VERIFICAREA ELEMENTELOR ULTERIOARE.

Exista doua tipuri de evenimente ulterioare care necesita examinarea de catre management si
evaluare de catre auditori si anume: evenimente care au un impact direct asupra situatiilor
financiare si impun operarea unor rectificari si evenimente care nu au un impact direct asupra
situatiilor financiare,dar a caror dezvaluire in aceste situatii este recomandata.

Evenimente care au un impact direct asupra situatiilor financiare si impun operarea unor
rectificari. Aceste evenimente sau operatiuni ofera informatii suplimentare managerilor pentru
determinarea prezentarii fidele a soldurilor conturilor la data bilantului contabil si auditorilor
pentru verificarea acestor solduri. Evenimente aferente exercitiului urmator de tipul celor
prezentate mai jos impun operarea unei rectificari a soldurilor conturilor reflectate in situatiile
financiare ale exercitiului in curs,cu conditia ca sumele vizate sa fie semnificative:
 Un client asupra caruia compania auditata are un sold de creanta comerciala declara
faliment din cauza inrautatitii conditiilor sale financiare.
 Un litigiu este rezolvat la nivelul unei sume diferite de cea inregistrata in evidentele
contabile ale companiei auditate.
 Echipamente ale companiei auditate care nu sint folosite in activitatea de exploatare sint
cedate la un pret inferior valorii lor contabile curente.
 Investirii ale companiei auditate sint vindute la un pret inferior costului inregistrat.

Evenimente care nu au un impact direct asupra situatiilor financiare,dar pentru care se

recomanda includerea unei dezvaluiri de informatii. Evenimentele ulterioare de acest tip
ofera probe privind conditii care nu existau la data intocmirii bilantului contabil pentru care se
intocmeste raportul de audit, dar care sint atit de semnificative incit impun o dezvaluire de
informatii in situatiile financiare, in ciuda faptului ca nu este obligatorie o rectificare a
conturilor. Mai jos va prezentam citeva exemple de evenimente sau operatiuni care se produc in
exercitiul urmator,si care ar putea impune o dezvaluire de informatii in situatiile financiare, mai
curind decit o rectificare:
 Diminuarea valorii de piata a titlurilor de valoare cumparate pentru un plasament
temporar sau pentru a fi revindute.
 Emisiune de obligatiuni sau de titluri de capital.
 Diminuarea valorii de piata a stocurilor in urma unei masuri oficiale care interzice
continuarea comercializarii unui produs.
 Pierderi de stocuri neasigurate,datorate unui incendiu.
 Fuziune sau achizitionarea a unei alte societati.

Testele de audit:

In scop de simplificare,procedurile de audit folosite pentru verificarea evenimentelor ulterioare

pot fi impartite in doua categorii: proceduri care fac in mod normal parte din verificarea
soldurilor conturilor la sfirsit de exercitiu si proceduri efectuate special in scopul descopeririii
evenimentelor sau operatiunilor care ar trebui recunoscute ca fiind evenimente ulterioare.

In prima categorie se incadreaza testele cezurii si evaluarii,efectuate ca parte a testelor

detaliilor soldurilor. De exemplu, operatiunile de vinzari si cumparari ulterioare inchiderii
exercitiului contabil sint examinate pentru a se determina daca cezura lor este adecvata. In mod
similar, numeroase teste ale evaluari vizind evenimente ulterioare sint, de asemenea, efectuate ca
parte a verificarii soldurilor conturilor.
Cea de-a doua categorie de teste efectuate vizeaza anume obtinerea de informatii de incorporat
in soldurile conturilor sau in notele informative din situatiile financiare ale exercitiului in curs.
Printre aceste teste se numara cele prezentate in continuare.
Chestionarea managementului. Solicitarile de informații variază de la un client la altul, dar se
referă, în mod normal, la datoriile sau angajamentele conditionate, la schimbările semnificative
intervenite in activele companiei sau in structura de capital a acesteia,la statutul actual al unor
evenimete care nu fusesera copmplet clarificate la data bilantului contabil și la rectificări
neobișnuite facute dupa data bilantului contabil. Pentru a se obține răspunsuri relevante,
chestionarea managementului privind evenimentele ulterioare ar trebui adresată angajaților
potriviti.
Corespondenta cu juriștii. Corespondenta cu juriștii, clientului ,are loc in cadrul verificarii
datoriilor conditionate omise. In cursul obtinerii scrisorilor de la juristii sau avocatii clientului,
auditorul trebuie sa tina in permanenta cont de a raspunderea pe care o poarta in ceea ce priveste
testarea evenimentelor ulterioare produse pina la data raportului de audit. O metoda frecvent
utilizata consta in a solicita juristului sa dateze si sa expedieze sctisoarea la data pronosticata a
incheierii lucrarilor de teren ale auditului.
Examinarea situatiilor interne de sinteza, intocmite dupa data bilantului contabil. Accentul
acestei verificari ar trebui sa cada pe: 1) modificarile activitatii care afecteaza rezultatele perioadei
corespunzatoare din exercitiul supus auditului si 2) modificarile survenite dupa sfirsitul
exercitiului.
Examinarea evidentelor contabile intocmite dupa data bilantului contabil. Jurnalele si
registrele contabile ar trebui examinate pentru a se determina existenta si natura unor operatiuni
semnificative legate de exercitiul in curs. Daca jurnalele nu sint actualizate , atunci ar trebui
verificate documentele contabile justificative care stau la baza intocmirii jurnalelor.
Examinarea proceselor-verbale intocmite dupa data bilantului contabil. Procesele-verbale ale
sedintelor consiliului de administratie si ale adunarilor actionarilor care au loc dupa data de
inchidere a bilantului ar trebui examinate, cautindu-se evenimente ulterioare importante care
afecteaza situatiile financiare ale exercitiului in curs.
Obtinerea unei scrisori de reprezentare. Scrisoarea de reprezentare, redactata de managerii
sociatatii-client si adresata auditorului,formalizeaza afirmatiile pe care le-au facut conducerea
clientului in privinta unor aspecte diverse pe tot parcursul auditului,inclusiv discutiile referitoare la
evenimetele ulterioare.

