Inima este activata in mod normal de un stimul generat la nivelul atriului drept, intr-o

zona specializata, numita nodul sinusal, cu o frecventa ce variaza in repaus intre 50-100
batai/min.

Uneori acest ritm sinusal este inlocuit de fibrilatia atriala, un ritm cardiac generat tot la
nivelul atriilor, dar cu alta localizare decat cea fiziologica, fiind neregulat, haotic, adesea
rapid (tahicardic). In fibrilatia atriala, activitatea de contractie a atriilor practic lipseste.
De aici si complicatiile care pot aparea: scaderea debitului cardiac, formarea de cheaguri la
nivelul atriilor.

Fibrilatia atriala este cea mai frecventa aritmie sustinuta si afecteaza aproximativ 1-2% din
populatie, prevalenta sa crescand cu varsta, ajungand pana la ~10%  din populatia de peste 80
ani.

Fiecare pacient (mai ales persoanele varstnice) care la evaluarea  periodica de la medicul de
familie are pulsul neregulat trebuie sa faca un EKG de repaus pentru a evidentia o eventuala
fibrilatie atriala.

Fibrilatia atriala din punct de vedere a duratei de evolutie se clasifica in:

- paroxistica, de regula autolimitanta in 48 ore, dar poate persista pana la 7 zile

- persistenta, care dureaza peste 7 zile sau necesita interventie medicala pentru cardioversia la
ritmul sinusal normal
- persistenta pe termen lung si permanenta

Simptome de fibrilaţia atrială

Simptomatologia pacientilor este foarte diferita de la forme total asimptomatice pana la
simptome severe, depinzand de neregularitatea ritmului si frecventa cardiaca, de existenta unei
alte afectiuni cardiace sau de aparitia complicatiilor.

Principalele simptome sunt: palpitatii, oboseala, dispnee (dificultate in respiratie), dureri

toracice, ameteli, etc.

Alteori primul simptom este aparitia unui accident vascular cerebral cu manifestari diverse
(uneori soldat cu dizabilitate severa sau chiar deces). Acesta este o complicatie majora a
fibrilatiei atriale, determinata de plecarea in circulatia cerebrala a unui cheag format in cavitatile
inimii. Unul din cinci accidente vasculare cerebrale este cauzat de fibrilatia atriala.

Alteori trombul atrial poate emboliza in circulatia membrelor sau a organelor abdominale,
determinand ischemie acuta (durere, imposibilitatea de a folosi membrul respectiv si riscul de
necroza).

Investigaţii imagistice şi de laborator in fibrilaţie atrială

- electrocardiograma de repaus (EKG), monitorizarea Holter EKG 24-48 ore, eventual
dispozitive de monitorizarea prelungita a ritmului pentru surprinderea fibrilatiei atriale

- ecocardiografie (transtoracica, uneori transesofagiana) pentru a identifica o modificare

structurala a inimii

- analize de sange generale (hemoleucograma, creatinina, glicemie, transaminaze, ionograma,

hormoni tiroidieni)

- investigatiile se completeaza in functie de contextul clinic.

Diagnosticul de fibrilaţie atrială

Diagnosticul este sugerat de simptome si confirmat prin inregistrarea tulburarii de ritm pe
electrocardiograma.

Tratamentul pentru fibrilaţia atrială

Scopurile conduitei terapeutice sunt:

- ameliorarea simptomelor
- mentinerea unei frecvente cardiace optime 
- prevenirea formarii de trombi la nivelul inimii si migrarii acestora in special la nivel cerebral
- identificarea cauzelor/ a factorilor de intretinere a fibrilatie atriale
- selectarea pacientilor ce au nevoie de conversia la ritmul sinusal
- selectarea pacientilor pentru tratament antiaritmic medicamentos sau non-farmacologic (de tip
ablatie sau implantare de dispozitive intracardiace – pacemaker)

In functie de tipul de actiune, medicamentele sunt grupate in:

1. Medicamente administrate pentru controlul frecventei cardiace, astfel incat in repaus ritmul
cardiac sa fie sub 100 batai/minut. Astfel, creste timpul de umplere cardiaca permitand
mentinerea unui debit cardiac mai eficient, scade presiunea de la nivelul atriilor si indirect de la
nivelul plamanilor ameliorand respiratia. Exemplu de clase de medicamente: betablocante,
blocantele de canale de calciu.

