Lucrare psihologia mediului

Subiecte abordate:

1. Cauze si consecinte ale revenirii naturii in mediile urbane in timpul crizei coronavirus

2. Consecinte ale izolarii fizice la domiciliu in timpul crizei coronavirus

Virusul SARS-CoV-2 este un virus ce cauzează sindromul respirator acut sever. La fel ca
predecesorul său SARS-CoV-1 care a cauzat epidemia din anul 2003, despre virus este știut
faptul că a început să se răspândească în rândul oamenilor, primul om infectat cu acesta luând
contact cu un animal care era deja purtător. În ambele pandemii de coronavirus, atât în cea din
2003 cât și în cea din 2020, virusul a început să se răspândească în rândul oamenilor,
provenind inițial de la animale infectate. Primele infecții știute pentru ambele perioade au
apărut inițial în diferite regiuni din China, la piețe locale unde se vindeau diferite animale pe
care locuitorii erau obișnuiți să le consume potrivit tradițiilor și obiceiurilor acestora.

Pandemia de coronavirus 2019–20, cunoscut și sub denumirea de coronavirus Wuhan, focar

de pneumonie chineză sau pneumonie Wuhan , a început pe 12 decembrie 2019 în centrul
orașului Wuhan, China, atunci când a apărut un grup de persoane cu pneumonie de cauză
necunoscută, a fost legat în principal de proprietarii de tarabe care lucrau la piața de pește
Huanan, care vindeau și animale vii. Ulterior, oamenii de știință chinezi au izolat un nou
coronavirus, denumit 2019-nCoV, care s-a dovedit a fi cel puțin 70% similar în secvența
genelor SARS-CoV. Coronavirusul 2019-nCoV a fost identificat în Wuhan, provincia Hubei,
China, după ce oamenii au dezvoltat pneumonie fără să aibă o cauză clară și pentru care
vaccinurile sau tratamentele existente nu au fost eficiente. Virusul prezintă dovezi de
transmitere de la persoană la persoană, iar rata de transmitere pare să fi escaladat la jumătatea
lunii ianuarie, aceasta reieșind și din alte cazuri decât cele pe care China le-a raportat până
acum. Pe 11 martie 2020 Organizația Mondială a Sănătății a declarat că focarul de
coronavirus a devenit o pandemie.

Perioada de incubație (perioada de la expunere până la apariția simptomelor) este de

aproximativ două săptămâni, simptomele includ febră, tuse și dificultăți de respirație.
Simptomele raportate au inclus febra în 90% din cazuri, oboseală și o tuse uscată în 80%, iar
respirația în 20%, cu tulburări respiratorii în 15%. Radiografiile toracice au evidențiat semne
în ambii plămâni. Semnele vitale erau, în general, stabile în momentul internării celor
infestați. Testele de sânge au arătat în mod obișnuit un număr scăzut de leucocite.
Coronavirusurile sunt răspândite prin picături de aerosoli expulzate atunci de un individ
infectat ce tușește sau strănută într-o zonă de aproximativ 1,83 m, care poate contamina
suprafețe precum mânerele ușilor sau balustradele. Picăturile de coronavirus rămân
suspendate în aer doar pentru o perioadă scurtă de timp, dar pot rămâne viabile și contagioase
pe o suprafață metalică, de sticlă sau de plastic, până la nouă zile. Dezinfectarea suprafețelor
este posibilă cu substanțe ieftine, cum ar fi etanolul 62-71% aplicat pe un timp de un minut.

