HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

HIDRAULICĂ SUBTERANĂ
(note de curs)
2012

Daniel Scrădeanu

4. HIDROCINEMATICA ....................................................................................................................... 2
4.1. SISTEME DE REPREZENTARE A MISCARII FLUIDELOR ...................................................... 2
4.2. DESCRIPTORI AI STĂRII DE MIŞCARE A FLUIDELOR .......................................................... 5
4.3. CLASIFICAREA MIŞCĂRILOR ................................................................................................. 8
4.4. MIŞCAREA PARTICULEI DE FLUID ........................................................................................ 9
4.5. LEGI DE CONSERVARE ........................................................................................................ 12
4.5.1. CONSERVAREA MASEI .................................................................................................. 12
4.5.1.1. Ecuaţia de continuitate în coordonate carteziene ....................................................... 12
4.5.1.2. Ecuaţia de continuitate pentru mediile poroase .......................................................... 14
4.5.1.3. Ecuaţia de continuitate într-un tub de curent............................................................... 15
4.5.2. CONSERVAREA ENERGIEI MECANICE ......................................................................... 16
4.5.2.1. Ecuaţia fundamentală a lui Bernoulli ........................................................................... 16
4.5.2.2. Calculul debitului într-o conductă ................................................................................ 19
4.5.2.3. Calculul presiunii într-un lichid în mişcare ................................................................... 20
4.5.2.3.1. Presiunea statică ................................................................................................. 21
4.5.2.3.2. Presiunea totală ................................................................................................... 22
4.5.2.4. Calculul vitezei ........................................................................................................... 22

1
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

4. HIDROCINEMATICA
Hidrocinematica studiază mişcarea fluidelor fără a lua în considerare cauzele care o produc,
rezultatele ei fiind valabile atât pentru lichidele perfecte cât şi pentru cele vâscoase.
Mişcarea fluidelor se reprezintă ca mişcare a întregului sistem de particule fluide care
constituie un continuu în tot domeniul. Definită în raport cu un sistem de referinţă (oxyz), mişcarea
sistemului de particule are două moduri e reprezentare:
• sistemul de reprezentare Lagrange
• sistemul de reprezentare Euler
În funcţie de sistemul de reprezentare ales se definesc caracteristicile mişcării:
• viteze şi acceleraţii;
• flux, debit, debit specific;
• linii şi tub de curent
Pe baza caracteristicilor mişcării se face o clasificare a lor şi se stabilesc ecuaţiile de
conservare a masei şi energiei.

4.1. SISTEME DE REPREZENTARE A MISCARII FLUIDELOR

Sistemul de reprezentare LAGRANGE Sistemul de reprezentare EULER

z
∆z z
r
M’ v P ( x, y , x )
M

M’’

∆y
y

y
∆x

x
x

Mărimile fizice cu care se descrie mişcarea Mărimile fizice cu care se descrie mişcarea
(viteză, acceleraţie etc.) sunt ataşate (viteză, acceleraţie, presiune, densitate etc.)
particulelor de fluid (M). sunt ataşate punctelor ( P ) din domeniul de
curgere.

2
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

Variabilele independente : Variabilele independente :

• x0 , y 0 , z 0 -coordonatele particulei la • x, y, z -coordonatele punctelor din
momentul iniţial domeniul de curgere ;
• t - timpul • t -timpul
Variabilele dependente Variabilele dependente :
• x, y, z -coordinatele particulei la diverse • v - viteza locală, egală cu viteza
momente particulei care se află în punctul
• u, v, w -vitezele particulei la un anumit P ( x, y , z ) ;
moment • p -presiunea din punctul P ( x, y, z )
• a x , a y ,a z -acceleraţiile particulei la un
moment dat
• p -presiunea
Exprimarea dependenţei funcţionale Exprimarea dependenţei funcţionale
• x = F1 ( x 0 , y 0 , z 0 , t ) (a vitezei particulelor care trec prin acelaşi
punct fix din spaţiul ocupat de fluid)
• y = F2 ( x 0 , y 0 , z 0 , t )
• v x = f 1 ( x, y , z, t )
• z = F3 ( x0 , y 0 , z 0 , t )
• v y = f 2 (x, y , z, t )
sau sub formă vectorială :
r r r r r r r • v z = f 3 (x, y , z, t )
r = r (r0 , t ) unde r0 = x0 ⋅ i + y 0 ⋅ j + z 0 ⋅ k
∂x ∂y ∂z • p = p( x, y , z , t )
• vx = ;v y = ; vz =
∂t ∂t ∂t Dacă se consideră traiectoria unei
2 2
∂ x ∂ y ∂2z particule, în sistemul Euler, vitezele se
• ax = 2 ; ay = 2 ' az = 2
∂t ∂t ∂t determină ca derivate totale ale funcţilor
∂v ∂ v ∂v x, y, z , deoarece cresţerile lui x, y, z ,
y
• ax = x ;a y = ' az = z reprezentând deplasarea particulei sunt în
∂t ∂t ∂t funcţie de timp şi componentele vitezei sunt :
• p = p ( x, y , z )
dx dy dz
• vx = ;v y = ;vz =
dt dt dt

