Semnele si simptomele afectiunilor aparatului respirator: tuse, expectoratie, dispnee, ortopnee, cianoza,

junghi thoracic, modificari toracice, febra.

2. Principalele afectiuni respiratorii: bronsite, pneumonii, BPOC, astm bronsic, TBC, pneumotorax,
cancer pulmonar (definitie, etiopatogenie, simptomatologie, investigatii, principii de tratament).
C.2. Identifica problemele de dependenta si stabileste diagnosticele de ingrijire (nursing) la pacientii
cu afectiuni ale aparatului respirator. 1. Culegere de date prin: interviu, observatie

Definitie: pneumotoraxul este prezenta aerului in cavitatea pleurala. Aerul poate patrunde in pleura fie
plecand de la bronhii, fie de la peretele toracic. Se cunosc mai multe forme: pneumotoraxul spontan  e
forma obisnuita, cauzata cel mai frecvent de tuberculoza pulmonara, chisturile aeriene,
pneumoconioze, emfizem; pneumotoraxul traumatic apare in traumatisme toracice sau fracturi
costale: pneumotoraxul terapeutic consta in introducerea aerului in pleura in scop terapeutic.

Simptomatologie: debutul este de obicei brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui efort, tuse violenta sau
fara cauza aparenta. Se caracterizeaza prin junghi atroce, localizat submamelonar si iradiind in umar si
abdomen, urmat imediat de dispnee progresiva, intensa, si tuse uscata, chinuitoare. Apar rapid semne
de soc sau asfixie, fata palida, apoi cianozata, respiratie rapida si superficiala, puls mic, tahicardie,
tensiune arteriala coborata, anxietate. Examenul fizic arata marirea hemitoracelui respectiv, cu largirea
spatiilor intercostale, vibratii vocale abolite, hipersonoritate si tacere la auscultatie.

Cordul pulmonar acut, prin obstacolul intens si violent impus inimii drepte, este o complicatie grava. O
forma clinica deosebita este pneumotoraxul sufocant sau cu supapa, care apare cand perforatia
pleuropulmonara permite intrarea aerului in inspiratie in pleura, dar nu si iesirea lui in expiratie. Daca
nu se intervine prompt si energic, bolnavul moare prin asfixie.

Diagnosticul se bazeaza pe aparitia brutala a dispneei, durerea toracica violenta si atroce, fenomenele

grave de asfixie, abolirea vibratiilor vocale, hipersonoritate si tacere la auscultatie.

Tratamentul consta in calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin si, exceptional, Mialgin sau

opiacee (morfina, Dilauden-atropina, Pantopon), calmarea tusei cu codeina sau dionina si Tratamentul
socului cand apare (pentetrazol, Nicetamid, Effortil, cofeina); repaus la pat si repaus vocal. Cand
fenomenele asfixice sunt grave, se recurge la exuflatie decompresiva. Intotdeauna se trateaza boala de
fond si complicatiile.

Hidrotoraxul este prezenta in cavitatea pleurala a unui lichid cu caracter de trans-sudat. Apare in

insuficienta cardiaca, sindromul nefrotic, ciroze, stari casectice etc.

Hemotoraxul  consta in revarsarea unei cantitati de sange in cavitatea pleurala, in urma unor
traumatisme toracice, a unui anevrism aortic sau sindrom hemoragie.