Dubla datare: Uneori,auditorul determina ca un eveniment ulterior important a avut loc dupa
terminarea lucrarilor de teren , dar inainte de emiterea raportului de audit. De regula, sursa unor
asemenea informatii o reprezinta managementul sau mijloacele de comunicare in masa. Pentru a-si
extinde testele vizind evenimentele ulterioare, auditorul dispune de doua optiuni deopotriva
acceptabile:sa extinda toate testele evenimentelor ulterioare pina la noua data vizata sau sa limiteze
verificarea suplimentara la aspectele legate de noul eveniment ulterior descoperit.In cazul primei
optiuni, data raportului de audit trebuie schimbata, adica inlocuita cu noua data. In cea de-a doua
optiune, auditorul emite un raport de audit dublu-datat,adica un raport de audit care cuprinde
doua date. Prima data este cea la care s-au incheiat toate lucrarile de audit, in afara celor referitoare
la exceptia specifica mentionata. Cea de-a doua data, intotdeauna ulterioare primei date,vizeaza
exceptia in cauza.

COLECTAREA PROBELOR FINALE .

Pe linga verificarea evenimentelor ulterioare, auditorul are citeva responsabilități privind
acunularea probelor finale,care se aplica tuturor ciclurilor de operatiuni.Cele 4 tipuri de colectari de
probe finale care sint discutate la aceasta sectiune sint :
1) efectuarea procedurilor analitice finale ;
2) evaluarea prezumtiei privind continuitatea activitatii ;
3) obtinerea unei scrisori de reprezentare a managementului ;
4) citirea altor informatii incluse in raportul anual.
Procedurile analitice efectuate in faza de finalizare a auditului sint utile in calitate de verificare
finala a prezentei unor inexactitati semnificative sau a unor probleme financiare care nu au fost
remarcate in cursul efectuarii altor teste, dar si pentru a-l ajuta pe auditor sa arunce o ultima privire
generala si obiectiva asupra situatiilor financiare. De obicei, un asociat executa procedurile
analitice in cursul verificarii finale a foilor de lucru si a situtiilor financiare. De cele mai multe ori,
exista un asociat al firmei care dispune de o buna intelegere a intreprinderii si activitatii clientului,
combinata cu aplicarea unor proceduri analitice eficace, contribuie la identificarea unor posibile
omisiuni intervenite in cursul auditului.
De regula, pentru a efectua procedurile analitice in cursul etapei de verificare finala,asociatul
parcurge situatiile financiare, inclusiv notele informative, si analizeaza: 1) caracterul adecvat al
probelor colectate in legatura cu soldurile sau relatiile neobisnuite sau neprevazute, identificate in
cursul planificarii sau pe masura derularii lucrarilor de audit si 2) soldurile sau relatiile neobisnuite
sau neprevazute care nu au fost identificate anterior. Rezultatele procedurilor analitice finale ar
putea indica nevoia de a colecta probe de audit suplimentare.

Evaluarea ipotezei continuitatii activitatii:

Aceasta evaluare este facuta,initial, ca parte a planificarii auditului,dar este revizuita in momentul
in care se obtin noi informatii semnificative. De exemplu, daca auditorul descopera in cursul
auditului ca intreprinderea nu si-a putut rambursa un imprumut, si-a pierdut principalul client sau a
decis sa vinda active esentiale pentru a-si rambursa imprumuturile,s-ar putea impune o revizuire a
evaluarii initiale a ipotezei continuitatii activitatii. Este de dorit sa se faca o evaluare finala dupa
colectarea tuturor probelor si dupa incorporarea in situatiile financiare a tuturor rectificarilor
propuse.
Procedurile analitice reprezinta unul dintre cele mai importante tipuri de probe folosite pentru
evaluarea prezumtiei continuitatii activitatii. Cunostintele privind activitatea clientului,acumulate
pe toata durata auditului, reprezinta informatii importante folosite pentru estimarea probabilitatii
producerii unui blocaj financiar in cursul exercitiului urmator.
Cind auditorul exprima rezerve privind prezumtia continuitatii activitatii,este necesar sa se
evalueze planurile concepute de management pentru a evita falimentul, dar si probabilitatea
atingerii obiectivelor acestor planuri . Luarea deciziei finale privind emiterea unui raport cu un
paragraf explicativ referitor la continuitatea activitatii este, de cele mai multe ori,dificila si necesita
timp.