Odată ce răspândirea virusului a scăpat de sub control, Organizația Mondială a Sănătății a

declarat stare de pandemie la nivel mondial. Astfel, fiecare țară a început să adopte propriile
restricții cu scopul de a stopa răspândirea virusului. La nivel mondial s-a făcut apel la
autoizolarea cetățenilor, evitarea întâlnirilor care nu au un motiv întemeiat, a deplasărilor care
nu sunt absolut necesare. Așadar, principala modalitate de a încetini răspândirea a fost
evitarea contactului cu alte persoane. Dacă unele țări au sperat la conștiinciozitatea cetățenilor
și au oferit doar unele recomandări pe perioada pandemiei, altele nu au vrut să își asume
niciun risc și au impus propriilor cetățeni un set de reguli atent selecționate care odată
încălcate aveau să ii coste pe catateni de la amenzi până la ani de închisoare. În continuare
răspândirea virusului a fost diferită de la o țară la alta, în funcție de cum au fost gestionate
îmbolnăvirile cetățenilor și acțiunile acestora.

Pe perioada pandemiei în marile orașe ale lumii, unde în urmă cu doi ani erau un număr
mare de persoane care circulau de acasă la locul de muncă și înapoi, traficul a scăzut aproape
la zero. Majoritatea companiilor și-au trimis angajații fie în șomaj, fie au fost puși să lucreze
de acasă. Locațiile de divertisment au fost închise, laolaltă cu localurile și puburile de
relaxare. Rămânând doar magazinele cu alimente de bază funcționale, oamenii nu au avut de
ales decât să rămână la domiciliu. Chiar dacă voiau dinadins să nu accepte regulile impuse de
autorități, aceștia nu aveau ce să facă odată ce părăseau locuința de domiciliu. În aceste
condiții a rezultat o eliberare în adevăratul sens al cuvântului a străzilor orașelor. Marile orașe
metropolitane ale lumii care cândva erau înghesuite de traficul auto pe străzi și de persoane
deplansându-se pe zonele pietonale, păreau acum pustiite sub imaginea celor câteva mașini
care veneau de la cumpărături sau a persoanelor care și-au părăsit domiciliul numai pentru
câțiva metri cu scopul de a duce gunoiul. Deși ele ofereau o imagine neobișnuită, aceasta a
fost apreciată. Mulți au avut ocazia în această perioada să observe cum ar arată lumea dacă o
mare parte din populație ar dispărea pur și simplu. Rezultatele acestei dispariții nu au încetat
să apară oricum, cu toate că ea nu s-a produs propriu-zis.

În această perioadă de autoizolare, cel mai mult a avut de câștigat natură. Dacă în urmă cu
câteva luni aerul din marile orașe era insuportabil de respirat din cauza poluării, componența
acestuia a diferit enorm în perioada pandemiei. Datorită traficului redus de mașini, nivelul
dioxidului de carbon din aer a fost redus substanțial, crescându-i astfel calitatea. Persoanele
din mediul urban au avut ocazia să vadă cum ar putea arăta orașele dacă ei ar fi mai
responasibili și ar adopta un stil de viață mai prietenos față de mediul înconjurător.

Mulți au adoptat ideea conform căreia criza de coronavirus ar fi un răspuns al naturii la

acțiunile omenirii și conform schimbărilor din această perioadă, nu ar fi o ipoteză prea departe
de adevăr. Odată cu restricțiile impuse în mediul urban prin închiderea localurilor, muzeelor și
a celorlalte locuri unde persoanele s-ar fi putut întâlni, au fost interzise și ieșirile în aer liber.
Plajele au rămas abandonate, ieșirile la munte, drumețiile nu au mai avut loc, pădurile nu au
mai fost vizitate de oameni. Impactul a fost substanțial pentru natură. Apele mărilor și
oceanelor nu au fost nicicând mai curate, plasticul și deșeurile pe care oamenii le aruncau
cândva cu nepăsare în mare, lipsind acum aproape în totalitate. Potecile de munte si pădurile
au avut de asemenea de câștigat. În lipsa oamenilor și deșeurile acestora au încetat să mai
apară. Miile de viețuitoare a căror existență le-o periclita omenirea în urmă cu puțin timp prin
acțiuni mai mult sau mai puțin conștiente, au avut acum ocazia de reproducere. Un simplu
exemplu pe care îl putem oferi la nivelul țării noastre este dropia. Această specie care este
considerată a fi cea mai mare pasăre zburătoare din Europa, a fost declarată ca fiind dispărută
din România în ultimii 30 de ani. Deși în ultimii 13 ani lucrările de căutare a exemplarelor pe
teritoriul României nu au încetat, iată că abia în această perioadă specialiștii au reușit să
identifice un cuibar de dropie. Acesta a fost localizat în Salonta, județul Bihor. Conform
studiilor, dropia a ajuns să fie una din speciile dispărute din România din cauza instabilității
zonelor specifice în care aceasta își depunea ouăle. Zonele alese de dropie erau preponderent
pajiștile. Transformarea acestora în zone arabile, extinderea mediului urban, vânătoarea
excesivă cât și braconajul în abundență au făcut ca această pasăre să dispară de pe teritoriul
nostru național în căutarea altor zone specifice mediului ei de viață.