Chilotoraxul este prezenta limfei in cavitatea pleurala, prin ruperea, obstruarea sau compresiunea
marelui canal toracic sau a altui vas limfatic important.
PNEUMOTORAXUL SPONTAN Definiţie : prezenţa aerului în cavitatea pleurală; este o urgenţă
chirurgicală.
Diagnostic : 1. clinic = dispnee, tuse, durere toracică, emfizem subcutanat toracic, timpanism, absenţa
sau diminuarea murmurului vezicular i a ș vibraţiilor vocale, puncţie pleurală pozitivă ( extragere de
aer ) 2. paraclinic : radioscopie toracică, radiografie toracică, CT torace
Diagnosticul pozitiv este pus de către chirurgul toracic, după analiza tuturor elementelor de anamneză,
examen clinic i paraclinic disponibile.
Tratament : metode 1. oxigenoterapie
2. drenajul pleural aspirativ activ sau pasiv, valvă Heimlich
3. pleurodeza cu sânge autolog, talc fără azbest, tetraciclină, doxiciclină
4. intervenţia chirurgicală : este indicată în caz de pierderi aeriene prelungite peste 5 - 7 zile,
pneumotorax recidivat, lipsa reexpansiunii pulmonare, primul pneumotorax la piloţi i scufund ș ători,
pneumotorax pe plămân unic, pneumotorax cronic, pneumotorax bilateral, hemopneumotorax, boli
chirurgicale pulmonare coexistente.
Proceduri chirurgicale utilizate : excizia sau ligatura la bază a blebsurilor sau bulelor, pleurectomie
parietală, abraziune pleurală cu sau fără agenţi sclerozanţi, folosirea de cleiuri biologice, rezecţie
atipică, excizia leziunilor de endometrioză, lobectomie.
Căi de acces : toracoscopie video-asistată, minitoracotomie cu chirurgie toracică video-asistată,
toracotomie, sternotomie.
Riscul de recurenţă după primul episod este 20%, iar după cel de al doilea este 60 – 80%. Mortalitate
sub 30 zile : 0-0,8%.
Definitie- reprezinta acumularea intrapleurala de aer; cel de cauza traumatica se asociaza frecvent cu
hemotoraxul. Cauze –in traumatismele toracice cel mai frecvent este rezultatul fracturilor costale sau
atunci cand nu exista leziune osoase prin patologia asociata in combinatie cu contuzia toracica (bule de
emfizem rupte la impact sau fortarea expirului cu glota inchisa). Pneumotoraxul poate fi - partial sau
total; - uni sau bilateral. Anamneza poate identifica cauza traumatica sau existenta unor afectiuni
asociate( TBC, BPOC). Clinic - dispnee; - junghi toracic; - tuse; - cianoza; - tahicardie; - jugulare
turgescente; - emfizem subcutanat; - hipersonoritate la percutie si absenta murmurului vezicular la
ascultatie; - crepitatii osoase in cazul asocierii cu fracturile costale. Paraclinic- RADIOGRAFIA
TORACICA- hipertransparenta si absenta desenului pulmonar uneori cu deplasarea mediastinului
controlateral. - EKG, TA, HLG. Tratament chirurgical- * Pleurotomie minima cu drenaj aspirativ.

CE ESTE CANCERUL PULMONAR?

Cancerul pulmonar este un tip de cancer care se dezvolta din inmultirea necontrolata a unor celule de
origine pulmonara, inlaolalta. Riscul de cancer pulmonar creste odata cu varsta si cu numarul de tigari
fumate.

Medicii cred ca fumatul provoaca cancer pulmonar din cauza deteriorarii celulelor plamanilor. Cand
inhalati fumul de tigara, care este plin de substante cauzatoare de cancer (cancerigene), modificarile in
tesutul pulmonar incep aproape imediat. 

SIMPTOME SI CAUZE
Cancerul pulmonar de obicei nu determina semne si simptome in stadiile incipiente. Acestea apar
numai atunci cand boala este avansata. Semnele si simptomele cancerului pulmonar pot include o tuse
cronica cauzata de fumat, tuse cu sange, chiar si in cantitate mica, respiratie greoaie, dureri in piept si
harait in piept, raguseala continua, pierdere in greutate inexplicabila, durere osoasa si de cap, oboseala.

O serie de factori pot creste riscul aparitiei de cancer pulmonar. Unii factori de risc pot fi controlati, de
exemplu, prin renuntarea la fumat. Factorii de risc sunt: fumatul activ sau pasiv, expunerea la azbest si
alte substante chimice, antecedente de cazuri in familie, excesul de alcool. 

DIAGNOSTIC 
In cazul in care exista motive sa credeti ca ati putea avea cancer pulmonar, medicul va poate recomanda
efectuarea unor investigatii: radiografie pulmonara respectiv CT de torace, bronhoscopie cu
biopsie, de ex. sputa, analize de sange.

Odata ce cancerul pulmonar a fost diagnosticat, medicul va lucra pentru a determina stadiul bolii.
Testele includ investigatii imagistice: CT (computer tomograf), RMN (rezonanta magnetica nucleara),
PET (tomografie cu emisie de pozitroni) si scintigrafia osoasa (scanarea oaselor). Nu orice test este
adecvat pentru fiecare persoana, insa discutati cu medicul despre procedurile potrivite pentru dvs.

TRATAMENT CANCER LA PLAMANI

In functie de tipul si de stadiile cancerului pulmonar, se stabileste tratamentul corespunzator. 