Obtinerea scrisorii de reprezentare a managementului:

Scrisoarea de reprezentare a managementului trebuie redactata pe hirtie cu antetul societatii
clientului, adresata firmei de expertiza contabila si semnata de reprezentanti ai conducerii de virf,
de regula, de presedinte si de director financiar.
Scrisoarea de reprezentare a clientului are doua obiective si anume:
1. A reafirma raspunderea managementului privind actiunile din situatiile financiare. Pentru a
atinge acest obiectiv, scrisoarea de reprezentare ar trebui sa fie suficient de detaliata, astfel incit
sa serveasca drept “semnalizare” sau aducere a anumitor aspecte in atentia managementului.
2. A documenta raspunsurile managementului la solicitarile de informatii privind diverse aspecte
ale auditului. Aceasta scrisoare ofera o documentare scrisa a afirmatiilor clientului in caz de
dezacord sau litigiu intre auditor si client. Dat fiind ca este mai formala decit o comunicare
orala, o scrisoare de reprezentare permite si evitarea neintelegerilor dintre managmentul
clientului si auditor.
Se recomanda auditorilor sa includa in scrisorile de reprezentare cinci categorii de subiecte
specifice. Aceste cinci categorii sint prezentate mai jos, insotite de exemple:
1. Situatiile financiare.
Recunoasterea de catre maagement a raspunderii sale privind prezentarea fidela in situatiile
financiare a pozitiei financiare, rezultatelor operatiunilor si fluxurilor de trezorerie, in
conformitate cu principiile contabile general acceptate.
2. Exhausivitatea informatiilor.
Disponibilitatea tuturor evidentelor financiare si a datelor aferente acestora.
Inexistenta unor operatiuni neinregistrate.
3. Constatarea,cuantificarea si dezvaluirea.
Informatiile legate de fraudele implicind 1)managementul, 2)angajatii care au rol semnificativ in
controlul intern sau 3) alte persoane, in cazurile in care fraudele ar putea avea un impact
semnificativ asupra situatiilor financiare.
4. Riscurile si incertitudinile semnificative.
Respectarea prevederilor acordurilor contractuale care ar putea afecta situatiile financiare.
Drepturile adecvate de proprietate asuupra activelor, restrictiile sau drepturile de retentie asupra
activelor si activele gajate pentru imprumuturi.
5. Evenimentele ulterioare inchiderii exercitiului.
Evenimentele ulterioare care au un impact direct asupra situatiilor financiare si care impun
operarea unor rectificari.
Evenimentele ulterioare care nu au un impact direct asupra situatiilor financiare, dar a caror
dezvaluire in aceste situatii este recomandata.

Citirea altor informatii din raportul anual:

Printre exemple de asemenea informatii se numara: scrisoarea presedintelui si explicatiile
referitoare la activitatile companiei, incluse in rapoartele anuale ale majoritatii companilor
cotate pe la bursele de valori. De obicei, auditorul are nevoie de doar citeva minute pentru a
verifica daca informatiile nefinanciare din rapoarte concorda cu situatiile financiare. Daca
auditorul ajunge la concluzia ca exista o neconcordanta semnificativa intre aceste informatii,
clientului ar trebui sa-i se ceara sa modifice datele in cauza.

CONSTATARILE ULTERIOARE:
Dupa ce auditorul eite raportul de audit si incheire toate comunicarile cu managementul si cu
comitetul de audit, se considera ca auditul este terminat. Urmatorul contact important dintre
auditor si client se va produce in momentul inceperii procesului de planificare a auditului anului
urmator. Desi acest lucru se produce foarte rar, daca auditorul constata dupa publicarea
situatiilor financiare auditate ca anumite informatii incluse in aceste situatii sint semnificativ
inselatoare, auditorul are obligatia de a se asigura ca utilizatorii care se bazeaza pe situatiile
respective sint informatii despre prezentarile eronate continute intre ele. Cind se produce o
asemenea situatie,ea este numita “constatare ulterioara”. Desi constatarile ulterioare nu fac parte
din faza de finalizare a auditului, ele sint incluse in capitolul de fata, deoarece sint mai usor de
inteles daca sint comparate cu si deosebite de evenimentele ulterioare.
Este important sa se inteleaga ca descoperirea ulterioara a unor fapte care impun retragerea sau
reeminterea situatiilor financiare nu rezulta din evenimente economice care s-au produs dupa
data raportului auditorului.