1. Întâmplările sunt plasate într-un județ de munte, în preajma alegerilor
electorale și sunt prezentate câteva personaje: Ștefan Tipătescu, prefectul județului, polițaiul Pristanda.
Intriga:
2. Pierderea unei scrisori cu conținut amoros adresată de Tipătescu Zoei,
soția aliatului său în politică, Zaharia Trahanache.
3. Scrisoarea ajunge în posesia lui Cațavencu, șeful opoziției, care își
șantajează adversarii.
Desfășurarea acțiunii:
4. Sunt prezentate faptele declanșate de pierderea scrisorii, răsturnarea
situației în privirea alegerii candidatului, încăierarea celor două grupări politice la adunarea electorală.
Punctul Culminant:
5. Este numit alt candidat, impus de la centru, în urma altui șantaj tot cu o scrisoare.
Deznodământul:
6. Împăcarea tuturor adversarilor politici la manifestația dată în cinstea
alesului.
În opera literară O scrisoare pierdută accentul cade pe acțiune.
Acesta este un alt motiv să o considerăm operă dramatică. La fel ca în opera epică, înlănțuirea gradată de momente (etape) ale subiectului este caracteristică acțiunii dramatice. 1. Expozițiunea prezintă spațiul și timpul care în comedie sunt concentrate: acțiunea se petrece în capitala unui județ de munte „în zilele noastre” (farsa electorală din 1883);
2. Intriga constă în amenințarea lui Cațavencu de a publica scrisoarea de
amor a lui Tipătescu către Zoe, pierdută de acesta înaintea de începerea acțiunii;
3. Desfășurarea înlănțuie gradat episoade ca intersectarea intereselor și
sentimentelor personajelor în desfășurarea evenimentelor narate, ordinul dat de Tipătescu lui Pristanda să afle despre ce scrisoare e vorba, șantajarea familiei Trahanache de către Cațavencu care amenință cu publicarea scrisorii, neliniștea lui Tipătescu, acuzarea aliaților politici de trădare de către Farfuridi și Brânzoveenescu - Cațavencu-Zoe și promisiunea acesteia de a-l sprijini în alegeri. Punctul culminant este constituit ded anunțarea candidaturii lui Dandanache, alegerea acestuia (tot prin șantaj cu o scrisoare), înmânarea scrisorii „adrisantului” de către Cetățeanul turmentat, iar deznodământul este reprezentat de scena conducerii festivităților de către Cațavencu, amenințat cu polița falsificată.
Spre deosebire de opera epică, acțiunea operei dramatice se distinge
prin conflictul dramatic. Conflictul principal, în jurul căruia se țese intriga, constând în încercarea lui Cațavencu de a fi desemnat candidat în alegeri, în ciuda împotrivirii lui Tipătescu și Trahanache, susținătorii lui Farfuridi, este o dovadă certă că opera literară O scrisoare pierdută este o operă dramatică.
Caracterizarea lui Zoe Trahanache
Zoe Trahanache este unul dintre personajele piesei „O scrisoare
pierdută”, operă dramatică studiată de mine la clasă.
Aceasta este personaj principal, deoarece apare în toate momentele
subiectului, are un rol important în acțiune, iar celelalte personaje acționează în funcție de ea. Este singurul personaj feminin care nu este ridiculizat de marele dramaturg, spre deosebire de semenele ei, Zița, Mița, Veta, Didina, în ciuda faptului că își înșală soșul cu cel mai bun prieten al acestuia și are și ea slăbiciuni femeiești. Este caracterizată în mod direct de către autor în lista cu persoanele ca fiind „soția celui de sus”, adică a lui Zaharia Trahanache, „prezidentul” mai multor „comitete și comiții”. Prin poziția ocupată ne dăm seama că are o influență mare, ca soție a unui om puternic, în societatea din care făcea parte.
Tot în mod direct este caracterizată și de celelalte personaje.
Tipătescu, care o iubește și ar vrea să fugă cu ea o ceartă acuzând-o de neglijență: Ești femeie în toată firea, nu mai esti copil! Atâta neglijență nu se pomenește în romane, nici într-o piesă de teatru.
Trahanache o vede ca pe o femeie sensibilă, incapabilă de
înșelătorie („Bine, omule, nu ți-am zis să nu-i spui? O știam eu cât este de simțitoare.”).
Cațavencu acceptă să vorbească doar cu ea(„madam Trahanache,
ești un înger”).
Cetățeanul turmentat este și el sedus de Zoe, exclamând în final: „În
sănătatea coanii Joițichii că e damă bună”.
Ea însăși se caracterizează ca fiind „o femeie bună” („Acum sunt
fericită. Nu ți-a ajutat Dumnezeu pentru că ești rău; și pentru că eu voi să- mi ajute, am să fiu tot bună ca și până acum.”).
Caracterizarea indirectă reiese din fapte, vorbe, gesturi, atitudini,
relația cu celelalte personaje. Zoe este o femeie voluntară, care știe exact ce vrea și luptă cu înverșunare pentru a-și atinge scopurile: nu acceptă propunerea lui Tipătescu de a fugi în lume pentru a evita scandalul și este hotorâtă să lupte contra guvernului, pentru a susține candidatura lui Cațavencu. Portretul fizic al personajului nu este conturat, deoarece nu este relevant pentru evoluția acestuia. Zoe, prin felul ei de a fi, îi subjugă pe toți bărbații din preajma sa, îi domină și îi manipulează, fapt pentru care dobândește admirația autorului, și a spectatorului, care îi iartă astfel, seduși la rândul lor, defectele.
Astfel, prin imbinarea armonioasă a procedeelor de caracterizare
directă și indirectă, autorul realizează portretul memorabil al unei femei puternice, voluntare, care reușește să-și atingă scopurile, subjugându-i și dominându-i pe bărbații puternici, din viața ei.
Rezumatul unei opere dramatice / unei comedii
Ștefan Tipătescu, perfectul județului, îi adresează lui Zoe, soția lui
Zaharia Trahanache, o scrisoare de dragoste. Zoe, din neglijență, o pierde și este găsită de Cetățeanul Turmentat.
Nae Cațavencu, șeful opoziției și proprietarul ziarului „Răcnetul
Carpaților”, ajunge, prin mijloace necinstite, în posesia scrisorii pe care o folosește pentru a-i șantaja pe reprezentanții Puterii, să îi susțină candidatura.
La adunarea electorală este propus alt candidat, impus de la Centru,
Agamemnon Dandanache. Reprezentanții celor două grupări politicec ajung să se încaiere, iar Cațavencu pierde pălăria în căptușeala căreia se afla scrisoarea. Documentul este găssit de același Cetățean Turmentat și restituit lui Zoe.
Pierzând obiectul șantajujlui, Cațavencu devine umil și acceptă să
conducă manifestația dată în cinstea noului candidat, Dandanache.