Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă,,

Textul istoric în cheia gîndirii critice

Eseu: Valorificarea
textului pentru istorie

Realizator: Iftodi Olesea

Coordonator: Lisnic Angela

Chișinău, 2018
 Orice text, fie el istoric sau literar, de un volum mai mare sau redat doar prin cîteva fraze
va rămîne întotdeauna nesemnificativ pentru noi dacă nu vom ști cum să pătrundem în
subînțelesul lui, cum să-l valorificăm astfel încît în mintea noastră să prindă contur acea idee sau
idei pe care textul tot încearcă să le transmită. De aceea îmi propun ca prin acest eseu să
evidențiez importanța valorificării textului și în special al textului istoric și care este rolul gîndirii
critice în valorificarea textului istoric.

Prin texte, oamenii descoperă întâmplări, comportamente, fapte ale altor oameni, își
îmbogățesc vocabularul și cunoștințele. Textele contribuie și la educația estetică, moral-civică a
noastră încă de mici. Dar simpla lectură a unui text nu e de ajuns. El trebuie mai întîi să treacă
prin acele etape, metode care ar contribui la înțelegearea sa și abia atunci cînd el va fi înțeles cu
adevărat putem spune că acest text a fost valorificat, căci valorificarea unui text pe parcursul
anumitor etape distincte reprezintă o condiţie de bază mai ales în procesul de predare. Citirea
textului cu conținut istoric trebuie să asigure înțelegerea de către elevi a unora din cele mai
importante reprezentări și noțiuni istorice, cum sunt cele cu privire la cronologie, cele referitoare
la viața economică, cele cu privire la viața politică și organizarea socială. Textele de citire cu
conținut istoric au un specific aparte față de alte categorii de texte. Specificul lor este determinat
atît de conținut cît și de limbajul aparte. Textul istoric înfățișează date, fapte, fenomene sociale
ce nu pot fi prezentate pe calea intuiției directe, în conținutul lor se întîlnesc numeroși termeni și
denumiri noi pentru elevi, care redau culoarea epocii respective, însuși limbajul unor anumite
texte are un specific aparte. Valorificarea conținutului textelor studiate nu se poate opri doar la
nivelul afectiv, trebuie realizată o trecere de la afectiv la rațional, adică o conștientizare treptată a
faptelor și întîmplărilor expuse în text. Iar prin strategiile folosite vom reuși să ne apropiem tot
mai mult de ideea dominantă a textului.

În continuare vreau să vorbesc despre cum ar fi bine să analizăm un text, adică cum să-l
valorificăm prin gîndirea critică, astfel ca zbaterea noastră cu textul să ne aducă un rezultat
mulțumitor nouă în primul rînd. Există materiale, metode, tehnici excelente despre acest subiect,
mai ales în istorie unde există diferite tipuri de documente care se analizează după o formă aparte
însă ceea ce voi exăpune în continuare este un model simplu pe care îl putem folosi atunci când
analizăm un text scris.

1. Care este ideea principală? Atunci cînd citim un text trebuie să fim capabil să
identificăm ideea principală a textului și să o poțem formula cu propriile noastre cuvinte.

2. Care este atitudinea autorului? Trebuie să îl înțelegem pe autor, scopul, motivațiile

și intențiile lui mai bine decât s-a înțeles el pe sine, cel puțin așa spunea Schleiermacher.

3. Ce se afirmă în text? Este foarte ușor să începem de aici. Care sunt afirmațiile
explicite ale textului? Care sunt cuvintele cheie sau subiectele cheie? Trebuie să ne exersăm
capacitatea de a vedea dintr-o privire care sunt ideile principale, temele principale, cuvintele
cheie și subiectele cheie.

4. Care sunt argumentele care susțin afirmațiile? Oricine poate afirma orice, însă pe
ce bază? Care sunt argumentele? Orice afirmație trebuie să se susțină pe bază de argumente? Să
analizăm și observăm dacă sunt sau nu sunt argumente?
 Acestea sunt doar cîteva etape care ne ajută la înțelegerea unui text. După ce vom trece un
text printr-un proces de genul acesta, cu siguranță textul acela va arăta diferit pentru noi. Analiza
critică a unui text ne dă posibilitatea de a gândi și formula propriile noastre gînduri și idei
pornind de la textul inițial. Putem să nu fim de acord cu textul. Putem să fim de acord în anumite
privințe. Putem să subliniem fragilitatea argumentelor sau irelevanța lor. Cel mai important este
maturizarea noastră în astfel de exerciții. Se spune că marii autori citesc o sută de pagini ca să
scrie zece rânduri. Atunci cînd analizăm un text și folosim surse, raportul cu sursele citate trebuie
să fie cel de dominare. Nu textul te domină pe tine, ci tu domini textul. Ideile expuse în textul
sursă nu trebuie să acopere propria noastră argumentare. Construcția noastră, a noului text
trebuie să stea în picioare independent de textul sursă. Limbajul textului sursă trebui tradus în
propriul nostru limbaj și astfel cum am mai zis și anterior noi valoarificăm astfel textul.

În concluzie pot să afirm că se creiază o adevărată prăpastie atunci cînd nu știm să

exploarăm ceea ce citim, cînd avem incapacitatea și dificultatea de a reţine şi de a folosi
maximum de informaţie de pe urma lecturării textului scris. Este foarte dificil uneori să înțelegi
un text istoric atunci cînd nu-l treci mai întîi prin prisma gîndirii critice. Dar mai întîi de toate
trebuie să ne formăm abilitățile de a gîndi critic și doar atunci vom ști să dăm valoare textului
istoric.