Cancerul pulmonar este de doua tipuri mari, bazate pe aspectul celulelor canceroase analizate sub
microscop: cancer pulmonar cu celule mici (circa 20% din cazuri) si cancer pulmonar fara celula mica
(75% din cazuri – carcinoame scuamoase sau epidermoide, adenocarcinoamele si cancerul cu celula
mare). 
Stadiile cancerului pulmonar sunt:

Stadiul I: Cancerul este limitat la plamani si nu s-a extins la ganglionii limfatici. Tumora este, in
general, mai mica de 5 cm in diametru.

Stadiul II: Tumora la acest stadiu poate fi mai mare de 5 cm sau putem vorbi despre o tumora mai
mica, dar care implica structurile din apropiere, cum ar fi peretele toracic, diafragma sau invelisul din
jurul plamanilor (pleura). Cancerul poate fi, de asemenea, extins la ganglionii limfatici din apropiere.

Stadiul III: Tumora la acest stadiu poate fi foarte mare si poate invada alte organe din apropierea
plamanilor. Este posibil ca aceasta etapa sa indice si o tumora mai mica, dar insotita de celulele
canceroase in ganglionii limfatici situati mai departe de plamani.

Stadiul IV: Cancerul s-a extins si la celalalt plaman sau s-a extins si in alte parti ale corpului (ficat,
oase, creier). Cancerul pulmonar cu celula mica este uneori descris ca fiind limitat sau extensiv. Limitat
inseamna ca celulele canceroase sunt limitate la un singur plan de iradiere pulmonara, restul fiind
cazurile extinse.

Optiunile de tratament pentru cancerul pulmonar fara celule mici

Stadiul I: Chirurgie, uneori chimioterapie

Stadiul II: Chirurgie, chimioterapie, radioterapie
Stadiul III: Radiochimioterapie si radioterapie, chimioterapie, interventii chirurgicale, uneori, pe baza
rezultatelor de alte tratamente
Stadiul IV: Chimioterapie, terapia tintita, studii clinice paliative

Optiunile de tratament pentru cancer pulmonar cu celule mici

Stadiul I: Chirurgie atunci cand este posibil, cu toate ca de obicei se recomanda chimioterapie si
radiatii combinate
Stadiul II: Chimioterapie si radiatii combinate
Stadiul III: Chimioterapie si radiatii combinate, studiile clinice, de ingrijire de sustinere
Stadiul IV: Chimioterapie, studiile clinice, de ingrijire si de sustinere
 SFATURI
Puteti preveni aparitia cancerului pulmonar. Nu fumati! Renuntarea la fumat reduce riscul aparitiei
cancerului pulmonar, chiar daca ati fumat de ani de zile. Evitati si fumatul pasiv. Evitati agentii
cancerigeni la locul de munca. Luati masuri de precautie pentru a va proteja de expunerea la substante
chimice toxice la locul de munca. Optati pentru o dieta bogata in fructe si legume. Evitati sa luati doze
mari de vitamine sub forma de pastile, deoarece acestea pot fi daunatoare. Beti alcool cu moderatie,
chiar deloc daca se poate, faceti exercitii fizice.

Programati-va la medic din timp, cancerul pulmonar poate dezvolta complicatii, precum dificultati de
respiratie, tuse cu sange, dureri atroce, lichid in torace. 

Tineti cont de faptul ca din pacate, ratele de supravietuire pentru persoanele diagnosticate cu cancer
pulmonar sunt foarte mici. In cele mai multe cazuri, boala este fatala. Persoanele diagnosticate la
primele etape au cele mai mari sanse de supravietuire. Mergeti la medic!

Bronsita este o inflamatie a pasajelor bronsice, caile respiratorii care conecteaza traheea la plamani.

Interiorul fiecarui pasaj bronsic este captusit cu o mucoasa umeda, ale carei celule sunt ciliate. Cilii se
misca de jos in sus, antrenand astfel impuritatile spre exterior.
Desi mucusul si firele de par din fosele nazale opresc trecerea prafului si a altor impuritati care se pot
afla in aerul inspirat, se poate ca agenti patogeni sau noxe sa treaca, mergand spre plamani. Tusea este
reactia naturala a corpului la aceasta invazie.
Agentii patogeni sau noxele provoaca inflamarea cailor bronsice iar ca raspuns la inflamatie, mucusul
este produs in exces. Inflamatia si producerea de substanta mucoasa in exces pot distruge cilii
responsabili cu curatarea cailor respiratorii. Cilii deteriorati isi pierd capacitatea de a functiona,
mucusul obstructioneaza caile respiratorii, ceea ce face dificila respiratia, deci aportul de oxigen scade.
Mucusul se poate infecta cu bacterii, ceea ce poate duce la alte tipuri de boli pulmonare, cum ar fi
pneumonia.