Multe alte viețuitoare din rândul animalelor au început să adopte un comportament

neobișnuit în această perioadă. Dacă înainte de pandemie căprioarele erau recunoscute ca
fiind animale timide și ușor speriate de prezența oamenilor în zona lor de comfort, în această
perioadă nu puține au fost cazurile când ele au ales să se aproprie de oameni, făcându-și
apariția în mediile urbane, abordând parcă un comportament curios la adresa oamenilor,
simțindu-le absența. Acestea au început să coboare din pădurile care se aflau la marginea
orașelor și să cutreiere nestingherite străzile cândva aglomerate de oameni, oferind ideea
naturii care dorește să își recapete terenul pierdut de-a lungul timpului și dobândit de omenire.
Un alt comportament diferit poate fi observat la urșii sălbatici și porcii mistreți din România.
Dacă înainte de izolarea populației aproape că nu exista zi în care să nu se raporteze vreun
incident cauzat de apariția acestor animale în orașele României, luând contact cu locuitorii, pe
perioada pandemiei aceste confruntări catalogate a fi neobișnuite nu au mai avut loc sau s-au
întâmplat într-un număr mult mai redus. Este cunoscut faptul că aceste viețuitoare își făceau
apariția în mediile urbane în căutarea hrănii dar și din cauza că habitatul lor natural era
invadat de oameni și suferea modificări din tocmai din cauza lor. Lipsa hranei specifice
acestor animale era cauzată de faptul că omenirea obișnuia să o acapareze pentru propriul uz
dar și din cauza schimbărilor climatice. Habitatul lor natural era de asemenea într-un regres
cauzat de defrișările masive, mărirea zonelor urbane acaparând terenul sălbatic din jurul
acestora și poluarea cauzată de deșeurile revărsate în spațiile necorespunzătoare.

Un alt exemplu prin care epidemia este benefică pentru natură, este de această dată unul
internațional. Un fenomen extrem de rar care nu s-a mai produs de zeci de ani a avut loc în
India, mai exact în nordul Indiei, în Punjab. Acesta constă în faptul că locuitorii zonei au putut
să observe lanțul muntos Himalaya de la geamurile propriilor locuințe. Acest fenomen nu s-a
mai petrecut de foarte mult timp din cauza poluării aerului din zonă, acesta oferind o
priveliște restrânsă. Acum însă, odată ce restricțiile au fost aplicate, prin urmare închizându-se
fabricile din zonă, traficul auto restricționându-se considerabil iar zborurile avioanelor fiind
anulate, locuitorii din Punjabi au putut să se bucure de o priveliște de poveste asupra unui lanț
muntos aflându-se la o distanță de aproximativ 200 de km.

