CUPRINS

1. Natura stresului ........................................................................................................... 3

2. Stresul – stimul si reactie. Individul in relatia cu stresul.......................................... 5

3. Variabilele de stres. Amortizorii stresului. ................................................................ 7

4. Teorii si modele despre stres........................................................................................ 8

1
 1. Natura Stresului

Stresul este parte a vietii noastre de zi cu zi, necesar si cu impact diferit asupra oamenilor
in functie de mai multe aspecte intre care trasaturile de personalitate, reactia la stres,
stiluri de apreciere si solutionare a problemelor care il pot genera.
a). Ce NU este stresul?(Selye)
Contrar opiniei publice sau medicale:
 Stresul nu este tensiune nervoasa. Reactii la stres apar si la animale si chiar la
plante, care nu au sistem nervos.
 Stresul nu este o descarcare rapida de hormoni.
 Stresul nu este cel care cauzeaza secretia hormonilor corticali.
 Stresul nu este doar rezultatul nespecific al vatamarii. Activitatile normale si chiar
cele placute (un joc de tenis sau un sarut pasional) pot produce stres considerabil
fara a cauza insa remarcabile daune.
 Stresul nu este o deviere de la starea de echilibru a corpului. Orice functie
biologica specifica (perceptia sunetului sau luminii de exemplu), poate sa cauzeze
deviatii de la starea normala la organele active, deviatii care sunt asociate cu
anumite cerinte locale de crestere a activitatii vitale, dar care pot cauza doar “stres
local”.
 Stresul nu este cel care cauzeaza o reactie de alarma ci stresorul este cel care o
face.
 Stresul nu este identic cu reactia de alarma. Reactia de alarma este cauzata de
anumite modificari masurabile ale unor organe, modificari cauzate de stres.
 Stresul, insusi, nu este o reactie non-specifica. Tiparul stresului este foarte
specific: afecteaza anumite organe (tractul gastrointestinal, timusul de exemplu)
intr-o maniera foarte selectiva.
 Stresul nu este o reactie la un lucru specific. Virtual, stresul poate fi produs de
orice.
 Stresul nu este neaparat de nedorit. Depinde doar de cum ni-l asumam. Stresul
esecului, al umilintei este daunator, dar cel al succesului, al creatiei este benefic.
Reactia la stres ca si consumul de energie poate avea efecte pozitive sau negative.

2
  Stresul nici nu poate fi evitat nici nu trebuie evitat. Fiecare suntem intotdeauna
supusi unui unmit grad de stres. Chiar si atunci cand dormim linistiti inima
noastra continua sa bata, plamanii sa respire, si creierul lucreaza sub forma
viselor. Putem scapa de stres doar prin moarte.
b). Ce este stresul? (Selye)
 Un mechanism: Primul efect al actiunii oricarui agent asupra corpului este de a
produce stimuli nespecifici (“efectul stresor” al agentului) sub forma de impuls
nervos, substanta chimica sau lipsa unor factori metabolici indispensabili despre
natura caruia nu stim nimic, nici daca este vorba de excss au deficit de o anumita
substanta; este posibil ca variate dereglari ale echilibrului sa activeze mecanismul
de stres.
 Stresorii: Agentii care avoca un raspuns coordonat se numesc stresori si sunt de
natura fizica ( de exmplu anumite organisme sau substante straine corpului) dar si
de natura psihica (emotiile).
 Stres si boala: In general raspunsurile hormonale ajuta la adaptarea la stimuli si
modificarile din mediu, dar uneori sunt si cauza bolii, mai ales daca durata
stresului este prelungita si intensa. In acest ultim caz, corpul trece prin 3 stadii
numite “sindromul adaptarii generale”. Primul este reactia de alarma (se poate
muri in aceasta faza daca stresoul este atat de sever incat expunerea continua este
incompatibila cu viata); apoi stadiul de adaptare, pentru ca nici un organism nu
poate fi mentinut continuu in stare de alarma (acest stadiu este caracterizat de
eliminarea sau diminuarea simptomelor initiale prin atingerea optimului). Dupa a
expunere prelungita la stresor, cerinta de adaptare dispare si apare al treilea stadiu
cel de epuizare care duce la moarte daca organismul nu primeste ajutor de la surse
externe. Se pare ca posibilitatile de adaptare ale organismuelor sunt finite.
In concluzie, stresul este starea manifestata printr-un sindrom specific ce consta in
toate schimbarile induse si nespecifice intr-un sistem biologic. Stresul are propria forma
si compositie specifica, dar nu are o cauza anume. Elementele formei sale sunt
schimbarile vizibile datorate stresului, care sunt indicatori ce exprima suma tuturor
ajustarilor diferite care au loc in corp la un anumit moment dat. O stare de stres poate fi
recunoscuta numai prin manifestarile sale, prin observarea unui numar foarte mare de

3
fiinte vii expuse unei varietati de agenti inainte de a stabili forma stresului. Acele
modificari induse de doar un agent sau altul trebuie prima data sa fie respinse, stresul
insusi fiind dat de multi agenti nu doar de unul singur.
Stresul este un raspuns non-specific al corpului la orice cerinta, indiferent daca este
cauzata sau rezulta in urma unor conditii placute sau neplacute. Stresul ca atare este un
“all-inclusiv”, cuprinzand atat aspecte negative cat si pozitive.

