CURENTUL ELECTRIC

Definirea curentului electric

• Fie două corpuri A şi B încărcate cu sarcină
electrică,potenţialele lor fiind VA şi VB (VA>VB)
faţă de un potenţial de referinţă presupus nul.
Legând între ele cele două corpuri printr-un
fir metalic, echilibrul static al sarcinilor electrice
dispare şi se produce, prin firul metalic, o
deplasare de sarcini electrice de la
conductorul cu potenţialul mai ridicat (A)
către conductorul cu potenţialul mai scăzut
•
(B). Această deplasare are loc până ce
potenţialele celor două conductoare se
egalizează.
sistemul nu mai este în echilibru
electrostatic şi,în consecinţă, potenţialul pe
suprafaţa sa are valori diferite. Rezultă,
așadar, că în interiorul conductorului
gradV  0 , astfel va apărea un câmp
electric sub acţiunea căruia se produce
deplasarea sarcinilor electrice.
•
deplasarea sarcinilor prin firul metalic de
legătură este însoţită de încălzirea firului
(efect termic) şi apariţia unui câmp
magnetic în vecinătatea firului (efect
magnetic). Ambele apar odată cu
începerea deplasării sarcinilor, durează
atât timp cât se produce această
•
deplasare şi dispar îndată ce a încetat şi
deplasarea sarcinilor.
dacă presupunem că VB>VA, sarcinile se
vor deplasa de data aceasta de la corpul B
către corpul A şi vor parcurge astfel firul
metalic de legătură în sens contrar celui
din cazul precedent. Şi în acest caz se
•
constată apariţia atât a efectului termic,
cât şi a efectului magnetic, însă acesta din
urmă îşi schimbă sensul.
Apar noi mărimi fizice, care apare prin
deplasarea în timp a sarcinilor electrice şi care
se manifestă, printre altele, prin fenomene
termice şi magnetice.
•
• Această mărime fizică este curentul
electric, ea este o mărime scalară.
Curentul electric datorat deplasării
sarcinilor electrice în conductoare metalice
se numeşte curent electric de conducţie.
• Mărimea de curent electric de conducţie,
numită şi intensitatea curentului de
conducţie, se referă întotdeauna la o
anumită secţiune dusă prin conductorul
electric şi se defineşte ca viteza de
transmitere a sarcinilor prin suprafaţa
considerată de către particulele încărcate

cu electricitate:
•
• sensul elementului infinit mic de sarcină
fiind acela acceptat şi în electrostatică
deplasarea sarcinilor electrice, aceasta se face
în sensul câmpului electric prin sarcinile
pozitive, adică de la conductorul cu potenţialul
mai ridicat către conductorul cu potenţialul
mai scăzut; sensul de deplasare al sarcinilor
electrice negative este opus sensului câmpului
electric.
•
Prin convenţie se defineşte ca direcţie pozitivă
a curentului electric sensul de deplasare a
sarcinilor pozitive. Curentul electric este o
mărime fundamentală în sistemul de unităţi
MKSA.
• Ecuaţia sa de dimensiuni este:
•
intensitatea curentului electric este 1A dacă
printr-o secţiune a conductorului viteza de
variaţie a sarcinilor electrice este 1C/s.
• Amperul este intensitatea unui curent electric
constant, care, menţinut în doi conductori
rectilinii şi paraleli de lungime infinită şi
secţiune neglijabilă, aflaţi în vid la 1m unul de
altul, produce între aceştia o forţă e 2x10 -7 N pe
fiecare metru de lungime.
• Din punct de vedere al variaţiei în timp a
mărimii lor, curenţii electrici pot fi împărţiţi în
următoarele trei categorii:
• curenţi electrici staţionari, a căror mărime
este constantă în timp;
• curenţi electrici nestaţionari, a căror mărime
variază în timp, durata acestor curenţi fiind în
general foarte mică;
• curenţi electrici cvasistaţionari, a căror
mărime variază în timp după o anumită lege,
durata acestor curenţi putând fi însă
nelimitată.
• În prima categorie intră curentul continuu,
care este produs de o sursă de tensiune
electrică având la borne o tensiune
constantă.
• În categoria curenţilor cvasistaţionari intră
curenţii periodici – sinusoidali – produşi de
surse de curent alternativ, numindu-se astfel şi
curenţi alternativi;
• în categoria curenţilor nestaţionari intră curenţii
care apar în circuite în regim tranzitoriu.
• Simbolul curentului electric este i sau I; în
general simbolul i se foloseşte pentru
 curenţi nestaţionari – variabili în timp – şi
se mai numeşte valoarea instantanee a
curentului;
• simbolul I se foloseşte pentru curenţii
staţionari – constanţi în timp.
Densitatea curentului electric de
conducţie
Ecuaţia continuităţii
• Fie o suprafaţă  oarecare, sprijinită pe o
curbă  şi care face parte dintr-un
conductor străbătut de curentul electric i,
densitatea de curent este numeric egală
cu valoarea curentului ce trece prin
unitatea de suprafaţă.
• densitatea curentului
de conducţie este
mărimea vectorială
al cărei flux prin suprafaţa considerată este egal
cu intensitatea curentului de conducţie care trece
prin acea suprafaţă