Relaţii de trecere de la sistemul de coordonate LANGRANGEAN la cel EULERIAN

• Dx = v x ⋅ dt
• Dy = v y ⋅ dt
• Dz = v z ⋅ dt
în care Dx, Dy, Dz reprezintă componentele drumului elementar al particulei, x, y, z fiind
coordonatele particulei din sistemul Lagrange, semnalat prin notaţia diferenţială D.
Acceleraţia Acceleraţia EULERIANA
LAGRANGEANA Acceleraţia particulei care se află în punctul P ( x, y, z ) nu poate fi
∂2x calculată ca derivată totală a vitezei în raport cu timpul pentru că
ax = 2
∂t înainte şi după momentul t în punctul P ( x, y, z ) este altă particulă cu
r r
altă viteză v (r , t ) .
∂2 y Soluţia este introducerea derivatei substanţiale a vitezei locale
ay =
∂t 2 (derivata totală) care se stabileşte astfel:
• Se scrie diferenţiala totală a vitezei locale în punctul P :

3
HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

r r r r
∂2z r ∂v ∂v ∂v ∂v
az = 2 dv = dt + dx + dy + dz
∂t ∂t ∂x ∂y ∂z
în care
- primul termen, diferenţiala temporală, reprezintă variaţia
vitezei în timp, aceeaşi pentru toate punctele din vecinătatea
punctului P ;
- următorii trei termeni, diferenţiala direcţională, reprezintă
variaţia locală a vitezei, în jurul lui P , la t = const. , după un
drum oarecare, altul decât al particulei (MM”)
• în diferenţiala totală se înlocuieşte variaţia locală a vitezei cu
diferenţiala direcţională în timpul dt după parcursul particulei
M pe traseul MM’, relaţie în care x, y, z reprezintă coordonatele
particulei de fluid din sistemul lagrangean de reprezentare:
r r r r
r ∂v  ∂v ∂v ∂v 
Dv = dt +  ⋅ Dx + ⋅ Dy + ⋅ Dz 
∂t  ∂x ∂y ∂x 
• se face trecerea la variabilele Euler ţinând seama de relaţiile
de mai sus, Dx = v x ⋅ dt , Dz = v z ⋅ dt Dy = v y ⋅ dt şi se obţine
derivata substanţială a vitezei locale cu două componente:
r r r r r
r Dv ∂v ∂v ∂v ∂v
a= = + vx ⋅ + v y ⋅ + vz ⋅
dt ∂t ∂x ∂y ∂z
r
r ∂v
- acceleraţia locală: a l =
∂t
r r r
r ∂v ∂v ∂v
- acceleraţia spaţială: a s = v x ⋅ + vy ⋅ + vz ⋅
∂x ∂y ∂z
cu cele trei componente:
dv x ∂v x ∂v ∂v ∂v
• ax = = + vx ⋅ x + v y ⋅ x + vz ⋅ x
dt ∂t ∂x ∂y ∂z

dv y ∂v y ∂v y ∂v y ∂v y
• ay = = + vx ⋅ + vy ⋅ + vz ⋅
dt ∂t ∂x ∂y ∂z

dv z ∂v z ∂v ∂v ∂v
• az = = + vx ⋅ z + v y ⋅ z + vz ⋅ z
dt ∂t ∂x ∂y ∂z

Acceleraţia poate fi scrisă mai compact utilizând operatorul nabla:

r
r ∂v r r
a= + (v ⋅ ∇ )v
∂t

4
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

4.2. DESCRIPTORI AI STĂRII DE MIŞCARE A FLUIDELOR

Descriptorii mşcării fluidelor sunt definiţi atât în sitemul de reprezentare lagrangean cât şi în cel
eulerian.

Traiectorie a particulei, descriptor definit în sistemul de reprezentare lagrangean, este

mulţimea punctelor prin care trece
z
centrul de greutate al unei particule de M(t)
fluid.

Traiectoria este descrisă de ecuaţia M(to) r

vectorială: r t (t )
r r r
r = r (r0 , t ) r y
r0 (t 0 )
în care
r r r r
r0 = x0 ⋅ i + y 0 ⋅ j + z 0 ⋅ k vectorul x
poziţiei iniţiale
t - timpul Fig.4.1.Traiectoria unei particule de fluid

Linie fluidă este o înşiruire continuă de particule care la o mişcare cu structură continuă îşi
menţine în timp individualitatea.

Linie de curent este curba tangentă în fiecare punct al ei la vectorul viteză din acel punct şi
reprezintă distribuţia vitezelor instantanee ale fluidului.
r r
( )
Conform definiţiei, dacă dl ( dx, dy, dz ) şi v v x , v y , v z sunt elementul de arc al liniei de curent,
respectiv viteza fluidului într-un punct, ecuaţiile liniei de curent rezultă din condiţia de tangenţă:
r r r
i j k
r r r r r
v × dl = dx dy dz = (v z ⋅ dy − v y ⋅ dz )⋅ i + (vx ⋅ dz − v z ⋅ dx ) ⋅ j + (v y ⋅ dx − v x ⋅ dy )⋅ k = 0
vx vy vz
şi sunt:
dx dy dz
vz ⋅ dy = v y ⋅ dz; vx ⋅ dz = vz ⋅ dx; v y ⋅ dx = vx ⋅ dy ⇔ = =
v x v y vz

Relaţia dintre traiectorie şi linie de curent este determinată de caracterul mişcării fluidului:
• traiectoria coincide cu linia de curent în cazul mişcării permanente şi semipermanente,
adică atunci când în timp viteza nu îşi schimba direcţia;
• traiectoria particulei este diferită de linia de curent în cazul mişcării nepermanente, atunci
când viteza îşi schimba direcţia în timp.

