Inima este activata in mod normal de un stimul generat la nivelul atriului drept, intr-o

zona specializata, numita nodul sinusal, cu o frecventa ce variaza in repaus intre 50-100
batai/min.

Uneori acest ritm sinusal este inlocuit de fibrilatia atriala, un ritm cardiac generat tot la
nivelul atriilor, dar cu alta localizare decat cea fiziologica, fiind neregulat, haotic, adesea
rapid (tahicardic). In fibrilatia atriala, activitatea de contractie a atriilor practic lipseste.
De aici si complicatiile care pot aparea: scaderea debitului cardiac, formarea de cheaguri la
nivelul atriilor.

Fibrilatia atriala este cea mai frecventa aritmie sustinuta si afecteaza aproximativ 1-2% din
populatie, prevalenta sa crescand cu varsta, ajungand pana la ~10%  din populatia de peste 80
ani.

Fiecare pacient (mai ales persoanele varstnice) care la evaluarea  periodica de la medicul de
familie are pulsul neregulat trebuie sa faca un EKG de repaus pentru a evidentia o eventuala
fibrilatie atriala.

Fibrilatia atriala din punct de vedere a duratei de evolutie se clasifica in:

- paroxistica, de regula autolimitanta in 48 ore, dar poate persista pana la 7 zile

- persistenta, care dureaza peste 7 zile sau necesita interventie medicala pentru cardioversia la
ritmul sinusal normal
- persistenta pe termen lung si permanenta

Simptome de fibrilaţia atrială

Simptomatologia pacientilor este foarte diferita de la forme total asimptomatice pana la
simptome severe, depinzand de neregularitatea ritmului si frecventa cardiaca, de existenta unei
alte afectiuni cardiace sau de aparitia complicatiilor.

Principalele simptome sunt: palpitatii, oboseala, dispnee (dificultate in respiratie), dureri

toracice, ameteli, etc.

Alteori primul simptom este aparitia unui accident vascular cerebral cu manifestari diverse
(uneori soldat cu dizabilitate severa sau chiar deces). Acesta este o complicatie majora a
fibrilatiei atriale, determinata de plecarea in circulatia cerebrala a unui cheag format in cavitatile
inimii. Unul din cinci accidente vasculare cerebrale este cauzat de fibrilatia atriala.

Alteori trombul atrial poate emboliza in circulatia membrelor sau a organelor abdominale,
determinand ischemie acuta (durere, imposibilitatea de a folosi membrul respectiv si riscul de
necroza).

Investigaţii imagistice şi de laborator in fibrilaţie atrială

- electrocardiograma de repaus (EKG), monitorizarea Holter EKG 24-48 ore, eventual
dispozitive de monitorizarea prelungita a ritmului pentru surprinderea fibrilatiei atriale

- ecocardiografie (transtoracica, uneori transesofagiana) pentru a identifica o modificare

structurala a inimii

- analize de sange generale (hemoleucograma, creatinina, glicemie, transaminaze, ionograma,

hormoni tiroidieni)

- investigatiile se completeaza in functie de contextul clinic.

Diagnosticul de fibrilaţie atrială

Diagnosticul este sugerat de simptome si confirmat prin inregistrarea tulburarii de ritm pe
electrocardiograma.

Tratamentul pentru fibrilaţia atrială

Scopurile conduitei terapeutice sunt:

- ameliorarea simptomelor
- mentinerea unei frecvente cardiace optime 
- prevenirea formarii de trombi la nivelul inimii si migrarii acestora in special la nivel cerebral
- identificarea cauzelor/ a factorilor de intretinere a fibrilatie atriale
- selectarea pacientilor ce au nevoie de conversia la ritmul sinusal
- selectarea pacientilor pentru tratament antiaritmic medicamentos sau non-farmacologic (de tip
ablatie sau implantare de dispozitive intracardiace – pacemaker)

In functie de tipul de actiune, medicamentele sunt grupate in:

1. Medicamente administrate pentru controlul frecventei cardiace, astfel incat in repaus ritmul
cardiac sa fie sub 100 batai/minut. Astfel, creste timpul de umplere cardiaca permitand
mentinerea unui debit cardiac mai eficient, scade presiunea de la nivelul atriilor si indirect de la
nivelul plamanilor ameliorand respiratia. Exemplu de clase de medicamente: betablocante,
blocantele de canale de calciu.

2. Anticoagulante pentru prevenirea formarii de trombi la nivelul inimii si embolizarii acestora.

Acestea pot fi: antivitaminice K, ce necesita ajustarea permanenta a dozelor prin monitorizarea
coagularii (INR) lunar, sau oricand exista semne de sangerare. Concentratia in sange a acestor
medicamente este influentata de alimentatie,  adminsitrarea concomitenta a altor tratamente (ex.
Acid acetilsaliilic, antiinflamatorii, antibiotice, etc.), particularitati genetice, etc. Exista o
experienta indelungata in folosirea acestor substante. Anticoagulante de generatie mai noua (ex.
dabigatran, apixaban rivaroxaban, etc.) ce se administreaza in doza fixa, fara a fi nevoie de
monitorizarea coagularii.

