Câinele (Canis lupus familiaris) este una dintre subspeciile lupului cenușiu, fiind

un mamifer carnivor din familia canidelor. Câinele este posibil să fie primul animal domesticit și cel mai
folosit pentru muncă, vânătoare și companie din istoria oamenilor. Cuvântul „câine” denumește
masculul speciei, iar termenul „cățea” este folosit pentru femelă.
Linia prezentă de câini a fost domesticită din lupii cenușii cu aproximativ 15.000 ani în urmă. Deși au
fost găsite în Siberia și Belgia rămășițe de câini domesticiți în urmă cu aproximativ 33.000 de ani,
niciuna dintre aceste specii nu pare să fi supraviețuit după ultima glaciațiune. Testarea ADN-
ului sugerează o scindare evoluționară între câini și lupi în urmă cu circa 100.000 ani, dar nu au fost
găsite specimene mai vechi de 33.000 ani care să fie în mod clar, morfologic, câini domestici.
În diversele cercuri științifice s-a trecut de la considera câinele o specie distinctă, descendentă a lupului,
la o subspecie a lupului. Prin studii genetice s-au adus dovezi certe ce au condus la
reconsiderarea taxonomică a lui „Canis familaris”, astfel din 1993, Smithsonian Institute și American
Society of Mammalogists au reclasificat câinele ca subspecie a lupului. Astfel, după mulți ani de
controverse, câinele a fost numit Canis lupus familiaris.[1]
Câinii descind dintr-un animal foarte mic numit Miacis care era un animal cățărător în copaci, creatura
care a existat acum aproximativ 40 de milioane de ani.[necesită  citare] Câinii, așa cum sunt cunoscuți astăzi
au apărut pentru prima oară în Eurasia, acum aproape 13.000 de ani, și cel mai probabil sunt urmașii
unui lup de talie mică. Câinele Dingo nu este nativ din Australia, ci a fost dus acolo de primii emigranți.
Câinii au fost pentru prima oară domesticiți de oamenii cavernelor în Paleolitic. Cei mai înalți câini sunt
Dog Germanii și Irish Wolfhound. Cel mai înalt Dog German cunoscut a atins înălțimea de 103 cm, iar
cel mai înalt Irish Wolfhound a atins înălțimea de 100 cm. Cel mai greu și de asemenea cel mai lung
câine cunoscut este un Mastiff Englez. În 1989, măsura 250 cm și 125 de kg. Cei mai mici câini
sunt Chihuahua, Yorkshire Terrier și Toy Terrier; a fost înregistrat un Yorks care cântărea doar 283 g.
Câinii au fost și sunt încă folosiți la cele mai diverse activități: de pază, de vânătoare, de companie,
îndrumători pentru oamenii orbi, etc. În Roma antică, câinii cei mai des întâlniți erau cei din rasa Mastiff;
ei purtau arumuri și participau alături de războinici în lupte. În cel de-al doilea război mondial,
armata rusă antrena câini „sinucigași” care alergau printre tancurile germane cu mine care explodau pe
spatele lor.
Auzul câinelui este foarte ascuțit. Ei pot înregistra 35.000 de vibrații pe secundă comparativ cu oamenii
care înregistrează 20.000. În mod natural câinii au un simț olfactiv foarte dezvoltat. Dacă oamenii au
5.000.000 de senzori care miros, câinii ajung până la 220.000.000.

Rase
Articol principal: Listă de rase de câini pe grupe.
Rasele de câini sunt împărțite în mai multe grupe în funcție de caracteristici și utilitate:

 standardul AKC (American Kennel Club) le catalogează în 8 grupe (Sportivi, Vânătoare, De

lucru, Terrieri, Agrement, Non-sportivi, Ciobănești, Diverse);
 standardul UKC (United Kennel Club) le catalogează în 8 grupe (Companie, Pază și apărare,
Vânătoare, Ciobănești, Rase nordice, De urmă, Ogari, Terrieri);
 standardul FCI (Fédération Cynologique Internationale) le cataloghează în 10 grupe.

Talie
Dog german și Chihuahua.

Un câine în mişcare.

În mod convențional, câinii sunt clasificați după talie (înălțimea de la sol până la greabăn) în
următoarele categorii:[2]

 talie mare (peste 65 cm); exemple: Dog german, Saint-Bernard etc.

 talie medie (50–65 cm); exemple: Labrador Retriever, Brac german etc.
 talie mică (35–50 cm); exemple: Ciobănesc de Shetland, Border Collie etc.
 talie pitică (sub 35 cm); exemple: Chihuahua, Bichon Maltez etc.