Familia liniilor de curent are următoarele proprietăţi:

• prin fiecare punct al domeniului de curgere trece o linie de curent, consecinţă a ipotezei
continuităţii fluidului.

5
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

• Printr-un punct al domeniului, cu excepţia punctelor singulare de viteză locală nulă sau
infinită, nu trece decât o singură linie de curent.

Fig.4.2.Linii de curent în puncte singulare

Tub de curent este suprafaţă formată de

totalitatea liniilor de curent care trec prin punctele
unei curbe închise C care nu este linie de curent dA

Fir de curent este linia fluidă din interiorul

unui tub de curent la care secţiunea normală la Fir de curent
axa tubului de curent are o arie infinitezimală. Cu
alte cuvinte firul de curent materializează linia de
curent.
Fig.4.3.Tub de curent şi fir de curent
Debitul este cantitatea de fluid care trece
în unitatea de timp printr-o suprafaţă fixă S.
Volumul de lichid care trece prin suprafaţa elementară dA în intervalul de timp dt este:

r r r r
dV = ∫ vn ⋅ dt ⋅ dA = ∫ v ⋅ cos(v , n ) ⋅ dt ⋅ dA = dt ∫ v ⋅ n ⋅ dA
S S S

r
v
dA r
vn
r
n

vn ⋅ dt

Fig.4.4.Debitul printr-o suprafaţă

fixă S

6
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

Debitul poate fi exprimat în trei forme:

dV r r
-debit volumic: Q = = ∫ v ⋅ n ⋅ dA
dt S
dm r r
-debit masic: Qm = = ∫ ρ ⋅ v ⋅ n ⋅ dA
dt S
dG r r
-debit de greutate: Qg = = ∫ γ ⋅ v ⋅ n ⋅ dA
dt S
Dacă lichidul este omogen rezultă egalităţile :

Qm = ρ ⋅ Q ; Qg = γ ⋅ Q

Viteza medie întro secţiune S a unui tub de curent este tangentă la axa tubului de curent, are
sensul mişcării şi şi are modulul egal cu raportul dintre debitul volumic Q care trece prin S şi
suprafaţa acesteia A :

Q r r dA
v= = ∫v ⋅n⋅
A S A

Acceleraţia mişcării fluidelor poate fi exprimată în două variante conform celor două sisteme
de reprezentare:
-acceleraţia unei particule de lichid (sistem lagrangean):

∂2x ∂2 y ∂2 z
ax = 2 ay = 2 az = 2
∂t ∂t ∂t

-acceleraţia într-un punct al câmpului/domeniului de curgere (sistem eulerian) :

r r r r r
r Dv ∂v ∂v ∂v ∂v
a= = + v x ⋅ + v y ⋅ + vz ⋅
dt ∂t ∂x ∂y ∂z

cu cele două componete

-acceleraţia locală:
r
r ∂v
al =
∂t
-acceleraţia spaţială:
r r r
r ∂v ∂v ∂v
as = vx ⋅ + v y ⋅ + v z ⋅
∂x ∂y ∂z

7
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

4.3. CLASIFICAREA MIŞCĂRILOR

Clasificarea mişcării fluidelor se face după diverse criterii care privesc descriptorii acesteia
(viteza, presiunea etc.):
• variaţia în timp:
o mişcare permanentă(staţionară) este acea mişcarea în care vitezele locale (adică în
orice punct al domeniului de curgere!!!) nu variază în timp ca direcţie şi mărime şi are
următoarele proprietăţi:

derivata parţială a vitezei locale în raport cu timpul este nulă în orice punct

câmpul vitezelor locale este un câmp vectorial fix, iar liniile de curent
formează o familie de curbe fixe în spaţiu

liniile de curent conincid cu traiectoriile

debitul de greutate sau de masă este este constant de-a lungul unui tub de
curent.
o mişcare semipermnanentă este mişcarea în care vectorul viteză din orice punct al
domeniului de curgere variază în timp numai ca intensitate şi sens, dar nu ca direcţie.
o mişcare nepermanentă(nestaţionară) este caracterizată prin variaţia în timp a
mărimilor care descriu mişcarea lichidului (viteză, presiune).
• variaţia în spaţiu:
o mişcare paralelă este caracterizată de linii de curent paralele şi rectilinii, linii de
curent de-a lungul cărora viteza poate fi constantă sau variabilă.
o mişcare uniformă este o mişcare paralelă în care, la un moment dat, vitezele au
aceeaşi valoare de-a lungul liniilor de curent, linii de curent care se confundă cu
traiectoriile particulelor de lichid.
o mişcare neparalelă este mişcarea în care liniile de curent nu sunt paralele şi rectilinii,
mişcarea neparalelă fiind totdeauna neuniformă pentru că vitezele sunt variabile;
o mişcare neuniformă este o mişcare paralelă sau neparalelă în care viteza locală
variază de-a lungul liniilor de curent (la acelaşi moment)
o mişcare gradual variată este o mişcare în care liniile de curent sunt aproximativ
rectilinii şi paralele
o mişcare unidimensională este mişcarea în care parametrii mişcării pot fi exprimaţi
r r
printr-o singură variabilă spaţială ( v = v (x, t ); p = p ( x, t ) )
o mişcare bidimensională este mişcarea în care parametrii mişcării pot fi exprimaţi prin
r r
două variabile spaţiale ( v = v ( x, y, t ); p = p ( x, y, t ) )şi care are douăclase speciale :

mişcare axial-simetrică care are proprietatea de simetrie în raport cu un ax
(ex.: curgerea pe o conductă, curgerea spre un puţ de pompare etc.)