La fiecare pacient cu fibrilatie atriala, pe baza unor scoruri, se apreciaza riscul de accident
vascular cerebral si necesitatea initierii tratamentului  anticagulant si totodata se calculeaza si
riscul de sangerare sub aceasta medicatie.

3. Antiagregante plachetate (acid acetilsalicilic, clopidogrel) se administreaza la pacientii cu risc

scazut de accident vascular cerebral sau la cei care nu pot suporta tratamentul anticoagulant oral,
insa au o eficienta mai redusa.

4.Tratamente antiaritmice pentru conversia si mentinerea ritmului sinusal.

Acestea sunt folosite daca in contextul clinic al pacientului exista date care sugereaza succesul
procedurilor farmacologice sau electrice de reinstaurare a ritmului normal sinusal si al mentinerii
acestuia in timp.

5.Studiul electrofiziologic si ablatia urmaresc identificarea si eliminara centrilor de automatism

rapid, de la nivelul atriului stang si din jurul venelor pulmonare, responsabili de initierea
anumitor tipuri de fibrilatie atriale. Alteori este nevoie de implantare de dispozitive intracardiace
– pacemaker in contextul sindromului bradicardie-tahicardie.

Fibrilaţia atrială: evoluţie, complicaţii

Fibrilatia atriala se intretine prin inducerea de modificari structurale la nivelul peretilor atriali.
Cu cat fibrilatia atriala este mai veche cu atat sansele de reinstaurare a ritmului sinusal scad.
Varsta avansata si asocierea altor boli cardiace  reduc probabilitatea de revenire si mentinere a
ritmului normal sinusal.

Complicatii posibile:

- cea mai importanta si de temut complicatie este embolia cerebrala cu aparitia unui accident
vascular cerebral ischemic
- embolia periferica
- agravarea insuficientei cardiace, decompensarea unor boli cardiace preexistente
- scaderea calitatii vietii, scaderea tolerantei la efort

Fibrilaţia atrială: profilaxie

- tratarea bolilor cardiace care prin progresia si evolutia lor determina aparitia fibrilatiei atriale
(valvulopatii, ischemia miocardica, hipertensiunea arteriala, etc)
- evitarea consumul excesiv de alcool, cofeina
- mentinerea greutatii corporale normale
- tratarea sindromului de apnee in somn (hipoventilatie si hipoxie in timpul somnului)
- mentinerea unei functii normale a glandei tiroide
- uneori administrare preventiva de antiaritmice perioperator.

Fibrilaţia atrială: recomandări medicale

Pacientul  cu simptome sugerand fibrilatia atriala se va adresa medicului cardiolog, internist sau 
medicului de familie.

Fibrilaţia atrială, “ucigaşul din umbră” care favorizează accidentul

vascular cerebral

“Prezenţa românilor la medic este primul pas în prevenţia accidentului vascular cerebral”

Fibrilaţia atrială
Fibrilaţia atrială poate fi definită, pe înţelesul tuturor, ca un ritm complet dezordonat al inimii
spune Dr. Anca Dan, reprezentantă a Societăţii Române de Cardiologie.

Frecvenţa normală a inimii se situează între 60 şi 100 de bătăi pe minut. Orice valoare depăşeşte
această limită este considerată o anomalie a ritmului cardiac.

“Fibrilaţia atrială este prima cauză de spitalizare pentru tulburări de ritm ale inimii şi reprezintă o
povară pentru sistemul de sănătate, pentru pacient şi pentru societate din cel puţin două motive:
primul – scade calitatea vieţii şi creşte semnificativ necesitatea spitalizărilor, al doilea – creşte
mortalitatea de două ori prin complicaţia sa cea mai de temut, respectiv accidentul vascular
cerebral” a completat Dr. Anca Dan.

Fibrilaţia atrială creşte de cinci ori riscul de a face un accident vascular cerebral. La nivel
european se apreciază că aproximativ 6 milioane de persoane suferă de fibrilaţie atrială, iar în
România numărul pacienţilor ajunge undeva în jurul cifrei de 200.000.

De asemenea, Organizaţia Mondială a Sănătăţii apreciază că, până în anul 2050, numărul
pacienţilor care vor suferi de fibrilaţie atrială la nivel mondial va ajunge la 30 de milioane.

Important de menţionat este faptul că accidentele vasculare cerebrale la pacienţii cu fibrilaţie

atrială cresc cu 70% riscul de mortalitate, prelungesc cu 20% spitalizarea şi reduc cu 40%
rata de recuperare.