Tot în regiunea Indiei, pe plaje de această dată, broscuțele țestoase din specia Olive Ridley
au început să se reproducă într-un număr neobișnuit de mare față de perioadele anterioare
izolării populației. Datorită prezenței aproape zero a persoanelor pe plajele din India, mediul a
devenit mai mult decât prielnic pentru broaștele țestoase pentru a-și depune ouăle cu embrioni
în nisipul plajelor. Nefiind deranjate, raportul de eclozare cu succes față de cel al ouălor a
căror eclozare este întreruptă de factori externi a crescut spectaculos. Astfel numărul acestor
viețuitoare din zonă va deveni mult mai mare față de cât ar trebui să fie în mod normal,
afectând în mod natural și alte viețuitoare specifice zonei cu care ele se hrănesc.
 Relatam mai devreme despre izolarea fizică la domiciliu a populației. Aceasta s-a produs
prin anumite măsuri adoptate de fiecare țară în parte dar în continuare vom relata majoritatea
lucrurilor care s-au produs in România. În primul rând peste tot au fost restricționate locurile
de muncă. Numărul angajaților a fost redus la limita posibilităților, majoritatea alegându-se cu
contracte de muncă încheiate sau ajungând în șomaj. De asemenea, populației i-au fost
restricționate locurile pe care cândva le folosea în scop recreativ. Restaurantele, barurile,
puburile și cluburile au fost închise. Orice tip de petrecere sau ceremonie care implica un
anumit număr de persoane au fost interzise. Deplasările au fost de asemenea restricționate.
Cele care se realizau în scop recreativ trebuiau efectuate numai în jurul domiciliului și sub
într-o arie bine delimitată. Astfel că ieșirile în afară orașului în păduri sau în alte zone
reprezentative confortului și relaxării umane au fost interzise.

Nici mediul educațional nu a scăpat de restricții. Creșe, grădinițe, școli, licee, universități,
toate au fost închise iar acolo unde s-a putut, pregătirea educațională s-a mutat în mediul
online. Asta înseamnă ca le-a fost luat un proces de integrare esențial copiilor și anume
socializarea. Chiar dacă la început aceștia s-au bucurat gândindu-se la beneficiile clasice ale
școlilor închise precum lipsa temelor, ulterior au realizat cât de mult le lipsește contactul
acestora cu colegii lor și timpul petrecut în compania altor persoane cărora li se aseamănă. De
aici nu putem trage decât concluzia că am fost cu toții afectați printr-o modalitate sau alta de
izolarea la domiciliu. Aceasta ne-a făcut să realizăm printre altele cât de dependenți suntem de
prezența altor oameni în jurul nostru, de câtă nevoie avem de a petrece din când în când timp
de calitate alături de cineva drag într-un mediu propice cum ar fi un restaurant sau un film la
cinema.

În cele mai bune dintre cazuri, persoanele care nu au întâmpinat probleme au rămas în
autoizolare la domiciliu de bună voie, ascultând de recomandările autorităților. Aceștia au ales
să limiteze ieșitul din casă doar pentru situațiile în care aveau nevoie să cumpere alimente,
deplasarea spre și de la locul de muncă, îngrijirea cunoștințelor sau tratamente medicale.
Acestea au fost singurele motive viabile care au permis părăsirea domiciliului. Într-o mică
măsură era permisă și deplasarea în scop recreativ sau activitățile fizice individuale însă au
fost restricționate de efectuarea acestora doar în zona domiciliului. Iar cum alergarea în jurul
blocului pe beton, printre mașini nu e plăcută de majoritatea, ea s-a practicat puțin spre deloc
în aceste zile.
 Pe lângă persoanele care au ales să se autoizoleze la domiciliu, au fost și persoanele care au
fost obligate să facă acest lucru. Asta se întâmpla în cazurile în care reveneai în țară dintr-o
călătorie internațională. Deși persoanele în cauză se întorceau cu scopul de a-și revedea rudele
sau prietenii, nu avea de ales decât să îi întâlnească abia peste două săptămâni de izolare la o
adresă aleasă de bună voie. Pe majoritatea dintre cei care s-au întors i-a înfuriat această
măsură deoarece nu își puteau îndeplini principalul obiectiv pentru care s-au întors în țară.
Dacă alegeau să nu respecte această restricție, ar fi fost amendați cu o sumă considerabilă și
cazați într-un centru de carantină al statului alături de persoane necunoscute.