mişcare plană este mişcarea la care, în planuri paralele şi normale la axa Oz
(planuri orizontale) caracteristicile mişcării sunt identice, în consecinţă
mişcarea plană poate fi studiată complet în unul din aceste planuri.
o mişcare tridimensională este mişcarea fluidului în care parametrii mişcării pot fi
exprimaţi în funcţie de cele trei coordonate ale spaţiului
r r
( v = v ( x , y , z , t ); p = p ( x , y , z , t ) )
• condiţiile de contact cu limitele spaţiului în care se află fluidul:
o mişcare cu nivel liber este mişcarea în care lichidul nu umple complet spaţiul
disponibil, formând o suprafaţă liberă în contact cu atmosfera sau cu un gaz (ex.:
mişcarea apei într-un râu, mişcarea apei subterane din pietrişurile luncii unui râu etc.)
o mişcare sub presiune este mişcarea din spaţii mărginite de suprafeţe rigide, spaţii pe
care lichidul le umple complet (ex.: mişcarea cu secţiune plină a unui lichid într-o
conductă, mişcarea apelor geotermale în acvifere sub presiune, mişcarea gazelor etc.)

8
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

• criteriul fizic:
o mişcare laminară este mişcarea în care particulele de fluid îşi păstrează
individualitatea, traiectoriile particulelor de fluid sunt curbe continui care nu se
intersectează şi structura mişcării este regulată (filiformă sau lamelară)
o mişcare turbulentă este mişcarea în care vitezele particulelor au pulsaţii, deplasarea
este aleatoare, chiar transversal pe direcţia generală de deplasare, şi în consecinţă
traiectoriile au o formă dezordonală.

4.4. MIŞCAREA PARTICULEI DE FLUID

Mişcarea unei particule poate fi descompusă în două componente (prima teorema lui
Helmholtz; Fig.4.5.):
• mişcarea cvasirigidă care are două componente şi ea:
o mişcarea de translaţie a polului particulei
o mişcarea de rotaţie a particulei în jurul polului particulei
• mişcarea de deformaţie a particulei

A
z z'

x'

A0 z
y'
x y

Fig.4.5.Mişcarea particulei de fluid

Considerând două puncte apropiate M şi A, la un moment dat se poate scrie diferenţiala
spaţială la momentul t = const :
r r r
r r r ∂v ∂v ∂v
vM − v A = δv = ⋅ dx + ⋅ dy + ⋅ dz
∂x ∂y ∂z

care trecută la coordonate carteziene devine pentru cele trei axe de coordonate:

∂v x ∂v ∂v
Ox : δv x = ⋅ dx + x ⋅ dy + x ⋅ dz :
∂x ∂y ∂z

9
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

∂v y ∂v y ∂v y
Oy : δv y = ⋅ dx + ⋅ dy + ⋅ dz
∂x ∂y ∂z

∂v z ∂v ∂v
Oz : δv z = ⋅ dx + z ⋅ dy + z ⋅ dz
∂x ∂y ∂z

1 ∂v y 1 ∂v
Pentru axa Ox se adună şi se scade: ⋅ dy + ⋅ z dz , se grupează termenii după cele
2 ∂x 2 ∂x
două tipuri de mişcări şi se obţine:

∂v x 1  ∂v y ∂v x  1  ∂v ∂v  1  ∂v ∂v  1  ∂v ∂v 
δv x = ⋅ dx + ⋅  +  ⋅ dy + ⋅  x + z  ⋅ dz − ⋅  y − x  ⋅ dy + ⋅  x − z  ⋅ dz
∂x 2  ∂x ∂y  2  ∂z ∂x  2  ∂x ∂y  2  ∂z ∂x 
În care
• primii trei termeni reprezintă deformaţiile particulei:
o S xx - viteza de deformaţie unitară pe axa Ox
o S xy , S xz -viteza unghiulară de deformaţie a unghiului format de planele xOy şi xOz.
• ultimii doi termeni reprezintă componentele vitezei unghiulare de rotaţie
o ω y in jurul axei y
o ω z in jurul axei z

Rotaţia unui corp solid se exprimă prin produsul vectorial dintre viteză şi vectorul rotaţiei
corpului:
r r r
i j k
r r r
dv = ω × dr = ω x ω y ωk
dx dy dz
sau dezvoltat:
r r r r
dv = i (ω y dz − ω z dy ) + j (ω z dx − ω x dz ) + k (ω x dy − ω x dx )

r r r
i j k
r 1 r 1 ∂ ∂ ∂
cu ω = rotv =
2 2 ∂x ∂y ∂z
vx vy vz
sau dezvoltat pentru vectorul rotaţiei corpului:

r 1 r ∂v z ∂v y  1 r ∂v x ∂v z  1 r  ∂v y ∂v x 
ω= i −  + j −  + k  − 
2  ∂y ∂z  2  ∂z ∂x  2  ∂x ∂y 

