Conceptul de calitate, atributele calităţii

Termenul de calitate îşi are originea în cuvântul latin „qualitas", derivat din „qualis”,
având semnificaţia de „atribut", „caracteristică", „proprietate", „fel de a fi”.
În prezent, calitatea este o noţiune cu o foarte largă utilizare, ceea ce face foarte
dificilă definirea ei din punct de vedere ştiinţific. Din punct de vedere filozofic, economic,
tehnic, acest termen are un înţeles diferit. În ceea ce priveşte calitatea produselor, în practica
economică se dau înţelesuri diferite acestui concept. Astfel, calitatea produselor este definită
ca reprezentând:
satisfacerea cerinţelor clientului, disponibilitatea produsului, un demers sistematic către
excelenţă, conformitatea cu specificaţiile, corespunzător pentru utilizare, etc.
Calitatea mediului înconjurator reprezinta ansamblul caracteristicilor cantitative si
calitative ale acestuia, în raport cu poluarea rezultata din procesele naturale si activitatile
antropice.
            Omul a perceput natura la început ca ceva periculos, greu de stapânit. Treptat, odata cu
dezvoltarea societatii omenesti a început si interactiunea ce a depasit cadrul oricarei specii
biotice, materializata prin consumul tot mai mare al componentelor mediului înconjurator,
pentru a produce cât mai multe bunuri.
             De-a lungul evolutiei sale, omul a intervenit în natura cu o dinamica ascendenta în
ansamblu, cu puseuri mai intense sau  mai lente, în functie de treapta tehnologica, fapt care s-
a reflectat si se reflecta în relatiile cu feed-back negativ sau pozitiv.
Impactul de mediu  reprezinta orice modificare considerabila a caracteristicilor fizice, chimice
sau structurale ale componentelor mediului natural.  Impactele pot fi negative si pozitive. În
general se iau în considerare doar acele actiuni cu efecte negative. Dupa  aria lor de actiune,
impactele sunt locale, regionale, transfrontaliere, globale. Dupa modul de manifestare, se
poate discuta despre impact potential de mediu si impact propriu-zis. Impactul activitatilor
antropice capata dimensiune în functie de valoarea unei resurse care poate avea o  utilitate la
zi (la un moment dat), posibila în viitor sau imposibil de prognozat, de vulnerabilitatea
mediului, de fenomenele sociale traversate de omenire.
Activitatile  umane pot fi incriminate drept cauze de degradare geoecologica  în momentul
când extinderea, suprautilizarea exploatarii deterioreaza  relatiile abiotice si biotice. Aceste
activitati apartin :
1.      spectrului economic: agricultura, industria, transporturile, comertul si turismul;
2.      spectrului socio-cultural: cresterea populatiei, dezvoltarea asezarilor, serviciile, nivelul
de viata (civilizatie).
Elementele care pot potenta dezechilibrele generate de raportul om-mediu sunt numeroase:
saracia si marginalizarea, schimbarile politice, managementul economic, dar mai ales
educatia.