2. Anticoagulante pentru prevenirea formarii de trombi la nivelul inimii si embolizarii acestora.

Acestea pot fi: antivitaminice K, ce necesita ajustarea permanenta a dozelor prin monitorizarea
coagularii (INR) lunar, sau oricand exista semne de sangerare. Concentratia in sange a acestor
medicamente este influentata de alimentatie,  adminsitrarea concomitenta a altor tratamente (ex.
Acid acetilsaliilic, antiinflamatorii, antibiotice, etc.), particularitati genetice, etc. Exista o
experienta indelungata in folosirea acestor substante. Anticoagulante de generatie mai noua (ex.
dabigatran, apixaban rivaroxaban, etc.) ce se administreaza in doza fixa, fara a fi nevoie de
monitorizarea coagularii.

La fiecare pacient cu fibrilatie atriala, pe baza unor scoruri, se apreciaza riscul de accident
vascular cerebral si necesitatea initierii tratamentului  anticagulant si totodata se calculeaza si
riscul de sangerare sub aceasta medicatie.

3. Antiagregante plachetate (acid acetilsalicilic, clopidogrel) se administreaza la pacientii cu risc

scazut de accident vascular cerebral sau la cei care nu pot suporta tratamentul anticoagulant oral,
insa au o eficienta mai redusa.

4.Tratamente antiaritmice pentru conversia si mentinerea ritmului sinusal.

Acestea sunt folosite daca in contextul clinic al pacientului exista date care sugereaza succesul
procedurilor farmacologice sau electrice de reinstaurare a ritmului normal sinusal si al mentinerii
acestuia in timp.

5.Studiul electrofiziologic si ablatia urmaresc identificarea si eliminara centrilor de automatism

rapid, de la nivelul atriului stang si din jurul venelor pulmonare, responsabili de initierea
anumitor tipuri de fibrilatie atriale. Alteori este nevoie de implantare de dispozitive intracardiace
– pacemaker in contextul sindromului bradicardie-tahicardie.

Fibrilaţia atrială: evoluţie, complicaţii

Fibrilatia atriala se intretine prin inducerea de modificari structurale la nivelul peretilor atriali.
Cu cat fibrilatia atriala este mai veche cu atat sansele de reinstaurare a ritmului sinusal scad.
Varsta avansata si asocierea altor boli cardiace  reduc probabilitatea de revenire si mentinere a
ritmului normal sinusal.

Complicatii posibile:

- cea mai importanta si de temut complicatie este embolia cerebrala cu aparitia unui accident
vascular cerebral ischemic
- embolia periferica
- agravarea insuficientei cardiace, decompensarea unor boli cardiace preexistente
- scaderea calitatii vietii, scaderea tolerantei la efort

Fibrilaţia atrială: profilaxie

- tratarea bolilor cardiace care prin progresia si evolutia lor determina aparitia fibrilatiei atriale
(valvulopatii, ischemia miocardica, hipertensiunea arteriala, etc)
- evitarea consumul excesiv de alcool, cofeina
- mentinerea greutatii corporale normale
- tratarea sindromului de apnee in somn (hipoventilatie si hipoxie in timpul somnului)
- mentinerea unei functii normale a glandei tiroide
- uneori administrare preventiva de antiaritmice perioperator.

Fibrilaţia atrială: recomandări medicale

Pacientul  cu simptome sugerand fibrilatia atriala se va adresa medicului cardiolog, internist sau 
medicului de familie.