10
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

Expresia mişcării particulei pe axa Ox, cu cel două componete: deformaţia (primii trei termini
din membrul drept al ecuaţiei) şi rotaţia (ultimii doi termeni) utilizând notaţiile introduse devine:
1 1
δv x = S xx ⋅ dx + S xy ⋅ dy + S xz ⋅ dz − ⋅ Ω z ⋅ dy + ⋅ Ω y ⋅ dz
2 2

Mişcările la care lipseşte rotaţia particulelor se numesc mişcări irotaţionale, condiţiile analitice
ce caracterizează această mişcare sunt:
∂v z ∂v y
Ωx = − =0
∂y ∂z

∂vx ∂v z
Ωy = − =0
∂z ∂x

∂v y ∂v x
Ωz = − =0
∂x ∂y
r
relaţii care constituie în acelaşi timp şi condiţiile necesare şi suficiente ca vectorul v să fie un vector
potenţial, adică să fie gradientul unei funcţii scalare:

r r ∂ϕ r ∂ϕ r ∂ϕ
v = gradϕ = i ⋅ + j⋅ +k ⋅
∂x ∂y ∂z

Funcţia ϕ este o funcţie scalară de x, y, z , t , ( ϕ = ϕ ( x, y, z , t ) ) şi poartă numele de potenţialul

vitezelor locale, motiv pentru care mişcările irotaţionale se numesc şi mişcări potenţiale.
r r
Mişcările rotaţionale sunt cel la care Ω = rotv ≠ 0

Mişcare irotaţională fără deformaţie Mişcare rotaţională fără deformaţie

r r
rotv = 0 ; S = 0 rotv ≠ 0 ; S = 0

Fig.4.6..Reprezentarea schematică a mişcării particulelor

11
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

4.5. LEGI DE CONSERVARE

Mişcarea fluidelor se face în condiţiile respectării legilor generale de conservare ale masei şi
energiei.

4.5.1. CONSERVAREA MASEI

Exprimarea principiului conservării masei într-o formă specifică hidraulicii necesită definirea
sistemului lichid ca o cantitate de lichid formată pe toată durata curgerii din aceleaşi particule de
lichid. Masa sistemului lichid nu variază în timp chiar dacă în evoluţia sa sistemul lichid ocupă divese
poziţii şi are diferite forme.

4.5.1.1. Ecuaţia de continuitate în coordonate carteziene

Ecuaţia de continuitate exprimă conservarea şi compactitatea masei de fluid în timpul mişcării

şi poate fi exprimată pentru un interval de timp dt prin egalitatea dintre :
• variaţia masei într-un domeniu spaţial dat şi
• debitul care traversează suprafaţa de contur a acestui domeniu spaţial.
Considerăm o prismă rectangulară elementară amplasată într-un sistem de axe carteziat
(Fig.4.7.).
z

∂v y dy
vy − ⋅
∂y 2
M

dz ∂v y dy
vy + ⋅
∂y 2

dy
dx

Fig.4.7. Ecuaţia de coontinuitate în coordonate carteziene

12
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

Variaţia masei în prisma rectangulară, în intervalul de timp dt se poate exprima prin relaţia:

∂
(ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ) ⋅ dt = ∂ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ⋅ dt
∂t ∂t

Variaţia debitului masic care traversează suprafeţele normale la axa Oy în acelaşi interval
de timp dt se exprimă cu ajutorul vitezei din centrul (M) al prismei elementare rectangulare:
r r
vM = v ( x, y, z , t ) şi este:

 ∂ (ρ ⋅ v y ) dy   ∂ (ρ ⋅ v y ) dy  ∂ (ρ ⋅ v y )
ρ ⋅ v y − ⋅  ⋅ dx ⋅ dz ⋅ dt −  ρ ⋅ v y + ⋅  ⋅ dx ⋅ dz ⋅ dt = − ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ⋅ dt
 ∂y 2  ∂y 2 ∂y

Egalând variaţia masei datorată variaţiei densităţii şi a debitului masic în intervalul de timp
dt se obţine ecuaţia sub formă diferenţială:

∂ρ  ∂ (ρ ⋅ v x ) ∂ (ρ ⋅ v y ) ∂ (ρ ⋅ v z ) 
⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ⋅ dt = − − − ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ⋅ dt
∂t  ∂x ∂y ∂z 

care după simplificare devine:

∂ρ ∂ (ρ ⋅ v x ) ∂ (ρ ⋅ v y ) ∂ (ρ ⋅ v z )
+ + + =0
∂t ∂x ∂y ∂z

sau sub formă vectorială:

∂ρ r
+ div( ρ ⋅ v ) = 0
∂t

care este ecuaţia de continuitate pentru mişcarea nepermanentă a unui lichid compresibil.
Mişcarea permanentă a unui lichid incompresibil ( ρ = const. ) are ecuaţia de continuitate
sub formă diferenţială:

