„Rondelul rozelor ce mor ” - Alexandru Macedonski

„Rondelul rozelor ce mor ” este o meditație tristă asupra perisabilității

condiției umane.
Moartea implacabilă nu ocolește nici natura, nici omul, idee ilustrată chiar la
începutul poeziei: „E vremea rozelor ce mor, / Mor în grădini şi mor şi-n mine”
unde se stabilește o corespondență între suflet și flori.
Gingășia și sensibilitatea „rozelor” lipite de apărare împotriva timpului induc
eului liric „un fior” și „o jale” care se răsfrînge asupra întregii lumi.
Moartea este sugerată de „marea noapte care vine” iar apropierea ei este
simțită de „roze” care își „pleacă fruntea”, aceeptând parcă sfârșitul.