Circuitul fosforului

Fișă de documentare

Principalele rezerve de fosfor sunt reprezentate prin roci de tipul apatitelor şi

depozitelor de guano, de animale fosilizate. În concentraţii diferite sunt dispersate pe toată
suprafaţa uscatului (fig.5). Spre deosebire de oxigen, hidrogen şi azot, al căror fond de rezervă
se află în atmosferă sau în hidrosferă, în cazul fosforului, fondul de rezervă se află în litosferă.
Prin descompunere şi spălare de către ape, rocile cedează fosfor biocenozelor din
ecosistemele terestre. Absorbit de către plante, fosforul intră în alcătuirea compuşilor
macroenergetici (ATP - adenozintrifosfat) şi a acizilor nucleici, condiţionând desfăşurarea
transferurilor de energie şi informaţie în sistemele vii. Prin intermediul lanţurilor trofice,
compuşii fosforului sunt transferaţi animalelor consumatoare şi descompunătorilor.
Comparaţia dintre masa biosferei (0.1%) şi masa fosforului (0.15%) din scoarţa
terestră sugerează dependenţa directă a biosferei de cantitatea disponibilă de fosfor pe
Pământ. În virtutea legii minimului, fosforul apare ca factor limitativ al biosferei, biomasa
acesteia nu poate depăşi proporţia de fosfor disponibilă la nivel global.

Fig .4 Ciclul biogeochimic al fosforului

Fosforul ajuns în oceane alimentează fitoplanctonul de pe platformele continentale şi
lanţurile trofice pe care le susţine acesta. Prin intermediul păsărilor marine (guano) fosforul
revine parţial. Acţiunea omului, prin favorizarea proceselor de eroziune, restrângerea
vegetaţiei naturale, utilizarea unor cantităţi mari de îngrăşăminte fosfatice, folosirea
detergenţilor conduce la scurgerea fosforului spre oceane. Se estimează că 3.5 milioane tone
de fosfor (chiar 20 milioane tone) iau anual drumul oceanelor, în timp ce numai 10 000 tone
se reîntorc pe continente sub formă de guano şi 60 000 tone ca urmare a pescuitului, ceea ce
nu compensează pierderile.
 Rezervele exploatate de fosfor, estimate la 10 10 tone de rocă fosforică (cu 4% H 2O5),
localizate cu precădere în Africa de Nord şi centrală, Australia, Brazilia, India, Rusia, China,
Vietnam şi Mongolia dau siguranţa că epuizarea nu va avea loc imediat.