2. Stresul – stimul si reactie. Individul in relatia cu stresul.

Ideea ca ceva s-a intamplat in mediu – care este un stimul – ce provoaca reactii de stres si
nevoia de a face fata, este o modalitate naturala si interesanta de a aborda stresul. Ne
place sa ne explicam faptul ca ne-am pierdut slujba sau am esuat la un examen important
au fost determinate de cineva, intr-o maniera negativa pentru noi etc. Oricum schimbarile
in viata cuiva (in special sub forma de pierderi sau/ si infrangeri) sunt stresori pentru
majoritatea persoanelor si deci sunt stimuli.
Factorii de stres sunt impartiti de Lazarus si Cohen (1977) in trei categorii:
a) cataclisme (catastrofe naturale sau atacuri teroriste);
b) personale (moartea partenerului);
c) hartuieli cotidiene, mai putin grave, dar mai persistente si frecvente (sa scoli
copii, sa-i imbraci, sa ai grija sa ajunga la timp la scoala).
Stresul este si reactia la stimulii stresori. Noi ne exprimam ca suntem sub presiune, lezati,
amenintati sau ne simtim deranjati, nervosi, anxiosi, tristi ceea ce inseamna de fapt
raspunsul emotional la stres.
Putem spune ca avem un proces circular stimul – reactie pentru faptul ca stimulul este
definit mai ales prin faptul ca determina un raspuns la stres, iar reactia face referire la
stimul care se presupune ca a determinat-o. Practic insa ca stimulul sa devina stresant
depinde de anumite caracteristici ale persoanei expuse la el, dar si in functie de mediul in
care exista factorul de stres. Aceasta pentru ca aceleasi evenimente externe au efecte
diferite in functie de persoana care le traieste. Persoana este deci un agent foarte activ
care incearca sa solutioneze cerintele externe cu ajutorul unor strategii; individul incearca
sa faca fata factorilor de stres si reactioneaza la modificarea situatiei externe.

4
Stresul depinde nu doar de conditiile de mediu, dar si de ceea ce face persoana
vulnerabila la stres. In sens extins stresul este rezultatul nepotrivirii intre cerintele unei
anumite situatii si capacitatea individului de a le indeplini (Lazarus, 1999).
Daca resursele persoanei sunt egale sau mai mari decat cerintele (Fig. 1-1) vorbim despre
o situatie ne-stresanta.
Cerinte Resurse
1.

Un bun echilibru cerinte – resurse asigura un nivel minim de stres sau deloc.
Totusi lipsa implicarii, si mai departe plictiseala poate genera o anumita baza pentru
stres. (Fig. 1-2)
Resurse
2. Cerinte

Stresul scazut poate implica plictiseala.

Din acest punct de vedere rezulta ca streul este puternic atunci cand individul trebuie sa
lupte cu cerintele care nu pot fi usor indeplinite. Astfel anxietatea este posibil sa apara si
sa fie mai puternica cand persoana are o viziune mai scazuta asupra capacitatii sale de a
face fata cerintelor lumii. (idee explorata si de Bandura)
Daca raportul cerinte – resurse devine prea dezechilibrat atunci nu mai vorbim despre
stres ridicat ci de trauma. (Fig. 1-3) Persoana se simte neputincioasa in fata cerintelor la
care este expusa acest fapt ducand la panica, lipsa de speranta si depresie.
Cerinte
3. Resurse

Dezechilibru si stres ridicat.

Fig. 1 Balanta cerinte – resurse
Cand relatia persoana – mediu este combinata cu procesul subiectiv de evaluare vorbim
despre semnificatia relationala care este centrata pe semnificatia personala a relatiei.
Stresul si emotia exprima o relatie particulara intre persoana si mediu. Pentru ca o relatie
sa fie stresanta trebuiesc indeplinite anumite conditii adica persoana trebuie sa doreasca

5
ceva de la mediu (evitarea unor efecte sau obtinerea unor efecte). O persoana este sub
stres doar daca ceea ce se intampla ii ameninta sau pune in pericol obiectivele si intentiile
sau ii violeaza asteptarile. Gradul de stres este legat si de cat de ridicate sunt acetse
obiective dar si de credintele si asteptarile pe care le pot genera.

