Evaluarea Rezultatelor

După terminarea tuturor procedurilor de audit din fiecare sferă auditata, auditorul trebuie să
integreze rezultatele într-o singură concluzie de ansamblu. Pină la urmă, auditorul trebuie să
decidă dacă s-au acumulat suficiente probe de audit pentru a susține concluzia că situațiile
financiare sânt prezentate în conformitate cu principiile contabile general acceptate aplicate pe
baze consecvente cu cele din anul precedent. În continuare vom discuta cele cinci aspecte
fundamentale ale evaluării rezultatelor.
Evaluarea finală a caracterului adecvat al probelor constă în verificarea intregului audit de
către auditor, în scopul de a determina dacă toate aspectele importante au fost adecvat
testate,executate și documentate şi că toate obiectivele au fost atinse.
Pentru a simplifica deducerea concluzilor finale privind caracterul adecvat al probelor de
audit, auditorii folosesc adesea o listă de referință a angajamentului (un rezumat). Daca
auditorul ajunge la concluzia că nu a obținut suficiente probe pentru a putea trage o concluzie
privind fidelitatea de ansanblu a reprezentărilor clientului, el poate opta între două alternative: fie
obținerea de probe suplimentare, fie emiterea unei opinii cu rezerve sau formularea unui refuz de
a exprima o opinie.
O componentă importantă a lucrarilor prin care se va determina dacă situațiile financiare
prezintă o imagine fidelă constă în recapitularea prezentărilor eronate descoperite în cursul
auditului. Când auditorul descoperă prezentări eronate care sint, semnificative, se propune
clientului operarea unor înregistrări care să corecteze situațiile financiare. Pe lingă prezentările
semnificativ eronate, deseori mai sunt și de erori nesemnificative, care nu sânt corectate în
momentul în care sînt descoperite. Cei mai multi auditori pentru a ține o evidență a
prezentărilor eronate folosesc o metodă foarte comodă, numita foaie de lucru a prezentărilor
eronate nerectificate sau situație recapitulativă a prezentărilor eronate posibile .
O analiză importantă din cadrul finalizării auditului constă în a determina dacă informațiile
divulgate în situațiile financiare sânt adecvate. Pe toată durata auditu lui, accentul lucrărilor cade,
de cele mai multe ori, pe verificarea exactitătii soldurilor din cartea mare.O alta sarcină
importantă este de a asigura că soldurile conturilor din balanța de verificare sânt corect
prezentate în situațiile financiare.
O verificare finală adecvată a informațiilor dezvăluite în situațile financiare nu este posibilă
decât dacă auditorul este în permanență atent la problemele de prezentare pe tot parcursul
auditului.
Există trei motive fundamentale care explică nevoia verificării riguroase, în momentul
finalizării auditului, a foilor de lucru de către un alt angajat al firmei de expertiză contabilă.
Această verificare vizează următoarele obiective:
 1. A evalua activitățile personalului cu mai puțină experiență. O porțiune considerabilă din
majoritatea auditelor este realizatá de angajați de audit cu mai puțin de 4-5 ani de
experiență. Aceste persoane ar putea dispune de suficiență pregătire profesională pentru
a face un audit adecvat, însă lipsa lor de experiență le afectează capacitatea de a face
raționamentele profesionale potrivite în situațiile mai complexe.
2. A se asigura cà auditul corespunde standardelor de performantà ale firmei de expertiză
contabilă. În orice organizație, calitatea lucrărilor executate de indivizi diferiți variază
considerabil, însă o verificare riguroasà făcută de angajații de la cel mai înalt nivel
ierarhic al firmei contribuie la menținerea unei calități uniforme a auditelor făcute de
firmă.
3. A contracara părținirea care afectează adesea raționamentele auditorilor. Auditorii
trebuie să încerce să rămână obiectivi pe toată durata auditului, însă este uşor să pierzi
perspectiva adecvată în cazul unui audit îndelungat în care se impune rezolvarea unor
probleme complexe
Cu excepția verificării finale independente, verificarea foilor de lucru ar trebui făcută de o
persoană bine informată despre activitațile clientului şi despre circumstanțele unice ale auditului
în cauză,cea mai mare parte a examinării foilor de lucru este realizată pe măsura finalizării
fiecărui segment de audit.
Verificarea independent. La încheierea auditelor mai mari, se obişnuieşte efectuarea unei
verificări a situațiilor financiare şi a întregului set de foi de lucru.O verificare independentă
este obligatorie în cazul angajamentelor de audit vizând clienți supuşi reglementărilor
autorităților bursiere.Echipa de audit trebuie să fie capabilă să justifice probele pe care le-a
acumulat și concluzile la care a ajuns ținînd cont de circumstanțele unice ale angajamentului.
Sinteza evaluprii probelor. Auditorul evaluează suficiența probelor efectiv colectate făcând,
mai înti, o evaluare a riscului de audit atins pe conturi și cicluri, după care face aceeași evaluare
pentru situațiile financiare pe ansamblu. El determină și dacă probele justifică opinia de audit,
estimînd mai întîi prezentările eronate din fiecare cont şi apoi prezentările eronate din situațile
financiare pe ansamblu. Pe baza acestor evaluări se emite apoi raportul de audit referitor la
situațile financiare în cauză.
 Emiterea Rapoartului de Audit

