TERORISMUL PRE-MODERNIST

Terorismul reprezintă acele acțiuni, inacțiuni, precum și amenințări cu privire la acestea, care
prezintă pericol public, afectează viața, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor, factorii
materiali, relațiile internaționale ale statelor, securitatea națională sau internațională,sunt
motivate politic, religios sau ideologic.
Actele de terorism au următoarele scopuri - a) intimidarea populației prin producerea unui
puternic impact psihologic, b) constrângerea nelegitimă a unei autorități publice ori organizații
internaționale să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui
anumit act c) destabilizarea gravă sau distrugerea structurilor politice fundamentale,
constituționale, economice ori sociale ale unui stat sau organizații internaționale.

Terorismul a cunoscut 3 etape de evolutie la nivel global:

- Terorismul incipient: inceputul societatii umane
- Terorismul pre-modernist in perioada 1780-1945
- Terorismul modern din 1946 pana in prezent

Folosirea modernă a conceptului de teroare îşi are fundamentul în timpul Revoluţiei

Franceze din 1789. Perioada care a urmat preluării puterii de către iacobini, a fost caracterizată
de crearea unei stări de teroare, prin folosirea ameninţărilor asociate cu actele de violenţă.

Caracteristica cea mai spectaculoasă şi mai cunoscută a terorii a fost executarea tuturor
opozanţilor, teroarea fiind privită ca metodă de eliminare a celor ce se opuneau regimului.
Folosirea terorii a devenit astfel o modalitate de legitimizare a unui guvern minoritar şi de
justificare a menţinerii sale la putere. Comitetul Siguranţei Publice, condus de Robespierre, a fost
construit iniţial drept un instrument împotriva monarhiştilor, dar în scurt timp a început sa-i
lovească şi pe republicani. În iulie 1794, Robespierre a fost arestat, judecat şi executat, iar
partizanii tribunalelor revoluţionare iacobine au fost etichetaţi drept terorişti, acest nume
răspâdindu-se în toată Europa anului 1975 sub accepţiunea de partizan al terorismului de stat.1

1 Ibidem, pp. 31-32.

 Din acest punct de vedere, Revoluţia Franceză poate fi considerată punctul de origine al
terorismului de stat, fenomen ce a marcat puternic şi aproape în întregime scena internaţională în
secolul XX.

Terorismul modern (prima jumătate a secolului XX)

Pentru a înţelege natura fenomenului terorist ce a caracterizat perioada interbelică, trebuie

să plecăm de la o definiţie bine delimitată din punct de vedere conceptual. Astfel definiţia
terorismului trebuie să conţină următoarele elemente: a) un act de violenţă sau ameninţare cu
violenţa care are ca ţintă persoane civile sau reprezentanţii unui stat, cu intenţia de induce o stare
de teamă si panică, actul în sine având un scop politic; b) folosirea unor persoane nevinovate ca
ţinte sau obiecte de şantaj pentru a obţine avantaje politice.2

Sfârşitul primului război mondial poate fi considerat un punct de tranziţie spre noi frome
de manifestare ale terorismului, care au fost definitorii pentru perioada interbelică, şi anume:
terorismul sponsorizat şi terorismul de stat.

Un bun exemplu al acestor noi forme de terorism îl putem observa la începutul anului
1934, sub egida Oficiului de Politică Externă a Partidului Naţional Socialist Muncitoresc din
Germania, condus de dr. Alfred Rosenberg, a fost elaborat un plan de atentate teroriste ce urmau
să fie puse în aplicare de cei 364 de agenti infiltraţi în străinătate în acest scop şi de celulele G
ale SS care coordonau acţiunile grupărilor teroriste. Punctul 4 al acestui plan prevedea asasinarea
lui Carol al II-lea, iar punctul 11 asasinarea lui Nicolae Titulescu. Pe această listă mai erau
incluşi şi Engelbert Dolfuss, cancelarul Austriei, Louis Barthou, ministrul de externe al Franţei,
Albert I, regele Belgiei.3

Un alt exemplu al modului în care se manifesta terorismul în acea perioadă îl putem

identifica în activităţile desfăşurate de către cei de la NKVD. Între 1920 – 1930 şi după aceea
duşmanii Uniunii Sovietice dispăreau subit, erau răpiţi, găsiţi ucişi sau păreau să se fi sinucis fără

