Discurs Donald Tusk

Discursul în limba română rostit de Donald Tusk, președintele Consiliului European, a fost
primit în aplauzele românilor prezenți la Ateneu și a generat un val de simpatie și emoție, în mediul
online. De ce să faci efortul de a vorbi în limba română, tu oficial de rang înalt? De ce a
impresionat discursul cu referiri la Dacia 1300, Mircea Eliade, Andrei Pleșu, Tristan Tzara,
Helmuth Dukadam și cele 4 penalty-uri apărate la Sevilla? Este un exemplu de discurs informat
științific, foarte bine informat psihocultural.

În general, cu mici excepții, discursul a fost unul foarte bine adaptat nivelului
psihocultural al țării. De aici receptarea lui pozitivă! Din punct de vedere psihocultural,
România se află încă în faza “valorilor de supraviețuire”, însă cu un angajament dinamic spre
“valorile de emancipare” (deja chiar de succes în anumite zone). În acest context, un discurs
în limba română – la care ținem atât de mult, identitar, ca popor -, care punctează
aspecte/realizări importante – arătând astfel că sunt cunoscute la nivel internațional, fără însă
a le exagera importanța – are exact rolul motivațional necesar pentru a susține angajamentul și
a favoriza tranziția de la “supraviețuire” la “emancipare”.

Altfel spus, discursul vizează bine și stimulează exact zona proximei noastre
dezvoltări. Evident că dacă le-ar fi vorbit americanilor sau germanilor, nu cred că puncta în
acest gen, ci marca alte lucruri: spre exemplu, careeste urmatorul pas pentru o națiune deja
emancipată pentru bunăstarea generală la nivel mondial.

Noi refuzăm adesea să avem o aplecare rațională de acest gen asupra realității psihoculturale
din țară. Liderii noștri adesea nu știu să fie realiști, înțelepți și constructivi. Noi avem tendința
să exageram atât pozitivul, cât și negativul. Unii exagerează pozitivul, considerându-ne în
faza valorilor de emancipare, fără ca încă să fim acolo (ex. “nimeni nu-i ca noi, iar străinii vor
să ne expoloateze” .Alții exagerează negativul, considerând că suntem condamnați la faza de
supraviețuire, incapabili să ieșim din ea (ex. “nu suntem capabili să facem nimic bine și
performant ca americanii sa nemtii”). Un exemplu de discurs bine informat psihocultural
mișcă România în bine!

  O strategie de comunicare foarte bună este modalitatea de a crea climatul necesar

pentru discutarea unor decizii importante.