Cea de-a treia categorie de persoane o reprezintă cei ce au fost testați pozitiv la intrarea pe
teritoriul României sau au prezentat simptome, moment în care au fost preluați de lucrători de
la Direcția de Sănătate Publică și plasați sub carantină instituționalizată. Aceștia au avut de
suferit cel mai mult din punct de vedere emoțional și psihologic. Acest lucru nu s-a datorat
faptului că nu ar fi avut la dispoziție un minim de condiții de cazare cât s-a datorat din cauza
sentimentului resimțit de aceștia. Simțindu-se închiși ca într-o cușcă, pentru ceva asupra
căruia ei nu au avut control, neavând voie să interacționeze cu rudele și prietenii i-a afectat
profund pe unii dintre ei. Ştim că forma extremă de izolare – carantina – poate duce la
dereglări psihice chiar şi la persoane cu un psihic sănătos. Există studii pe termen lung care
arată că, după o perioadă de carantină, oamenii se confruntă mai frecvent cu probleme cum ar
fi anxietatea, insomnia sau dificultăţi în a face faţă stresului. S-a mai constatat că nu există
diferenţe în acest sens între persoane tinere sau vârstnice, între bărbaţi şi femei. Cu toţii putem
fi afectaţi de consecinţele izolării. De aceea este şi indicat ca astfel de măsuri să fie aplicate
doar atunci când sunt neapărat necesare.

Singurătatea este într-adevăr contagioasă. Este rezultatul unui amplu studiu efectuat în
2009, din care reiese şi că fumatul sau supraponderalitatea sunt molipsitoare. Dacă, de
exemplu, prietenul unei persoane date se simte singur, e foarte posibil ca şi persoana în cauză,
cu timpul, să se simtă aşa. În fond, aceste reacţii sunt cunoscute în domeniul psihologiei.
Emoţiile sunt într-adevăr molipsitoare, pentru că suntem fiinţe sociale. De aceea ne
"contaminăm" şi emoţional.

La persoanele cu un sistem imunitar slăbit, riscul de a se infecta cu viruşi în general sau cu

coronaviruşi este mai ridicat. Aşa cum aceşti oameni trebuie să se ferească şi mai mult de o
contaminare, şi cei predispuşi la depresie sau tristeţe trebuie să se ferească în plus, pentru a nu
cădea într-o astfel de stare. Mulţi tineri încearcă să-i ajute, în aceste zile, pe vârstnici, de pildă
ocupându-se de cumpărături. Pe de altă parte observăm cum unii oameni se tem de contactul
cu ceilalţi şi nu sunt dispuşi să ajute. De asemenea în societatea noastră civilă s-a mai produs
o ruptură între cei plecați să lucreze în afara țării și cei care au rămas în țară. Românii care au
rămas acuză diaspora de inconștiență și iresponsabilitate. Acest lucru din cauză că au ales să
se întoarcă în țară în această perioadă dificilă. Astfel cei care s-au întors au fost priviți cu ură,
frică, indiferență. Chiar familiile la care credeau că se vor întoarce i-au renegat în unele dintre
cazuri de frica infectării cu noul virus. Anxietatea trebuie să fi fost maximă pentru aceștia în
aceste situații.