• sensul curentului i este definit de sensul

normalei la suprafaţa respectivă, iar sensul
vectorului densitate de curentjeste dat de
sensul local de deplasare a sarcinilor pozitive
în punctul considerat.
• curentul care trece prin suprafaţa elementară
dS, oricare ar fi orientarea acestei suprafeţe

este dat de relaţia:

• Intensitatea curentului electric di, care trece prin
elementul de suprafaţă dS, poate lua atât valori
pozitive, cât şi negative, în funcţie de sensul
convenţional, arbitrar ales, al normalei n la
această suprafaţă dS.
• Dimensiunile mărimii de densitate de curent
sunt:

• iar unitateademăsură este amper pem2

(A/m2).
 Legea lui Ohm
• Dacă vom considera o porţiune dintr-un
conductor metalic filiform, omogen şi liniar,
• legat la un generator de curent
continuu,acest generator notat cu E în Fig.
menţine constantă o diferenţă de potenţial
între punctele Aşi B ale circuitului electric.
• Presupunând VA > VB, curentul circulă de la A
la B.
• dacă un conductor este parcurs de un
curent electric, între două secţiuni Aşi B
ale acestui conductor apare o diferenţă de
potenţial constantă:

• raportul dintre diferenţa de potenţial şi curent este

constant, independent de valoarea curentului şi de
valoarea tensiunii, dacă temperatura
 conductorului este menţinută la o valoare
constantă
• se poate exprima prin următoarea relaţie:

• şi constituie expresia matematică a legii lui Ohm

• unitatea de măsură este ohmul în sistemul
internaţional SI
• rezistenţa electrică dintre două puncte ale
unui conductor este de 1 atunci când
aplicarea între cele două puncte a unei
 tensiuni constante de 1V produce un
curent de 1A, dacă acel conductor nu este
sediul altor forţe electromotoare. Simbolul
acestei unităţi de măsură este  (ohm).
• Simbolul rezistenței

• rezistenţa electrică a unui conductor liniar

uniform este direct proporţională cu lungimea l
 a conductorului, invers proporţională cu aria
suprafeţei secţiunii S a conductorului şi
depinde direct de natura materialului din care
este confecţionat conductorul:

• factorul  depinde de natura şi de starea fizică

a substanţei din care a fost confecţionat
conductorul electric respectiv şi se numeşte
rezistivitatea sau rezistenţa specifică a
conductorului.
• este definită ca fiind rezistenţa electrică a unui
conductor, iar unitatea sa de măsură este ohm
metru (·m) şi este definită ca fiind
rezistivitatea materialului izotrop din care un
conductor cu lungimea de 1m şi secţiunea de
1m2 are rezistenţa de 1  .
• rezistivitatea variază cu temperatura, şi anume
după o lege a cărei expresie analitică este:

• unde:
•  este rezistivitatea la temperatura de oC,
• 0 este rezistivitatea la temperatura de 0o C, iar
•  este factorul de variaţie al rezistivităţii cu
temperatura (numit pe scurt factor de
temperatură), care se exprimă în grad-1.
•
neglijând efectele de variaţie a dimensiunii
conductorului cu temperatura expresia
rezistenţei în funcţie de temperatură poate fi
pusă sub forma:

• în care  este factorul de variaţie a rezistenţei

conductoarelor filiforme cu temperatura
•
se poate determina încălzirea unui bobinaj
electric sau a unui conductor greu
accesibil, prin măsurarea rezistenţei
electrice înainte de punerea lui în
funcţiune (când avea temperatura mediului
ambiant 0o ) şi la un moment dat, când a
ajuns la temperatură necunoscută :
•

Rezistivitatea se determină prin măsurarea

rezistenţei electrice a materialului respectiv
pe
baza relaţiei:
•
Inversul rezistenţei electrice se numeşte
conductanţă electrică şi se notează cu G
sau g.
Deci vom avea:
•
• Unitatea de măsură a conductanţei în SI
este siemensul (S) şi se defineşte ca fiind
• conductanţa unui circuit a cărui
rezistenţă este 1 .
• Din relațiile