Principalele simptome ale fibrilaţiei atriale sunt: palpitaţiile, pulsul neregulat, lipsa de aer,
senzaţia de leşin, oboseala, ameţelile şi durerile toracice. Frecvent, fibrilaţia atrială este însoţită
de boli precum hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, diabet zaharat, boli pulmonare,
obezitate sau hipertiroidism.

Fibrilaţia atrială este al doilea factor de risc pentru apariţia accidentului vascular cerebral,
după hipertensiunea arterială.
Anual peste 65.000 de români suferă un accident vascular cerebral şi aproape o treime dintre
aceştia rămân cu diverse grade de dizabilitate.

Accidentul vascular cerebral

Pentru a preveni accidentul vascular cerebral – a treia cauză de mortalitate în România după
bolile cardiovasculare şi cancer – este necesară educaţia şi informarea publicului larg.

“Primul pas în prevenţie este prezenţa pacientului la medic. Mulţi oameni nu vor pur şi simplu să
vină la medic. Al doilea pas este reprezentat de atacul ischemic tranzitor, care ar trebui tratat ca o
urgenţă deoarece poate anunţa un viitor accident vascular cerebral.

Apoi, este foarte importantă complianţa la tratament, şi anume cum respectă pacienţii tratamentul
pentru fibrilaţie atrială.

Statisticile arată că un bolnav se ţine de tratament doar 6 luni din an, ceea ce nu este deloc
normal şi benefic pentru sănătate. Trebuie ştiut că tratamentul se face zi de zi, fără întreruperi,
fără pauze de Sărbători, pe tot parcursul vieţii, pentru a obţine rezultate.

Nu în ultimul rând, trebuie ţinut cont de faptul că pacientul trebuie se prezinte aproape lunar la
medic pentru efectuarea unei analize speciale care determină capacitatea sângelui de a se
coagula. Această analiză poartă numele de INR (de la International Normalised Ratio) şi măsoară
viteza de coagulare a sângelui. Prin intermediul acestei analize, medicul va prescrie medicamente
anticoagulante în dozaj specific, astfel încât să nu existe riscul unei hemoragii” afirmă Dr. 
Rodica Tănăsescu.

“În ţara noastră există o tendinţă de creştere a numărului de cazuri de accident vascular cerebral,
în comparaţie cu ţările vestice din Europa, printre care Germania, Franţa etc., unde cazurile de
AVC sunt într-o fază de platou, deci de stagnare, iar acest lucru este cauzat în principal de
ignoranţa simptomelor şi prezentarea la medic în situaţii critice”, a completat Dr. Anca Dan.

Important de precizat mai este faptul că incidenţa cazurilor de AVC în categoria de vârstă 20-26
de ani a crescut cu aproape şase procente în ultimii 15 ani, ca urmare a stilului de viaţă
dezechilibrat, a stresului, a alimentaţiei necorespunzătoare şi a lipsei de mişcare.

Principalele simptome ale accidentului vasculare cerebral sunt: vederea înceţoşată sau
vederea dublă, confuzie sau dificultate în vorbire, amorţirea unui braţ sau a unui picior, ameţeală,
greaţă sau pierderea echilibrului, dureri în braţe, picioare sau piept, durere de cap puternică,
amorţirea feţei, stare de oboseală bruscă, sughiţ şi palpitaţii.

Accidentul vascular cerebral este una dintre cele mai mari probleme de sănătate publică, din
cauza frecvenţei foarte mari de apariţie şi a urmărilor deosebit de grave,  acestea fiind deseori
urmate de invaliditatea sau chiar moartea pacientului.
Din păcate, pacientul care a avut un accident vascular cerebral  şi care a rămas cu anumite
dizabilităţi în urma acestei suferinţe nu beneficiază de sprijinul corespunzător din partea statului,
aşa cum se întâmplă în ţările civilizate.

“Şedinţele de kinetoterapie nu sunt decontate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, astfel

că bolnavul, din cauza lipsurilor financiare, se vede nevoit să renunţe la aceste terapii adjuvante
de recuperare, întârziind sau chiar eliminând orice speranţă de a redeveni o persoană normală” a
precizat Vasile Barbu, Preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor din
România.

“Din fericire, în planul bugetar pentru anul 2015 există o propunere de program ţintit exact pe
această problemă, şi anume recuperarea bolnavului care a suferit un accident vascular cerebral” 
a adăugat Dr. Dorel Săndesc, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.

Rămâne de văzut dacă acest program va fi aprobat şi implementat. Până atunci, bolnavii
nu pot decât să se bazeze pe sprjinul familiei şi motivaţia lor interioară de a depăşi acest
mare necaz din viaţa lor.