Exista doua tipuri de bronsita :

 bronsita acuta, care dureaza mai putin de sase saptamani

 bronsita cronica, care este recurenta si apare frecvent de-a lungul a doi sau mai multi ani

Bronsita acuta, initial, se reprezinta ca o strangere in zona pieptului, urmata de o tuse. Cu cat substanta
mucoasa se acumuleaza in plamani, bolnavul va incepe sa elimine flegma galbena sau verde. Bronsita
acuta poate fi, de asemenea, caracterizata prin :

 o usoara febra
 dificultati de respiratie
 durere in plamani
 respiratie suieratoare
 Bronsita cronica are aceleasi simptome ca bronsita acuta. In bronsita cronica, tusea va produce constant
flegma galbena, verde sau alba. Bronsita cronica este o forma de boala pulmonara obstructiva.

Bronsita - cauze

Din punct de vedere al cauzei, bronsita poate fi :

 bronsita infectioasa : bronsita infectioasa este cauzata de agenti patogeni - virusuri, bacterii
 bronsita iritativa : bronsita iritativa este urmarea expunerii la vapori toxici sau praf

Bronsita acuta apare cel mai frecvent in legatura cu infectiile pulmonare. 90 % din infectiile pulmonare
sunt virale (produse de virusi) iar 10 % sunt bacteriene (produse de bacterii).
Fumatul poate contribui, de asemenea, la bronsita. Fumatul paralizeaza cilii din plamani, care sunt
responsabili de curatarea cailor respiratorii. Fara curatarea corespunzatoare, substanta mucoasa se poate
forma si acumula in plamani, ceea ce poate contribui in cele din urma la bronsita.

Fumatul este principala cauza de aparitia simptomelor de bronsita cronica. Fumatul sau expunerea la
fumul de tigara (fumatul pasiv) timp indelungat irita tuburile bronsice si afecteaza cilii. Aceasta situatie
apare dupa mai multi ani - bronsita cronica este de obicei diagnosticata la fumatori, dupa varsta de
patruzeci de ani. Bronsita cronica de la fumat nu este contagioasa si simptomele pot fi mai putin severe
decat in cazurile acute.

Astmul poate fi o alta cauza a existentei simptomelor aparente de bronsita cronica la copii si
adolescenti. Astmul cronic sever poate provoca obstructia permanenta a cailor respiratorii, rezultatul
fiind bronsita astmatica. Bronsita astmatica are multe simptome asemanatoare bronsitei cronice.

Bronsita cronica poate fi, de asemenea, cauzata de aparitia repetata a bronsitei acute. Plamanii, slabiti
cu fiecare caz de bronsita acuta, devin mai sensibili ajungandu-se la bronsita cronica.

Bronsita - diagnostic si tratament

Medicul specialist pneumolog va va examina pentru a stabili cauza tusei. El va asculta inima si
plamanii pentru a stabili daca aveti respiratie suieratoare sau daca inima bate prea tare, ambele
simptome putand indica faptul ca organismul nu primeste suficient oxigen. Bronsita poate provoca, de
asemenea, o crestere a tensiunii arteriale.

Stabilirea unui diagnostic medical de bronsita cronica este un proces de eliminare. Alte posibile boli
pulmonare trebuie sa fie excluse pentru a ajunge la diagnosticul de bronsita. In majoritatea cazurilor de
bronsita cronica, simptome de emfizem sunt, de asemenea, descoperite in timpul diagnosticului
medical. Cand ambele boli co-exista, conditia este mentionata ca BPOC (bronhopneumopatia cronica
 obstructiva).

Bronsita cronica persistenta este o problema grava. Aceasta boala poate afecta permanent caile bronsice
si poate duce la boli pulmonare obstructive cronice, o stare medicala grava in care plamanii sunt
deteriorati iremediabil, determinand scaderea capacitatii respiratorii, progresiv si iremediabil.