3. Variabilele de stres. Amortizorii stresului.

a). Variabilele de mediu:

1). Cerintele: presiuni implicite si explicite de la mediul social pentru a ne
comporta si actiona intr-un anumit fel si de a manifesta atitudini sociale corecte. Exista
multiple cerinte de a ne conform conventiilor sociale, de a fce doar ceea ce ne
indreptateste jobul nostru, de a excela, a iubi si a fi iubiti, a fi buni, respectati si admirati,
de a avea grija de copii si de bunastarea familiilor noastre, de a fi integri s.a. aceste
cerinte ale mediului impreuna cu credintele si obiectivele noastre interioare sunt printre
cele mai evidente surse de stres. Modul in care facem fata acestor cerinte si conflicte si
emotiile ce apar in umra acestei lupte, influenteaza functionarea noastra sociala, morala si
psihica.
2). Constrangerile: ele definesc ceea ce oamenii nu trebuie sa faca si duc la
pedepse daca sunt incalcate. Atacul fizic in general este respins dar poate fi si apreciat
cand e vorba de legitima aparare, iar anumite forme de atac verbal sunt interzise chiar si
in situatii de provocare.
3). Oportunitatile: ele rezulta din noroc si sansa dar si din intelepciunea de a
recunoaste oportunitatile ce apar, adica de a actiona corect si la momentul oportun.
4). Cultura: Variatiile in cadrul culturilor si indivizilor care traiesc in ele sunt
rezultatul diferentelor in modul cum o cultura vede relatiile interumane. (ceea ce se
considera ofensa intr-o cultura poate fi interpretata diferit in alta si deci si reactiile
emotionale vor diferi de la om cultura la alta)
b). Variabilele individului:
Ele se gasesc in interactiune cu cele de mediu si sunt aduse de individ in tranzactiile pe
care le desfasoara in raportu cu mediul in care exista.
1). Obiective si ierarhia lor: Obiectivele sunt cruciale in generarea de emotii fara
ele nu exista potential pentru stres. Emotiile rezulta in urma evaluarii menirii obiectivelor

6
in tranzactii si in viata in general. Ierarhia obiectivelor este foarte importanta pentru viata
emotionala a individului; ierarhia a ceea ce valorizam cel mai mult sau cel mai putin
impreuna cu probabilitatile si costurile incercarii de a le actualiza intr-o tranzactie data
determina alegerea obiectivelor pe care se va concentra o persoana intr-o tranzactie si
care sunt emotiile generate de efectul acestora.
2). Credinte despre sine si lume: adica cum ne vedem pe noi insine si locul nostru
in mediu, adica asteptarile noastre, ceeea ce speram, de ceea ce ne temem si care vor fi
emotiile noastre, ce trebuie sa facem sa ne atingem obiectivele, ce pret trebuie sa platim
in caz de succes si esec.
3). Resursele personale: ele influenteaza capacitatea sau incapacitatea noastra de a
ne satisface nevoile, atinge obiectivele, face fata stresului generat de cerinte, constrangeri
si oportunitati. Ele includ: inteligenta, bani, abilitati sociale, educatie, familie, prieteni,
atractivitate fizica, sanatate, energie s.a. Cu unele din acestea ne nastem pe altele le
obtinem prin efort sustinut.
c). Amortizorii stresului:
1). Optimismul: constructie emotionala si cognitiva, o dispozitie sau senzatie ca
lucrurile vor merge bine, un scop sau o motivatie (Peterson, 2000).
2). Spiritualitate si/ sau religiozitate: au efecte benefice asupra starii de bine
psihologice (Francis si Kaldor, 2002). Religia si spiritualitatea folosite in scopul
solutionarii de probleme (pentru a face fata diagnosticului unei maladii grave) sunt
importante.
3). Fericirea: este legata de optimism. Argyle (1997) spune ca sanatatea este cauza
fericirii si nu invers. S-a constatat ca persoanele fericite traiesc mai mult, iar dispozitia
pozitiva poate avea efect benefic asupra sistemului imunitar.