   
Probe de Evaluarea Evaluarea SF
audit efective   rezultatelor   pe asamblu  

Evaluare
Proceduri de Eroare Eroare a
audit estimată estimată(pe raportului
Dimensiunea Risc de ansamblu) de audit
eșantionului audit atins Risc de audit
 
Elemente de (pe cont și atins(pe
selectat ciclu) ansamblu)  
Programare
în timp      

Raportul de audit este singurul element al procesului de audit văzut de majoritatea utilizatorilor
situațiilor financiare corectitudinea acestui raport este critică.
În majoritatea auditelor, auditorul emite un raport fară rezerve, cu formulare standard.
Aproape toate firmele de expertiză includ un model de asemenea raport în aplicațiile lor
informatice de redactare de texte și nu se impune decât o schimbare a numelui clientului, a
denumirii situațiilor financiare și a datei.
Majoritatea firmelor de expertiza contabilă întocmesc manuale detaliate privind raportarea de
audit, care ajută la alegerea expresilor potrivite de inclus in raportul pe care se decid să-l emită.

Comunicarea cu Comitetul de Audit și cu Managementul

După terminarea auditului, există câteva comunicații care ar putea avea loc între auditor și
personalul clientului. Primele trei comunicații de acest tip, discutate în secțiunea de față, sânt
cerute de standardele de audit, în scopul de a se asigura că membrii managementului de vârf şi ai
comitetului de audit sînt informați despre constatările,recomandările auditorilor. Cel de-al
patrulea subiect discutat în această secțiune, scrisorile către management, reprezintă de cele mai
multe ori o comunicație cu managerii operaționali.

Comunicarea fraudelor și a faptelor ilicite - îi cer auditorului să comunice toate fraudele și

faptele ilicite descoperite. Scopul acestei comunicări este de a ajuta comitetul de audit să-şi
îndeplinească rolul de supraveghere, în sensul sigurării întocmirii unor situații financiare fiabile.
Comunicarea condițiilor de raportat - auditorul trebuie să comunice și carențele
semnificative constatate în proiectarea sau funcționarea controlului intern. În companiile mai
mari, această comunicare este adresată comitetului de audit, iar în companiile mai mici
proprietarilor sau conducerii de vârf.
Alte comunicări adresate comitentului de audit - îi cere auditorului să comunice anumite
informații suplimentare obținute în cursul auditului din toate angajamentele supuse reglementa-
rilor bursiere. Principalele aspecte care trebuie comunicate, comitetului de audit sau unui alt
organism desemnat cu funcții similare sânt:
1. Responsabilitățile auditorului prin prisma standardelor de audit;
2. Politicile contabile semnificative alese şi aplicate în situațiile financiare;
3. Rectificările semnificative ale situațiilor financiare identificate în cursul auditului şi
implicațiile acestora;
4. Dezacordurile cu managementul privind perimetrul lucrărilor de audit, aplicabilitatea
principiilor contabile sau formulările folosite în raportul audit;
5. Dificultățile întîlnite în cursul auditului.

Scrisorile adresate managementului. Au drept scop să informeze personalul clientului

despre recomandările expertului contabil vizând imbunătățirea activității clientului.
Numeroase firme de expertiză contabilá redactează cîte o scrisoare către management în
fiecare audit. Intenția este de a încuraja stabilirea unor relații mai bune între firma de expertiză
contabilă și managerii clierntului şi de a face o sugestie privind servicile fiscale și de gestiune pe
care le-ar putea oferi firma de expertiză contabilă.

Scrisoarea către manageri este diferită de scrisoarea privind condițiile de raportat. Această
din urmă scrisoare este obligatorie, atunci cînd apar condiți de raportat. Ea trebuie să respecte un
model recomandat și să fie expediată în conformitate cu cerințele standardelor de audit. O
scrisoare către manageri este opțională și vizează să-l ajute pe client să-şi gestioneze mai eficient
activitatea.