• și

• rezultă

• unde

• este conductivitatea
materialului şi este definită ca inversa
rezistivităţii
• Unitatea de măsură a conductivităţii este
siemensmetru pe metru pătrat (S·m/m2); în
practică se utilizează în mod obişnuit
denumirea de siemens pe metru (S/m)
• Rezistenţa electrică şi inversa ei, conductanţa
electrică, sunt mărimi întotdeauna pozitive. Se
poate scrie legea lui Ohm sub sub formă
diferenţială.
• Pentru porţiunea de circuit considerată,
legea lui Ohm poate fi scrisă:
 Legea lui Joule-Lenz
• Una dintre manifestările electrocinetice
ale curentului electric constă în încălzirea
conductorului prin care circulă acest
curent electric. Experienţele efectuate de
J. P. Joule şi E. H. Lenz au arătat că
energia termică produsă de trecerea
curentului electric prin conductor este
 echivalentul lucrului mecanic efectuat de
sarcinile electrice care străbat
conductorul.
• Să considerăm un conductor filiform omogen
având secţiunea uniformăşi care e străbătut de
un curent de conducţie având intensitatea I. În
intervalul de timp dt, prin orice secţiune a
conductorului trece o cantitate de sarcină
• dq = Idt
• cantitatea de electricitate care intră în
secţiunea 1 în conductor iese în acelaşi
timp prin secţiunea 2 din conductor

• Întrucât curentul electric este staţionar,

distribuţia sarcinilor în conductor rămâne
neschimbată, fenomenul este echivalent cu
transportul cantităţii de electricitate dq de la
secţiunea 1 la secţiunea 2. Sarcinile electrice
deplasându-se sub acţiunea câmpului electric
din interiorul conductorului, lucrul mecanic al
forţelor electrice care se efectuează în acest
caz are expresia:
•
în care integrala de linie a fost luată pe
axa conductorului filiform; acest lucru
mecanic al forţelor electrice este
echivalent cu energia electrică pe care
sistemul o cedează mediului înconjurător,
în cazul de faţă sub formă de energie
calorică,şi care se manifestă prin
încălzirea conductorului.
•
Dacă notăm cu QT energia calorică totală
degajată de conductor într-un anumit interval
de timp, vom avea

• diferenţa de potenţial între secţiunile 1 şi 2

ale conductorului s-a notat cu U:
•

Ţinând seama de expresia legii lui Ohm,

relaţia poate fi scrisă sub una din
următoarele:
•
• Căldura degajată de curentul electric se
măsoară tot în jouli (J) sau în
wattsecundă, ca şi energia electrică.
• expresia
• este legea lui Joule-Lentz, reprezintă în acelaşi
timp energia electrică ce se consumă în
conductor pentru producerea energiei calorice
care
încălzeşte conductorul

• pentru ca energia să se exprime în jouli, este

necesar să lucrăm în sistemul SI
• În acest caz U se exprimă în volţi
• I în amperi,
• R în ohmi,
• G în siemens
• t în secundă.
• exprimarea cantităţii de căldură degajată în
calorii, se obţine cu relația:
 Puterea electrică
• o mărime fizică definită ca fiind limita
raportului dintre lucrul mecanic primit sau
efectuat de un sistem fizic sau tehnic,
respectiv dintre energia liberă primită sau
cedată de un sistem fizic sau tehnic şi
timpul cât a durat operaţia respectivă (de
primire sau efectuare a lucrului mecanic,
 ori schimbul de energie), când acest timp
tinde către zero.
• puterea electrică este exprimată prin
relaţia:

• puterea electrică poate fi exprimată prin

una din expresiile:
• unitatea de măsură a puterii electrice este
joul pe secundă (J/s) sau watt (W)
Curentul electric de convecţie
• Curentul electric apare atunci când sarcinile
electrice sunt în mişcare.
• În cazul curentului electric de conducţie
mişcarea sarcinilor electrice se produce sub
acţiunea forţelor electrice, datorită unui câmp
electric ce apare din cauza diferenţei de
potenţial care existăîntre două puncte ale
conductorului respectiv.
 el străbate întotdeauna un mediu conductor
iarmişcarea particulelor încărcate cu
electricitate este o mişcare relativă faţă de
corpul respectiv
• dacă sarcina electrică este transportată direct
de corpuri încărcate cu electricitate, în general
aflate în echilibru, pe aceste corpuri apare un
curent electric numit curent electric de
convecţie.
• să considerăm un corp oarecare conductor sau
izolator încărcat cu o sarcină electrică de
•
densitate V şi care se deplasează într-o
anumită direcţie cu viteza v . În corpul
respectiv să considerăm un volum elementar,
în forma unui paralelipiped oblic, având o
muchie paralelă cu vectorul vitezei şi baza un
element de arie dintr-o suprafaţă  fixă în
 sistemul de referinţă considerat