∂ (v x ) ∂ (v y ) ∂(v z )
+ + =0
∂x ∂y ∂z

sau sub formă vectorială

r
div(v ) = 0

13
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

4.5.1.2. Ecuaţia de continuitate pentru mediile poroase

Ecuaţia de continuitate în cazul curgerii fluidelor prin medii permeabile naturale, trebuie să
ţină seamă că fluidul nu ocupă decât o parte din volumul prismei elementare.
Partea din volumul prismei elementare, disponibilă pentru fluid, este dată de porozitatea ( n )
mediului definită ca raport între volumul porilor şi volumul total al prismei elementare.
În aceste condiţii ecuaţiile definite anterior pentru masă şi debit vor deveni:

∂
(n ⋅ ρ ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ) ⋅ dt = ∂(n ⋅ ρ ) ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ⋅ dt
∂t ∂t

 ∂ (n ⋅ ρ ⋅ v y ) dy   ∂ (n ⋅ ρ ⋅ v y ) dy 
n ⋅ ρ ⋅ v y − ⋅  ⋅ dx ⋅ dz ⋅ dt − n ⋅ ρ ⋅ v y + ⋅  ⋅ dx ⋅ dz ⋅ dt =
 ∂y 2  ∂y 2
∂ (n ⋅ ρ ⋅ v y )
=− ⋅ dx ⋅ dy ⋅ dz ⋅ dt
∂y

iar ecuaţia generală de continuitate, după simplificare, sub formă diferenţială:

∂ (n ⋅ ρ ) ∂ (n ⋅ ρ ⋅ v x ) ∂ (n ⋅ ρ ⋅ v y ) ∂ (n ⋅ ρ ⋅ v z )
+ + + =0
∂t ∂x ∂y ∂z

sau forma vectorială a ecuaţiei de continuitate pentru mişcare nepermanentă a unui fluid
compresibil într-un mediu de porozitate n :

∂ (n ⋅ ρ ) r
+ div(n ⋅ ρ ⋅ v ) = 0
∂t

14
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

4.5.1.3. Ecuaţia de continuitate într-un tub de curent

Fie sistemul lichid dintr-un tub de curent mărginit de suprafaţa S care în momentul t ocupă
spaţiul delimitat de această suprafaţă şi secţiunile 1 şi 2 (Fig.4.8). Deoarece vectorul viteză este
tangent la S , prin suprafaţa S nu trece lichid şi sistemul lichid nu se poate deplasa decât de-a lungul
tubului de curent într-o mişcare pe care o consideră permanentă/semipermanentă (cele două tipuri de
mişcări asigură stabilitatea formei suprafeţei S în timp).

r 2’
2 V2
S
1’
r
1 V1
r
V2 ⋅ ∆t

r
V1 ⋅ ∆t

Fig. 4.8.Conservarea masei într-un tub de curent

La momentul t + ∆t sistemul lichid este mărginit de secţiunile 1’ şi 2’ şi principiul

conservării masei se poate exprima prin relaţia:

m11' + m1'2 = m1' 2 + m22' ⇔ m11' = m22 '

în care
mab este masa de lichid cuprinsă între secţiunile a şi b ( a = 1,1' ,2 ; b = 1' ,2,2' )
Lichidul fiind omogen şi incompresibil relaţia poate fi exprimată prin volume ( Vol ), viteze
medii( V1 ,V 2 ), secţiuni ( A1 , A2 ) sau debite ( Q1 , Q2 ) sub formele:

ρ ⋅ Vol11' = ρ ⋅ Vol22 ' ⇔ Vol 11' = Vol22 ' ⇔ V1 ⋅ ∆t ⋅ A1 = V2 ⋅ ∆t ⋅ A2 ⇒

V1 ⋅ A1 = V2 ⋅ A2 ⇔ Q1 = Q2

În cazul unui tub de curent ramificat (Fig.4.9) ecuaţia de continuitate ia forma:

15
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

V2

V1

V3

Fig.4.9.Tub de curent cu ramificaţie

Q1 = Q2 + Q3 ⇔ V1 ⋅ A1 = V2 ⋅ A2 + V3 ⋅ A3

Ecuaţia conservării masei este numită şi ecuaţia continuităţii deoarece asigură întegritatea
sistemului lichid pe tot parcursul curgerii, adică absenţa “golurilor” dihn lichid.

4.5.2. CONSERVAREA ENERGIEI MECANICE

Exprimarea conservării energiei mecanice de-a lungul liniilor de curent permite calculul
descriptorilor mişcării fluidelor, descriptori utilizaţi pentru pentru evaluarea cantitativă a mişcări
acestora.

