipică pentru lumea țărănească; instinctul de posesiune a
pământului și sărăcia îi întăresc dorința de a alege averea Anei, și nu iubirea
pentru Florica;
 conflictul exterior, social este dublat de conflictul interior, de glasul iubirii;
 nu lipsesc nici conflictele secundare, precum acela dintre Ion și Simion Lungu,
căruia protagonistul îi luase câteva brazde de pământ, astfel încât: ,,Inima îi
 tremura de bucurie că și-a mărit averea.”;
 dincolo de aceste aspecte, se poate vorbi și despre conflictul tragic dintre om și o
forță stihială, pământul, impresionantă fiind scena în care Ion îngenunchează și îl
sărută; memorabil este momentul în care ,,Ion își coborî fruntea și-și lipi buzele
cu voluptate de pământul ud.”;
 la nunta cu Ana, Ion nu cere acte pentru pământ, dar se simte înșelat, o jignește și
o bate, îl amenință pe Vasile Baciu;

-punctul culminant:
 sătul de scandaluri, Vasile Baciu îl ia pe Ion la Jidovița, la notar, unde-i trece
ginerelui toate pământurile și casele;
 deși visul i s-a împlinit, atitudinea sa față de Ana nu se schimbă;
 sinuciderea Anei este o consecință a dezumanizării lui Ion;
 acesta nu mai este capabil să vadă în soția și în fiul său decât garanția proprietății
asupra pământurilor;
 moartea lui Petrișor nu-l oprește pe protagonist să-și retrăiască pasiunea pentru
Florica, măritată acum cu George Bulbuc;

-deznodământul este previzibil:

 George, care-l lovește cu sapa pe Ion, nu este decât un instrument al destinului;
 George este arestat, Florica rămâne singură, iar averea lui Ion revine bisericii;

-al doilea plan narativ:

-rivalitatea dintre preot și învățător, pentru autoritate în sat, este defavorabilă celui din
urmă:
 învățătorul:
 are familie: soție, un băiat (poetul visător Titu) și două fete de măritat, dar
fără zestre, Laura și Ghighi;
 casa lui este construită pe pământul bisericii, cu învoirea preotului; cum
relațiile dintre ei se degradează (pornind de la atitudinea lor față de
faptele lui Ion), învățătorul se simte amenințat cu izgonirea din casă;
 mărturisirea lui Ion, conform căreia învățătorul i-a scris jalba, determină
conflictul celui din urmă cu autoritățile austro-ungare și generează
problemele sale de conștiință națională; acceptă inutil compromisul,
votându-l pe candidatul maghiar la alegeri;

 preotul Belciug:
 are un caracter puternic;
 rămas văduv de tânăr, se dedică total comunității;
 visul său de a construi o biserică nouă în sat este urmărit cu tenacitate,
 romanul încheindu-se cu sărbătoarea prilejuită de sfințirea bisericii;

ASPECTE TEORETICE:
1.Contrapunctul: prezentarea aceleiași teme în planuri diferite; prin această tehnică, se
evidențiază secvențele narative simetrice și antitetice, care conferă aspect polifonic
acțiunii.
Ex.:
-nunta țărănească a Anei corespunde, în planul intelectualității, cu nunta
Laurei;
-conflictul exterior dintre Vasile Baciu și Ion corespunde conflictului
intelectualilor satului, preotul și învățătorul;
-Ion este sărac, dar arătos; George este bogat, dar mătăhălos;
Florica este săracă, dar frumoasă; Ana este bogată, dar urâtă;
Ion o iubește pe Florica, George, pe Ana, dar se căsătoresc invers.

2.Basorelieful: tehnică împrumutată din sculptură, ce constă în reliefarea, cu mijloace

specifice literaturii (cuvinte, imagini, simboluri), a trăsăturilor unui personaj între alte
personaje.

3.Pluriperspectivismul = relativizarea perspectivelor asupra personajului.

4.REALISMUL:
-amplă mișcare literară antiromantică, apărută în Franța, la jumatatea secolului al XIX-
lea, având prelungiri în secolul al XX-lea;
- principalele trăsături ale curentului sunt :
 lipsa idealizării trecutului,
 atitudinea critică față de societate,

 stilul solemn și impersonal,

 preocuparea pentru factorul social,

 obiectivitatea descrierii,

 precizia spațio-temporală,

 personaje tipice pentru o categorie socială;

 tehnica detaliului cu valoare conotativă;

 preferința pentru proza heterodiegetică (perspectiva narativă obiectivă =

narator distinct de personaj, narațiune la persoana a III-a).