Sunteți pe pagina 1din 1

Leușteanul

Leușteanul (Levisticum officinale) este o plantă perenă comestibilă, folosită drept


condiment în supe și în alte feluri de mâncare. Planta poate crește până la înălțimi de 2 metri și
are flori galbene.

Este o plantă mediteraneană, descoperită și folosită pentru prima dată ca aliment pe actualul
teritoriu al Italiei. Principiile active pe care le conține au o puternică acțiune terapeutică asupra
aparatului respirator, aparatului reno-urinar, sistemului endocrin și celui imunitar. Este un
excelent remediu pentru prevenirea bolilor, atunci când este consumat sistematic ca aliment,
putând deveni, la nevoie și atunci când este dozat corespunzător, și un remediu eficient într-o
multitudine de boli cum ar fi indigestia, dispepsia, litiaza renală, anorexia, colicile intestinale.
Uleiul obținut din leuștean scade tensiunea și stimulează diureza.

Ceaiul preparat din semințe de leuștean liniștește rapid durerile de stomac. Putem spune, pe bună
dreptate, că leușteanul este mai degrabă o plantă medicinală decât o simplă legătură de zarzavat.

Rădăcina leușteanului este pivotantă și de foarte mari dimensiuni, putând atinge lungimi de peste
1 metru. Tulpina este groasă, tubulară, înaltă de 2-3 metri. Frunzele sunt compuse, dublu sectate,
cu marginea foliolelor dințată. În plină vară, leușteanul înflorește, dând naștere unor flori
compuse în forma unor umbrele, de culoare galbenă, din care se vor forma semințele.

Deși provine din regiunile mai calde, leușteanul s-a adaptat de minune în România. Nu este deloc
o plantă pretențioasă, rezistă atât la căldură excesivă, cât și la îngheț. Este o plantă perenă, iar
atunci când este cultivată în grădină, trăiește în medie 7-10 ani. Leușteanul crește pe soluri grele
și reci, spre deosebire de rudele sale care le preferă pe cele nisipoase și calde. Frunzele de
leuștean se pot recolta după nevoie, pe timpul verii, iar toamna se formează mănunchiuri care se
usucă și se pot păstra astfel tot timpul iernii, în saci de pânză sau în borcane. O metodă
alternativă de păstrare o reprezintă presarea puternică a frunzelor verzi în borcane, peste care se
adaugă multă sare de bucătărie.