4.5.2.1. Ecuaţia fundamentală a lui Bernoulli

Legea conservării energiei mecanice se poate obţine aplicând teorema echivalenţei dintre
lucrul mecanic efectuat de forţele exterioare şi variaţia energiei cinetice în timpul considerat,
aplicată unei mase de fluid cuprinsă între secţiunile 1-1 şi 2-2 la un moment dat (Fig.4.10).
După un interval de timp dt , masa de fluid se va afla în poziţia 1’-1’ şi 2’-2’, iar lucrul mecanic
efectuat de forţele exterioare are două componente:
• Lucrul mecanic al forţelor de greutate:

dLG = dG ⋅ ( z1 − z 2 ) în care dG = γ ⋅ dA1 ⋅ v1 ⋅ dt = γ ⋅ dA2 ⋅ v2 ⋅ dt

16
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

• Lucrul mecanic al forţelor de presiune:

dL p = p1 ⋅ dA1 ⋅ v1 ⋅ dt − p 2 ⋅ dA2 ⋅ v2 ⋅ dt

Variaţia energiei cinetice a volumelor 2-2’ şi 1-1’ este:

dm2 ⋅ v22 dm1 ⋅ v12 dG 2

dEc =
2
−
2
=
2⋅ g
(
v2 − v12 )
dG
deoarece dm1 = dm2 = conform legii conservarea masei.
g

1 v1 ⋅ dt
1’
p1

p2 v2 ⋅ dt
1

1’
dG
z1
dG z2
z2

Fig.4.10. Ecuaţia conservării energiei mecanice

Aplicând teorema echivalenţei rezultă:

dLG + dL p = dEc

care după înlocuirea termenilor devine:

dG 2
dG ( z1 − z 2 ) + p1 ⋅ dA1 ⋅ v1 ⋅ dt − p2 ⋅ dA2 ⋅ v2 ⋅ dt =
2g
(
v2 − v12 )
şi prin simplificare cu dG poate fi scrisă sub forma:

p1v12 p2 v22
z1 + + = z2 + +
γ 2⋅ g γ 2⋅ g

17
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

Forma finală este ecuaţia fundamentală a lui Bernoulli pentru un fluid perfect (incompresibil şi
fără vâscozitate) în care:

• z - energia specifică de poziţie (energia potenţială de poziţie raportată la greutatea

particulei):

dG ⋅ z
z=
dG

p
• - energia specifică de presiune (energia care face ca o particulă de greutate dG , supusă
γ
unei presiuni p să se poată ridica într-un tub piezometric la înălţimea p
γ ):

p
dG ⋅
p γ
=
γ dG
2
v
• -energia specifică cinetică:
2⋅ g

v2 dm ⋅ v 2 dG ⋅ v 2
= =
2 ⋅ g 2 ⋅ dG 2 ⋅ g ⋅ dG

Ecuaţia lui Bernoulli exprimă legea conservării energiei care spune că energia specifică totală
a unei particule de fluid perfect aflat în mişcare permanentă este constantă pe o linie de curent.
Ecuaţia lui Bernoulli poate fi reprezentată grafic (Fig.4.11) deoarece formele de energie au
dimensiuni de lungime:

• z -cota punctului de pe linia de curent raportată la un plan de referinţă;

p
• -înălţimea piezometrică pusă în evidenţă într-un tub piezometric deschis;
γ

v2
• -înălţimea cinetică
2⋅ g

Suma acestor componente exprimă sarcina hidrodinamică ( H ) şi pentru un fluid perfect este
constantă pe o linie de curent:

p v2
H =z+ +
γ 2⋅ g

18
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

Plan de sarcină

v12 v2
2g 2g v22
2g

Linie piezometrică
p
p1 p2
γ γ γ
H Linie de curent

z2
z
z1

Plan de referinţă

Fig.4.11.Reprezentarea grafică a componentelor ecuaţiei lui Bernoulli pentru un fluid perfect.

4.5.2.2. Calculul debitului într-o conductă

Tubul Venturi este un dispozitiv

utilizat pentru măsurarea debitului de fluid
în conducte sub presiune (Fig.4.12.).
∆h
Relaţia de calcul pentru debit
rezultă din sistemul format de ecuaţia de
continuitate şi ecuaţia lui Bernoulli scrise
pentru secţiunile 1 şi 2, de suprafeţe 1
A1 respectiv A2 şi cu vitezele medii V1
2
respectiv V2 :

Fig.4.12. Tub Venturi

19
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

 p1 V12 p 2 V22
p1 − p2 V12  A1  
2
 + = +
γ 2g γ 2g ⇒ =   − 1
 V1 ⋅ A1 = V2 ⋅ A2 γ 2 g  A2  


p1 − p2 2 g∆h 2 g∆h
Deoarece = ∆h ⇒ V1 = ⇒ Q = V1 ⋅ A1 = A1 ⋅
γ  A  2
  A  2 
 1  − 1  1  − 1
 A2    A2  

Între secţiunile 1 şi 2 sunt pierderi de sarcină care reduc debitul real în raport cu cel calculat.
Pentru corectarea acestei subestimări se introduc coeficienţi de corecţie ( µ ) care se determină
experimental prin operaţiunea de calibrare a dispozitivului.

2g
Notând µ = C , formula debitului devenind Q = C ⋅ ∆h
 A  2 
 1  − 1
 A2  

iar constanta C este proprie fiecărui dispozitiv, ea fiind cea care se determină în operaţiunea de
calibrare.