2 Gheorghe Văduva, Terorismul. Dimensiune geopolitică şi geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva
terorismului, Editura AÎSM, Bucureşti, 2002, p. 18.
3 Gheorghe Arădăvoaice, op. cit., p. 50.
ca poliţiile din ţările lor de rezidenţă să-i descopere pe autorii atentatelor. De aceeaşi soartă
aveau parte şi activiştii NKVD care dezertau. Chiar şi Leon Troţky, unul dintre cofondatorii
Uniunii Sovietice, a devenit victima terorismului sovietic.4

Ideologia bolşevică şi cea nazistă au conferit noi dimensiuni în ceea ce priveşte folosirea
terorii, ei considerând terorismul o strategie de luptă de clasă. Terorismul, din această optică, era
privit ca un conflict armat în care utilizarea forţei şi violenţei era la fel de banală şi firească ca în
orice altă situaţie de război.

Terorismul pre-modernist a cunoscut trei perioade de maxima intensitate, in care teroarea era
principala metoda de impunere a reformelor sociale:
1. In timpul revolutiei burgheze din Franta, termenului „terorism” i se acordase o conotatie
pozitiva, deoarece reprezenta pe atunci un instrument de guvernare.
In aceasta perioada, teroarea a fost o practică, o legislaţie, un pricipiu. O practică începută
din iulie 1789 şi care s-a terminat abia cu eliminarea montagnarzilor,ea se prelungeşte cu
Terorarea albă, se extinde până în perioada imperiului cu excesele napoleoniene. Această
practică implică mai mulţi actori (victime, martori, decidenţi, executanţi), mai multe mijloace
(ghilotina, tunul, spada), spaţii diferite (Parisul, Vendée, Nantes). O practică proteiformă care
– conform istoriografiei recente – are drept trăsătură definitorie caracterul conjunctural,
variabil în timp şi spaţiu. Ea este, de asemenea, o moştenire a practiciilor de supraveghere şi
represiune ale Vechiului Regim. În acelaşi timp, Teroarea este şi legislaţia care legitimează
practica:o legislaţie, formată din texte acumulate înca de la debutul revoluţiei, care
legalizează crimele – acelea ale lui De Launay, comandant al Bastiliei;sau Masacrul de pe
Câmpul lui Marte. Prin cele două funcţii de conducere – în Marele Comitet şi în clubul
Iacobinilor – Robespierre devine şi organizator al Terorii. Apoi a devenit victima propriului
mecanism – a fost condamnat de Convenţia Naţională şi executat prin ghilotinare la 28 iulie
1794. Pentru el, Teroarea a fost o necesitate cerută de vremurile dificile şi de Naţiune, o lege
pe care a refuzat să o încalce. Drept urmare, şi-a pierdut şi libertatea, şi viaţa. Moartea lui nu
a pus capăt nici legilor, nici practicilor Terorii.
În alte colţuri ale lumii; Regele Leopold al II-lea al Belgiei a terorizat statul Congo pentru
o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, începând cu 1888. Scopul era de realizare a
comerţului cu fildeş şi cauciuc brut. Acesta a inrobit populatia locala, pentru a avea asigurata
forta de munca gratuita, prin constrangere. În urma analizelor acest regim a fost acuzat de a fi
responsabil cu moartea a 10 milioane de congolezi şi de extragere a unor resurse în valoare
de aproximativ 1,76 miliarde dolari.
2. In timpul „terorii rosii” terorismul va avea sensul modern de nouă metodă de luptă contra
unui regim politic, şi nu ca sistem de guvernare.

4 http://www.wsws.org/ro/articles/2010/sep2010/res1-s01.shtml, accesat la data de 01.11.2011.