Oamenii sunt diferiţi în ceea ce priveşte gradul lor de teamă. Există mereu oameni care
atunci când aud de o boală, se baricadează în casă şi îşi fac provizii exagerate, de teamă să nu
se contamineze. Inițial acest lucru s-a produs și în România. În primele zile în care s-a putut
observa ce avea să urmeze, cetățenii au luat cu asalt rafturile marilor magazine cu scopul de a
strânge rezerve, preconizând unele restricții în privința deplasărilor. Mulți au făcut-o totuși de
teamă. Se temeau ca nu cumva în următoarele zile să rămână fără cele mai elementare
alimente. Putem blama acest lucru și pe perioada prin care a trecut România în urmă cu 30 de
ani. Marea parte a cetățenilor care au cumpărat exagerat de multe alimente o reprezintă
pensionarii. Aceștia au făcut parte din România comunistă. Au suferit enorm, au trăit acele
momente disperate în care chiar dacă munceai și aveai un salariu decent, nu aveai posibilitatea
să alegi ce vei mânca la următoarea masă. Bunurile și alimentele de tot felul erau aproape
inexistente și se dădeau cu porția. Bătrânii din zilele noastre este clar că au rămas cu traume
psihologice din acea perioadă și trăiesc cu teama că acele zile ar putea redeveni realitate. Ei au
acționat așadar în consecință cu temerile pe care le aveau.

Şi, tot aşa, există persoane care nu-şi fac griji şi-şi continuă cursul vieţii, ies din casă, se
întâlnesc cu prietenii. Aceste feluri de persoane adesea refuză să admită existența virusului
sau trăiesc cu impresia că ei nu vor fi afectați de acesta, având un sistem imunitar puternic.
Chiar și așa, ideal ar fi să ia în considerare că virusul îl vor transmite mai departe la persoane
care nu posedă același sistem imunitar și care chiar vor fi afectate. Aceste persoane au instigat
de nenumărate ori la nerespectarea restricțiilor, este dovedit faptul că au o problemă cu
admiterea regulilor impuse de autorități. Astfel de persoane nu pot accepta ideea că trăiesc
într-o societate care pentru buna ei funcționare se bazează pe reguli și restricții concomitent
cu drepturi și libertăți.
 Există iarăşi alţii care folosesc prilejul pentru a face profit şi a săvârşi infracţiuni. Mulți
deținători de mici magazine au cumpărat cele mai necesare lucruri pentru această perioadă în
cantități industriale de la hypermarketuri autorizate, beneficiind de prețul lor obișnuit și au
ales să le vândă mai departe, după ce stocurile hypermarketurilor au ajuns la zero, la cetățeni.
Asta după ce au dublat sau chiar triplat prețurile. S-au gândit în acest timp doar la propriul
profit dând dovadă de o totală lipsă de empatie, acțiunile lor favorizând într-o oarecare măsură
răspândirea virusului.

În prezent, acum că pandemia se apropie de final prin faptul că virusul începe să cedeze
teren, numărul cazurilor de infecție și de decedări fiind într-o continuă scădere iar autoritățile
încep să se organizeze mai bine, putem trage o concluzie dură constatând și judecând
evenimentele. În timp ce natura a obținut o gură de aer binemeritată de care nu a mai avut
parte de mult timp și s-a folosit de ea pentru a prospera și a-și relua ciclul natural al vieții,
pentru mulți dintre oameni a ieșit la iveală un alt caracter față de cel pe care îl prezentau zi de
zi, unul grotesc, egoist și lipsit de scrupule față de proprii lor semeni.
Bibliografie:

Ebihoreanul.ro, Dropia, o pasăre dispărută din fauna României de 30 de ani, a reapărut

lângă Salonta, Adriana Totorean, 15.05.2020

Hindustantimes.com, Earth Day: How the planet healed during Covid-19 lockdown, Ruchika
Garg, 22.04.2020

Ro.wikipedia.org, Pandemia de coronaviroză (COVID-19), 01.06.2020

Wbur.org, Nature And The Coronavirus: As Humans Continue Lockdown, Wildlife Creeps
Back In, Brittany Knotts & Meghna Chakrabarti, 29.04.2020

Weforum.org, 5 ways the coronavirus is affecting animals around the world, Josephine
Moulds, 07.04.2020

Weforum.org, This is the effect coronavirus has had on air pollution all across the world,
Marco Hernandez, 21.04.2020