4.5.2.3. Calculul presiunii într-un lichid în mişcare

Măsurarea presiunii presupune identificarea componentelor presiunii totale( p0 ):

• Presiunea statică : p
ρ ⋅ v2
• Presiunea dinamică (de impact); pi =
2
2
ρ ⋅v
• Presiunea totală: p0 = p +
2
Considerăm o mişcare permanentă, omogen uniformă a unui lichid perfect, adică o mişcare
în care liniile de curent sunt rectilinii şi paralele iar viteza este este aceeaşi în orice punct al
domeniului de curgere şi nu variază în timp.
Dacă liniile de curent sunt orizontale, într-o secţiune plan orizontală (Fig.4.13) în orice punct
al domeniului este aceeaşi presiune statică p . Introducerea unui perete solid, plan vertical şi paralel
cu liniile de curent nu perturbă curgerea. În punctul P se practică o cavitate în care lichidul rămâne
în repaus. Determinarea presiunii statice ( p ) în punctul P, aflat în cavitate, revine la determinarea
presiunii lichidului aflat în repaus în cavitate.
Dacă punctul P aparţine unei linii de curent care întâlneşte un obstacol şi-l conturează, viteza
lichidului este nulă în P şi acest punct se numeşte punct de stagnare/impact (Fig.4.14.)

20
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

4.5.2.3.1. Presiunea statică

Presiunea statică se măsoară în vecinătatea unui perete paralel cu liniile de curent, într-o
cavitate realizată în perete respectiv (priză de
presiune statică), cavitate care este racordată
la un manometru (Fig.4.15.a).
Măsurarea presiunii statice într-un punct
oarecare al curentului de lichid, se realizează Punct de stagnare
prin amplasarea în vecinătatea punctului
respectiv a unui perete solid printr-un disc de
dimensiuni reduse amplasat paralel cu liniile de
curent şi prevăzut cu un orificiu aflat în legătură
cu un manometru. (discul cu Ser; Fig.4.15.b).
O altă variantă este cea a sondei de
presiune statică realizată dintr-un tub subţire,
de diametru D, îndoit în unghi drept, având o Fig.4.14. Punct de stagnare

P P Lichid în repaus

Fig.4.13.Presiunea statică într-o mişcare permanentă şi uniformă

extremitate închisă şi de formă hidrodinamică şi celalaltă extremitate racordată la un manometru

(Fig.4.15.c).
Forma hidrodinamică reduce perturbaţiile produse în curentul de lichid de prezenţa tubului iar la trei
diametre distanţa (3D) de capătul închis al tubului aceste perturbări sunt neglijabile.

a) b) c)

D 3D

P R

Fig.4.15. Dispozitive pentru măsurat presiunea statică

21
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

Extremitatea închisă a tubului este plasată în punctul P unde se doreşte măsurarea presiunii
statice iar în punctul R, plasat la 3D, se execută un orificiu în peretele lateral al tubului. Datorită
pătrunderii lichidului în tub prin orificiul R, manometrul măsoară presiunea statică din R, presiune care
este identică cu presiunea din R în curentul neperturbat. Deoarece în regim neperturbat presiuea
statică din R este identică cu presiunea statică din P rezultă că presiunea măsurată de manometru
este presiunea statică din P.

4.5.2.3.2. Presiunea totală

Măsurarea presiunii totale într-un punct de stagnare S al unui obstacol se face prin realizarea
unei cavităţi în obstacol şi racordarea acelei cavităţi la un manometru, realizându-se astfel o priză de
presiune totală (Fig.4.16.). După pătrunderea lichidului în cavitate şi realizarea stării de echilibru,
manometrul indică presiunea totală din S.
Măsurarea presiunii totale într-un punct al unui curent de lichid se face cu tubul Pitot care
transformă orice punct din domeniul de curgere într-un punct de stagnare(S). Tubul Pitot este un tub
subţire îndoit în unghi drept cu o extremitate deschisă, îndreptată în sens contrar curentului şi cealaltă
extremitate racordată la un manometru care măsoară presiunea totală (Fig.4.17)

Fig.4.16. Măsurarea presiunii

totale Fig.4.17.Tubul Pitot

4.5.2.4. Calculul vitezei

Calulul vitezei într-un punct oarecare al unui curent de lichid se bazează pe ecuaţia
fundamentală a lui Bernoulli iar dispozitivul utilizat este tubul Pitot-Prandtl, rezultat din reunirea într-
un singur aparat a sondei de presiune statică şi a tubului Pitot (Fig.4.18..).
Considerând că P şi R au aceeaşi cotă (tuburile sunt foarte subţiri), se poate scrie:

pP = p1 + γ ⋅ h
pR = p2 + γ ⋅ (h + ∆h ) din care rezultă că pP = p R + (γ m − γ ) ⋅ ∆h
p1 = p 2 + ∆h ⋅ γ m

22
 HIDRAULICĂ SUBTERANĂ (note de curs) Daniel Scrădeanu

în care ţinând seamă că:

ρ 2

∆h
R 1
ρ
P
ρm
h

Fig.4.18.Tubul Pitot-Prandtl

v2
pP = p + ρ ⋅ este presiunea totală din P (măsurată cu tubul Pitot)
2
şi
pR = p este presiunea statică din P (măsurată cu sonda de presiune statică)
După înlocuiri rezultă:

2 2 ρ 
v2 = ⋅ (γ m − γ ) ⋅ ∆h = ⋅ (ρ m ⋅ g − ρ ⋅ g ) ⋅ ∆h = 2 ⋅ g ⋅  m − 1 ⋅ ∆h
ρ ρ  ρ 

ajungându-se în final la relaţia pentru determinarea vitezei de curgere a fluidului:

ρ 
v = 2 ⋅ g ⋅  m − 1 ⋅ ∆h
 ρ 

23