30.04.

2020 ANGHEL DORIN

102 EFS

TITULAR CURS: Conf Univ. Dr. TEODORESCU SIMONA

REFERAT TEORIA SI METODICA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

CALITĂȚI MOTRICE : PRINDERE, ARUNCARE, SARITURA

INTRODUCERE:

Deprinderile motrice – reprezinta caracteristicile de ordin calitativ ale actelor si actiunilor

motrice invatate. Formarea deprinderilor motrice (in unele cazuri reformarea – reconstructia)
reprezinta obiectivul fundamental al de educatie fizica si antrenament sportiv sau al
kinetoterapiei.

Deprinderea motrica rezultata din procesul invatarii se integreaza in structuri motrice (pattern-
uri) ce corespund anumitor situatii. Miscarile invatate, deprinderile motrice sunt caracterizate de
precizie, eficienta, si cursivitate, orice miscare (acte, gesturi, etc.) bine invatata se transforma in
deprindere, deci, deprinderile, pot fi definite ca trasaturi sau caracteristici ale actelor motrice
invatate prin repetare, ce poseda indici calitativi superiori de executie (coordonare, precizie,
cursivitate, viteza, automatism, etc.).

CONTINUT:
Săriturile reprezintă deprinderi motrice naturale, dinamice, cu influențe variate asupra
organismului. Pot fi folosite în majoritatea verigilor lecției de educație fizică, pot fi programate
ca teme de lecții și reprezintă un mijloc eficient de dezvoltare a calităților motrice de bază cum ar
fi: forța în picioare, viteza de deplasare, viteza de reacție. Se recomandă învățarea corectă a
fazelor săriturii ( elan, desprindere, zbor, aterizare ) începându-se cu aterizarea. Se recomandă
evitarea aterizării pe un singur picior pentru a preveni accidentările. Conținutul programei de
educație fizică prevede un număr mare de sărituri care pot fi grupate în două categorii: - sărituri
cu desprindere pe ambele picioare ( în adâncime, de pe obstacole, cu coarda, la groapa cu nisip );
- sărituri cu despindere pe un picior ( libere, la groapă, peste obstacole ). În executarea unor
sărituri precedate de elan se va urmări ca ritmul de alergare să nu scadă pe măsură ce elevul se
apropue de obstacol ci, dimpotrivă, viteza să fie ușor accelerată spre sfârșitul elanului.
Institutorul va urmări ca aterizarea să fie elastică, cu amortizarea prin îndoirea ușoară sau
accelerată a genunchilor în funcție de înălțimea și traiectoria zborului. De asemenea va acorda
sprijinul și asigurarea elevilor în timpul săriturilor, mai ales la începutul învățării și atunci când
constată dezechilibrări accentuate și există pericolul unor aterizări defectuoase.

 Exercitii pentru formarea si consolidarea sariturilor

 Săritură în adâncime (de pe o suprafaţă ridicată de la sol cu aterizare în sprijin
ghemuit)
 Săritură în înălţime de pe loc cu atingerea unui obiect suspendat
 Săritură în lungime de pe loc
 Săritură cu desprindere de pe un picior
 Săritură cu desprindere de pe ambele picioare

Aruncarea, prinderea și manevrarea mingii sunt deprinderi cu valoare aplicativă în viața

cotidiană și în activitatea sportivă. Acestea contribuie la dezvoltarea: îndemânării, vitezei, forței,
a analizatorului vizual și kinestezic. Prin efectuarea aruncărilor se îmbunătățește coordonarea
generală, se dezvoltă viteza de reacție, execuție și forța musculaturii brațelor, se dezvoltă simțul
orientării, preciziei și capacitatea de a aprecia distanța. Pentru preșcolar și școlar mic, exercițiile
de aruncare-prindere și manevrare a mingii se pot executa sub formă de aruncări: azvârlite,
lansate, împingeri cu două mâini, rostogolirea mingii. Aruncările și prinderile pot intra în
momentele de generalizare și aplicare, devenind componente ale ștafetelor, parcursurilor
aplicative și jocurilor dinamice.

 Exercitii pentru formarea si consolidarea aruncarilor, prinderilor si manevrarii mingii

 Aruncarea mingii cu ambele mâini de jos
 Prinderea mingii cu ambele mâini jos
 Aruncarea mingii cu ambele mâini de la piept
 Prinderea mingii cu ambele mâini la piept
 Aruncarea mingii cu o mână de la umăr

BIBLIOGRAFIE:

Suport curs – Conf. Univ. Dr. Teodorescu Simona