4. Teorii si modele despre stres

I. Teoriile tranzactionale:
Conform acestei teorii se considera ca stresul apare din intalnirile sau tranzactiile
semnificative dintre persoana si mediul fizic sau social. La nivel macro suferinta
emotionala depinde de modul in care persoana percepe situatia cu care se confrunta, iar la
nivel micro apar procese cognitive complexe si specifice care ar putea contribui la stres,

7
dupa cum apreciaza Lazarus. Aprecierile sau evaluarile individului despre situatia
respectiva sunt:
- evaluarea primara – evaluarea amenintarii din situatia respectiva ;
- evaluarea secundara – evaluarea posibilitatilor sale de a face fata situatiei cu succes.
Daca situatia evaluata depaseste capacitatea personala a subiectului, exista o mare
posibilitate de a aparitie a sentimentelor stresante. Aprecierea si eforturile de solutionare
ale problemelor difera pe masura ce evenimentul se dezvolta si desfasoara astfel incat
simptomele de stre variaza in functie de individ si de situatie.
Conform modelului tranzactional, ilustrat in Fig. 2 de mai jos, simptomele de stres rezulta
din aprecieri negative si din solutionarea ineficienta a problemelor.

Cerinte de mediu Comportament de

solutionare a problemelor
Solutionare
concentrata
asupra
problemelor
PROCESE COGNITIVE

Apreciere Apreciere Alegerea strategiei de

primara secundara solutionare a
problemelor
Soltionare concentrata asupa emotiilor

SIMPTOME
Suferinta Ingrijorare Disfunctie Probleme
emotionala sociala de sanatate

Fig. 2 – Modelul tranzactional al stresului (Matthews Gerald & all, 2005,

Psihologia personalitatii – trasaturi, cauza, consecinte, Editura Polirom, Iasi)

8
II. Modelul de autoreglare:
Persoana este privita ca un sistem cibernetic care urmareste indeplinirea scopurilor
personale intr-un mediu exterior schimbator.discrepantele dintre statutul preferat si cel
real declanseaza eforturi de compensare destinate reducerii diferentelor.
Modelul de autoreglare al lui Wells si Matthews (1994) – fig. 3, cuprinde procese cum ar
fi autocunoasterea (credinte despre sine, schema sinelui), procesele cognitive ale stresului
(aprecierea si solutionarea problemelor, metacunoasterea), procesele de nivel inferior.

AUTOCUNOASTEREA
Credinte despre sine declarative
Planuri procedurale pentru procesarea autoreferenta

FUNCTIA EXECUTIVA AUTOREFERENTA

Apreciere
Metacunoaster - cerinte externe (ex.
e Amenintare)
- controlarea - optiuni de solutionare a
atentie fata de problemelor (ex. Utilitatea
stimulii interni concentrarii asuupra
emotiilor

Solutionarea proble-
melor bazata pe con-
centrarea asupra emo-
tiilor

Alegerea si reglarea tipului

de solutionare a
problemelor

Solutionarea problemelor bazata pe

concentrarea asupra
problemelor
Intrari de date de la nivelul inferior, Reactii de solutionare a problemelor (atentie
procesare “automata” si efort concentrate asupra problemelor; so-
lutionarea problemei sociale)
- coduri pentru stimuli externi;
- ganduri nedorite

Feedback (pe masura ce intalnirea se desfasoara dinamic)

Fig. 3 Modelul de autoreglare ((Matthews Gerald & all, 2005, Psihologia

personalitatii – trasaturi, cauza, consecinte, Editura Polirom, Iasi)

9
 Stresul este stimul, reactie sau rezultat sau tranzactie dinamica intre persoana si
mediula din care fac parte si aprecierea si solutionarea problemelor. Personalitatea
individului influenteaza tipul de evenimente din viata cu care se confrunta persoana si
gradul de reactivitate la eveniment stresante. Trasaturile de personalitate influenteaza
oricesele de apreciere si solutionare influentand adaptarea la evenimente. La nivel
fiziologic stresul se leaga de sistemul de adaptare generala a persoanei.
Cel mai important factor al personalitatii care influenteaza vulnerabilitatea la stres
este nevrozismul. Nivelul sau ridicat determina la individ reactii si stres de intensitate
ridicata (dispozitia negativa, suferinta si tulburari comportamentale). Nevrozismul pare a
fi si cauza si efect al stresului, factor cauzal direct si prin intermediul expunerii mari la
evenimente nefavorabile. Un nevrozism crescut semnifica factor de risc pentru tulburari
emotionale, dar nevrozismul creste si el ca urmare a tulburarii.

10
 Bibliografie:

1. Cozmovici, Andrei, 1996, Psihologie Generala, Editura Polirom, Iasi – Romania

2. Matthews, Gerald, Deary, Ian J., Whiteman, Martha C., 2005, Psihologia Personalitatii
– Trasaturi, Cauze, Consecinte, Editura Polorim, Iasi – Romania
3. Internet: Selye, Hans, The nature of stress, International Institute of Stress, University
of Montreal, Montreal, Quebec, Canada
-http://www.icnr.com/articles/thenatureofstress.html

11