 Partidul Politic Bolșevic a produs teoarea prin executarea cu atentate cu bombe, de
asasinate și alte atrocități împotriva mai multor obiective politice ( armata țaristă, civili,
oficiali ai guvernului).
Lenin este considerat inițiatorul acestui tip de terorism ,,roșu’’, mai apoi urmat de Stalin.
Teroarea Roșie reprezintă faza I a dictaturii proletariatului, și a fost justificată de
autorități prin necesitatea eliminării inamicilor de clasă. Potrivit ideologiei și propagandei
oficiale, eliminarea dușmanilor de clasă și a contrarevoluționarilor nu se putea face decât
pe căi violente.
Ordinele precise vin însă după luna august 1918, după asasinarea lui Moisei Uritski
(liderul CEKA - Comandamentul rusesc al tuturor rușilor de la Petrograd) de către
Leonid Kannegisser și după tentativa de asasinare a lui Lenin de către Fanni Kaplan. În
timp ce se recupera de pe urma rănilor susținute, Lenin a dat ordin să înceapă pregătirea
represiunii, în secret și cât mai repede. Astfel, imediat după asasinarea lui Uritski, 500 de
oameni, reprezentanți ai claselor inamice, au fost executați. Apoi, pe 3 septembrie, în
ziarul Izvestia, apare primul anunț referitor la Teroarea Roșie unde bolșevicii făceau apel
la „clasa muncitoare” pentru zdrobirea dușmanilor de clasă printr-o teroare masivă.
15 octombrie, unul din liderii CEKA, Gleb Bokii, anunța că la Petrograd, 800 de inamici
fuseseră împușcați, iar alți 6229 arestați.
Istoricii consideră că în primele două luni au fost între 10 -15.000 de victime.
Teroarea Roșie aduce și începutul Gulagului sovietic. Oficial, GULag-ul, ca instituția
responsabilă de administrarea coloniilor și lagărelor de muncă, e înființat oficial abia în 1930,
în timpul lui Stalin. Scopul  Arhipeleagului Gulag era de a trimite inamicii în lagăre pentru a
fi reeducați prin muncă. Persoanele aduse aici erau persoane considerate neloiali regimului,
prizonieră de război, populații din țările baltice etc.
Prin mișcarea de represiune, bolșevicii au arătat că nu pot prelua puterea altfel decât prin
violență, și că singura metodă prin care pot păstra puterea este supunerea oricărei forme de
rezistență prin teroare. Justificarea au găsit-o în ideologia comunistă, ei putând susține că
lumea veche nu poate fi răsturnată decât prin violență. Însă teroarea continuă mult după
sfârșitul Războiului Civil, iar propaganda a găsit întotdeauna câte un nou dușman (exterior-
lumea capitalistă, sau interior-sabotorii, spionii ) împotriva căruia să declanșeze represiunea.

3. A treia etapa a terorismului pre-modernist este perioada Holocaustului, Grandoarea

acestui eveniment constand din faptul că a fost calculat, programat şi executat în numele
unei ideologii bazate pe ură rasială, teroare prin genocid, opresiune şi, uneori, ocultism.
Scopul partidului NSDAP a fost de a distruge complet iudaismul și pe evrei, de cucerire
a lumii, se dorea o supremație etnică, au fost omorăți oponenţii lui Hitler, martorii lui
Iehova şi homosexualii.
Holocaustul este considerat cel mai mare genocid al tuturor timpurilor și see estimează
că, într-un deceniu, au fost omorâţi în jur de 11 milioane de oameni. Programul de
exterminare a evreilor a fost plănuit şi executat de regimul naţional-socialist din
Germania, condus de Adolf Hitler.
 Foarte mulți oameni au fost ucişi în septembrie 1941, lângă Kiev. În doar două zile au
fost omorâţi mai bine de 33.000 de evrei. Aceştia au fost împuşcaţi de trupele germane. 
 Trupele naziste puneau o parte din prizonierii evrei să îngroape sau să incinereze alţi
evrei. Ulterior, aceştia erau şi ei omorâţi. 
„Noaptea geamurilor sparte” - a avut loc în 1938, când naziştii au atacat comunităţile
evreieşti din Germania şi Austria. Naziştii au distrus atunci mai bine de 1.000 de
sinagogi, atacând inclusiv spitalele, şcolile, casele şi cimitirele evreieşti. 30.000 de evrei
au fost arestaţi în noaptea respectivă. 
În cea mai mare tabără dedicată evreilor, situată în Polonia, în jur de 1% din populaţie
murea în fiecare lună, de foame şi de sete. Se estimează că în jur de o treime din
populaţia evreiască de pe planetă a murit atunci. 
Majoritatea prizonierilor erau transportaţi spre taberele de muncă sau de exterminare cu
ajutorul vagoanelor pentru animale. Acestea nu aveau hrană, apă, toaletă sau ventilaţie.
Cel mai lung transport s-a întins pe 18 zile şi niciunul dintre prizonieri nu a supravieţuit.  
Teroarea instaurată de naziști a fost tolerată de către majoritatea populației datorită
beneficiilor economice. Munca forțată din lagărele de concentrare a ajutat economia.
Statul a obținut bani și din confiscarea abuzivă a averii multor evrei. Evaziunea fiscală și
infracțiunile mărunte au fost controlate de Gestapo. Poliția secretă de stat a aplicat
pedepse foarte dure. Domeniul automobilelor a cunoscut o creștere exponențială.
Volkswagen, mașina poporului, a fost rezultatul voinței lui Hitler de a face mașinile
accesibile maselor.