Volumul paralelipipedului elementar este

• În intervalele de timp t, elementul de arie dS

este străbătut numai de particulele din corp
•
conţinute în elementul de sarcină electrică
distribuită în volum, deoarece numai acesta se
mişcăîn direcţia vitezei.
• sarcina electrică elementară care străbate
în timpul t elementul de suprafaţă dS
este sarcina electrică ce se găseşte în
acest paralelipiped elementar, adică:
• deci, curentul de convecţie ce trece prin
elementul de suprafaţă este

Ținând seama de definiţia densităţii de

curent, notând cu jc vectorul densităţii de
curent de convecţie, rezultă:

• de unde
•
• Curentul de convecţie va fi:

Curentul electric de deplasare al lui

Maxwell
• în timpul încărcării unui condensator electric
de la o sursă de energie electrică se produce
întotdeauna o deplasare de sarcini electrice, iar
în conductoarele care leagă sursa de armăturile
condensatorului apare un curent de conducţie,
fapt ce se poate constata experimental dacă se
introduce în circuit un ampermetru.
• Intensitatea curentului de conducţie este dată

de relaţia
• să ducem o suprafaţă ' prin dielectricul
condensatorului, dar care nu taie
conductorul, conform fig.

• Fig. Determinarea curentului

electric de deplasare
• În acest caz

• pentru că în dielectricul condensatorului nu

există deplasare de sarcini libere
• apare astfel o contradicţie, şi anume existenţa
unui curent de conducţie într-un circuit deschis.
Rezolvarea acestei contradicţii a fost dată de
Maxwell prin introducerea mărimii de curent
electric de deplasare;
în aceste condiţii, orice curent electric este un
curent închis
•
• pentru a stabili expresia curentului de
deplasare în cazul cel mai general, vom aplica
ecuaţia continuităţii

• Vom avea deci:

• unde  este densitatea de sarcină din
dielectricul condensatorului corespunzătoare
sarcinilor electrice ce apar pe armăturile
condensatorului.
Însă, conform legii lui Gauss din electrostatică

• ecuaţia de continuitate se poate scrie:

• densitatea de curent totală

•

• Cu următoarele proprietăţi:
• divjt = 0, în consecinţă fluxul vectorului
densităţii de curent totală este conservativ în
orice punct al conductorului sau al
dielectricului.
• componenta normală jtn este continuă pe
suprafaţa de separaţie dintre cele două medii.
• Densitatea de curent se numeşte
densitatea curentului de deplasare se obţine

• numit de Maxwell curent de deplasare relația

se poate interpreta în sensul că
•
• se poate admite că şi mediul dielectric este
străbătut de un curent electric, curentul de
deplasare, a cărui densitate este dată de relaţia

• acest curent ia naştere din cauza deplasării

sarcinilor electrice din mediul dielectric sub
acţiunea câmpului electric variabil dintre
armături şi care produce polarizarea acestui
mediu dielectric.
 deoarece

• relația se poate scrie ca:

• relaţie care arată că densitatea curentului

de deplasare şi,în consecinţă, curentul de
•
deplasare printr-un mediu dielectric,
constă din curentul datorat deplasării
sarcinilor de deplasare (curentul de
polarizare) în mediul dielectric, a cărui

densitate de curent este

şi din curentul de deplasare în spaţiul vid, a cărui

densitate este
 Acest rezultat este o consecinţă a ipotezei lui
Maxwell, şi anume că în spaţiul vid trebuie să
se producă o modificare a tensiunilor electrice
datorate câmpului electric variabil care să aibă
proprietăţile electrodinamice ale curentului
electric obişnuit.
• se introduce noţiunea de curent de deplasare în
spaţiul vid, care nu este legat, de fapt, de nici o
deplasare de sarcini electrice.
•
• în cazul cel mai general se poate admite că un
mediu oarecare este caracterizat printr-o
conductivitate σ şi o permitivitate ; la aceste
caracteristici trebuie adăugată permeabilitatea
 pentru a avea caracterizarea generală
completă a oricărui mediu
• se ajunge la relația