ROMAN ANDREI ANUL 3 C

TEST

1.  Şocul este un sindrom clinic determinat de diverse cauze şi care se

caractezizează prin perfuzie tisulară inadecvată şi un aport inadecvat de
oxigen la celule, ceea ce va duce într-un final la insuficiență multiplă de
organ. Hipoxia (lipsa oxigenării sângelui) tisulară consecutivă
hipoperfuziei este elementul fiziopatologic esenţial, comun tuturor
formelor de şoc şi prin care se defineşte şocul.

        Pacientul este abordat în special, de către medicii specialiști în terapie

intensivă, dar şi de către alte specialităţi medicale care asigură
managementul pacienţilor aflaţi într-un anumit tip de şoc, așa cum
sunt: medicii chirurgi, cardiologi, neurochirurgi sau alergologi. Primul
contact, însă, cu pacientul care dezvoltă o stare de şoc îl are de
obicei, medicul a cărui specilializare este medicină de urgență, fie în
prespital, fie în departamentul UPU (unitatea primiri – urgențe).

Caracteristici
        Şocul are trăsături comune indiferent de natura factorului cauzal sau
particularităţile pacientului:

 afectare sistemică;
 grad mare de severitate a agentului cauzal;
 semne clinice comune stărilor de şoc;
 particularităţi ale tabloului clinic;
 evoluţie naturală spre deces;
 tratamentul vizează întreruperea cascadei fiziopatologice şi susţinerea
funcţiei sistemelor şi organelor concomitent cu tratamentul cauzal;
 mortalitate mare.
2. Șocul septic
Sepsisul este un sindrom clinic heterogen care poate fi cauzat de orice clasă
de microorganisme. Bacteriile gram pozitive şi cele gram negative sunt
responsabile pentru majoritatea cazurilor de sepsis, fungii, micobacteriile,
rickettisa, virusurile sau protozoarele determinând tablouri clinice
asemănătoare. Factorii predispozanţi pentru bacteriemia cu germeni gram-
negativi cuprind diabetul zaharat,ciroza hepatica, arsurile, procedurile
invazive sau prezenţa de dispozitive implantabile şi chimioterapia.

Factorii de risc major pentru bacteriemii cu germeni gram-pozitivi sunt

dispozitivele mecanice implantate, cateterele venoase, arsurile şi abuzul de
droguri i.v. Fungemia apare cel mai frecvent la pacienţii imunocompromişi.

Simptome

Semnele şi simptomele care apar în şocul septic sunt :

 hipertemia sau hipotermia

 tahicardia
 creşterea presiunii pulsului
 oligurie
 tahipnee
 leziuni cutanate
 alterarea statusului mental, cel mai frecvent manifestându-se sub
formă de obnubilare

3. Acesta substanta de contrast poate ajuta la distingerea tesuturile normale

de tesuturi anormale. Ca orice medicament, unele persoane pot avea o
reactie adversa la substanta de contrast. Administrarea substantei de
contrast poate fi facuta pe diferite cai (i.v., oral, endorectal, endovaginal,
etc).
 Anterior investigatiei trebuie sa informati medicul daca:

 ati avut episoade alergice la substanta de contrast iodata

 aveti probleme ale tiroidei (administrarea contrastului la
hipertiroidieni poate cauza crize tireotoxice, iar la cei care urmeaza
tratament cu iod radioactiv ineficientizeaza tratamentul prin blocarea
tiroidei);
 sunteti insarcinata;
 aveti eventuale probleme cardiace cum ar fi insuficienta cardiaca;
 prezenta unor obiecte metalice in regiunea examinata precum cercei
ori proteze dentare pot afecta imaginea si se impune indepartarea lor.

4. Modificări temporare ale frecvenţei respiraţiei, scurtare a respiraţiei,

dificultăţi de respiraţie, acestea pot fi primele semne ale reacţiei alergice sau
şocului. Investigaţia dumneavoastră va trebui oprită, şi este posibil să aveţi
nevoie de tratament corespunzător.

5. Simptome si semne muscatura de sarpe:

 Leziuni nervoase (simptome neurotoxice)
 Leziuni musculare (simptome miotoxice)
 tulburări de sângerare
 Umflarea (edem) în jurul mușcăturii
 probleme de circulație

Tratament MUSCATURA DE SARPE:

Mai presus de toate, primul ajutor cu un snakebite își propune să
întârzie efectele toxice care pun viața în pericol până când pacientul
poate fi tratat pentru tratament medical. De asemenea, este vorba
despre reducerea durerii și anxietății pacientului:

Reasigurare
După un șarpe, mulți oameni sunt foarte frică să moară. Persoanele
trecute trebuie să calmeze pacienții cât mai mult posibil, deoarece
reacțiile de agitație și panică accelerează distribuția otravului în
organism.
Imobilizare
După o mușcătură de șarpe, persoana afectată trebuie să se așeze
imediat (la o distanță sigură de șarpe pentru a evita oa doua
mușcătura). Ar trebui să se deplaseze cât mai puțin posibil pentru a
încetini distribuția otrăvurilor în organism.

Mâncarea în sine ar trebui să fie lăsată singură dacă este posibil,

dezinfectați dacă este necesar și acoperiți-o cu un pansament steril
sau cel puțin curat. Cu toate acestea, aceasta nu trebuie să fie prea
strânsă și să întrerupă circulația sângelui! Dacă aveți o mușcătură în
braț sau în picior, puteți simți membrele afectate cu bastoane și
ligaturi, astfel încât să puteți odihni.

Dacă aveți un snakebite pe mâna sau pe braț, ar trebui să eliminați

rapid inele, brățări, ceasuri și articole de îmbrăcăminte care se strâng
înainte ca țesătura să se umfle.

Transport
În cazul unei mușcături de șarpe, pacientul trebuie să fie dus la cel
mai apropiat spital cât mai curând posibil. Ar trebui să se deplaseze
cât mai puțin posibil în timpul transportului, deoarece acest lucru ar
promova distribuția otrăvului. Dacă este necesar, transportați-l în
minte (eventual pe o targă). Dacă este posibil, pacientul poate fi
preluat de serviciul de ambulanță.

Posibil: ia șarpele mort

Dacă este sigur - și numai atunci! - ar trebui să-l omori pe șarpe și să
îl aduci la clinică.Dacă medicul știe cu ce otravă are de-a face, poate
iniția imediat terapia potrivită.Atenție: Unii șerpi sunt morți în situații
periculoase. Imediat ce vă apropiați de ei, vă mușcă brusc. În plus,
șerpii morți și chiar capii de șarpe tăiați se pot închide în continuare!
Dacă nu este posibil să luați șarpele mort în siguranță cu dvs., puteți
să vă memorați aspectul sau să îl fotografiați. Acest lucru face mai
ușor pentru medici să identifice.