An de an, populația Republicii Moldova continuă să scadă.

Moldovenii îşi
părăsesc patria din cauza lipsei locurilor de muncă,mediul social nefavorabil si
imbunatatirea perspectivelor educationale sau profesionale.
Ei lasă în urmă sate pustii, bătrâni bolnavi şi neputincioşi, copii lipsiţi de
dragoste părintească şi de educaţie, o ţară împovărată de mizerie şi sărăcie,
sperând să găsească în străinătate o viaţă mai bună.

Elaborarea și promovarea politicilor migraționiste în cadrul Uniunii Europene

au început încă în anii 1950, când au fost puse bazele Uniunii Europene.
Acordurile încheiate în acea perioadă între țările comunității europene aveau
drept scop reglementarea proceselor migratorii prin armonizarea între țări a
politicilor din domeniu.
Unul dintre obiectivele majore ale Uniunii Europene este o politică europeană
cuprinzătoare în materie de imigrație, orientată spre viitor și bazată pe
solidaritate. Politica în domeniul imigrației urmărește materializarea unei
abordări echilibrate atât asupra imigrației legale, cât și a celei clandestine
-Migrația legală. Acest pilon se axează pe îmbunătățirea legislației curente și
a practicilor administrative în vederea sporirii mobilității forței de muncă în
cadrul Uniunii Europene. O atenție deosebită se atrage creșterii nivelului ocupării
în corelație cu asigurarea protecției sociale, a egalității de gen și a incluziunii
sociale. Integrarea imigranților legali constituie o prioritate a Uniunii Europene
și presupune accesul acestora la educație și la pregătire profesională. Politica
Uniunii Europene de gestionare a migrației forței de muncă are drept scop
producerea unor sisteme flexibile de admisie, adaptabile la necesitățile statelor
membre ale Uniunii Europene, care să le permită migranților să-și valorifice pe
deplin abilitățile.

- Migrația ilegală. Uniunea Europeană analizează acest subiect prin prisma

unor măsuri specifice destinate angajatorilor care acceptă lucrători nedeclarați,
precum și prin colectarea de fonduri destinate unei politici eficiente și umane de
reîntoarcere a migranților, în conformitate cu prevederile „Cărții drepturilor
fundamentale ale Uniunii Europene” adoptate în 2012. Majoritatea migranților
ilegali au intrat legal în Uniunea europeană, în baza unei vize pe termen scurt,
însă din motive economice s-au reținut și după expirarea perioadei de valabilitate
a vizei de ședere. O altă problemă legată de migrația ilegală este traficul de ființe
umane. În acest context, în 2010 Comisia Europeană a desemnat un Coordonator
al Uniunii Europene pentru politicile anti-trafic de ființe umane și a lansat un site
web cu privire la măsurile antitrafic întreprinse de Uniunea Europeană pentru a
îmbunătăți colaborarea și coerența dintre acțiunile instituțiilor, agențiile Uniunii
Europene, țările nonmembre ale UE și actorii internaționali implicați în
combaterea traficului de persoane.

Migratia este un fenomen obisnuit in istoria omenirii,iar majoritatea populatiei

incearca sa ajunga pe taramurile europene avand motive diverse si cai diferite.
Multe persoane părăsesc țara în încercarea de a-și îmbunătăți viața. Ei sunt
deseori numiți migranți economici și, dacă cererea lor de protecție nu este
legitimă, guvernele naționale au obligația de a-i returna în țara lor de origine
(inclusiv prin măsuri coercitive, dacă nu acceptă să plece de bunăvoie) sau într-o
altă țară sigură pe care au tranzitat-o.
Sunt multe persoane care au nevoie de protecție internațională si sosesc în UE
pentru a solicita azil. Protecția internațională li se acordă celor care își părăsesc
țara de origine și nu se pot întoarce acolo din teama bine fondată că vor fi
persecutați sau expuși riscului de a suferi vătămări grave. UE are obligația
juridică și morală de a-i proteja pe cei aflați în nevoie. Statele membre sunt
responsabile cu examinarea cererilor de azil, hotărând cine va beneficia de
protecție. În special, Comisia face eforturi continue pentru a se asigura că se iau
măsuri adecvate de protecție a copiilor. Aceasta este o problemă tot mai urgentă,
în condițiile în care numărul copiilor migranți, este din ce în ce mai mare. 
În ultimii 20 de ani, Uniunea Europeană a aplicat unele dintre cele mai înalte
standarde comune în materie de azil din lume.
UE colaborează cu principalele cinci țări de origine și de tranzit din Africa
(Etiopia, Mali, Niger, Nigeria și Senegal). De exemplu, cooperarea UE cu Niger
contribuie la reducerea fluxului de tranzit prin Sahara. Finanțarea UE sprijină
persoanele care desfășoară activități independente în zonele de tranzit și șase
centre pentru migranți vulnerabili, precum și eforturile de combatere a
introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane.
Declarația UE-Turcia din martie 2016 urmărește stoparea fluxurilor
necontrolate de migranți în zona Mării Egee. De asemenea, prevede căi legale
prin care refugiații pot intra în Europa. În consecință, numărul de refugiați și de
migranți care sosesc din Turcia a fost redus în mod semnificativ. 
Un sistem pentru relocarea de urgență a fost instituit în 2015, statele membre
acceptând să preia migranți din Grecia și din Italia.
UE a oferit un ajutor umanitar ce sprijină refugiații și migranții din țări
precum Irak, Iordania, Liban și Turcia.
 UE și-a mărit capacitatea de a efectua operațiuni de căutare și salvare în Marea
Mediterană și de a combate rețelele infracționale. 

In concluzie putem afirma ca fenomenul migratiei in UE este o problema la

nivel international,iar motivele migratiei fiind diverse.