Testul de spirometrie

Testul de spirometrie masoara functia pulmonara. In timpul unui test de spirometrie respiratia este
monitorizata in timp ce se respira intr-un tub atasat la un spirometru. Spirometrul masoara volumul
pulmonar si cat de usor trece aerul prin plamani. In cazul in care rezultatele testului de spirometrie si
examenul fizic o cer, pot fi recomandate teste suplimentare, de exemplu o radiografie pentru a stabili
cat de afectati sunt plamanii de boala.

Bronsita - tratament

Bronsita acuta apare frecvent atat la copii cat si la adulti. De multe ori aceasta va dispare intr-o
perioada relativa de sase saptamani de la debut si nu necesita neaparat asistenta medicilor sau
medicatie. Tratamentul recomandat include cat mai mult repaus la pat, consumul de cat mai mult lichid
si folosirea unui sirop de tuse (lucru care nu necesita o prescriptie medicala).

Tratamentul pentru bronsita cronica include adesea antibiotice pe baza de recomandare medicala. In
timp ce aceste antibiotice nu pot vindeca bronsita, ele pot contribui la evitarea aparitiei unei infectii
secundare. De asemenea, poate fi recomandat un vaccin antigripal pentru a va proteja impotriva altor
afectiuni pulmonare. Medicatia fara recomandarea medicului nu este recomandata.
Pentru ameliorarea simptomelor, va fi nevoie sa beti multe lichide pentru a subtia mucusul din plamani.
Puteti primi, de asemenea, o reteta pentru un bronhodilatator. Acesta este un medicament pentru
inhalare care va reduce inflamatia si va ajuta sa respirati mai usor.

In cazul in care caile respiratorii au fost expuse la bacterii sau virusi, poate apare bronsita infectioasa.
Bronsita infectioasa de natura virala NU se trateaza cu antibiotice. NUMAI in cazul in care bronsita
infectioasa este cauzata de bacterii se prescriu antibiotice pentru a elimina infectia.

Pentru a usura simptomele, medicul poate recomanda :

 odihna, cel putin opt ore pe zi

 in cazul in care caile respiratorii sunt foarte inflamate, utilizarea unui medicament
bronhodilatator care ajuta la reducerea inflamatiei si reducerea tusei
 daca fumati, renuntarea la fumat
 daca nu puteti dormi din cauza tusei, un medicament care contine codeina pentru a va ajuta sa
va odihniti
 daca tusea este seaca, un antitusiv; daca tusea este productiva, un expectorant, pentru a elimina
mucusul
 folosirea unui umidificator pentru a evita uscarea tractului respirator

Bronsita - prevenire

 daca lucrati intr-o zona in care sunteti expus la praf sau alte tipuri de substante iritante, purtati o
masca de praf
 daca se poate, sa evitati contactul cu oameni care au raceli sau alte boli respiratorii
 daca locuiti intr-o zona care are un nivel ridicat de poluare a aerului, este mai bine sa stati in
interior in perioada in care poluarea atinge cota maxima; poluarea aerului provoaca bronsita
 uneori, oamenii dezvolta bronsita datorita unul reflux gastroesofagian (acizii din stomac ajung
inapoi in esofag); daca va confruntati cu crize frecvente de reflux acid, faceti o programare la un
medic specialist gastroenterolog pentru a rezolva problema
 oamenii care au alergii pot fi, de asemenea, predispusi la bronsita; persoanele care au alergii
trebuie sa evite intrarea in contact cu substante care provoaca o reactie alergica
 spalati-va mainile cu apa calda si sapun pe tot parcursul zilei pentru a distruge agentii patogeni
 renuntati la fumat

Fumatorii si cei expusi la poluarea industriala trebuie sa ia masuri suplimentare de precautie pentru a
evita aparitia bolii.

http://www.baicus.ro/pdf/Pneumoniile_scris.pdf

http://www.romedic.ro/pneumonia

http://www.romedic.ro/pneumonia

Pneumonia reprezintă infecţia micilor saci aerieni de la nivelul plămânilor (alveolele) şi a

ţesutului din jurul acestora.
În Statele Unite, aproximativ două milioane de persoane fac pneumonie în fiecare an, iar între
40.000 şi 70.000 dintre acestea decedează.

Pneumonia este adeseori o boală fatală la pacienţii cu alte boli cronice grave. În general, aceasta
reprezintă a şasea cauză de deces şi totodată cea mai frecvent întâlnită infecţie fatală dobândită
în spital.
 Tipuri de pneumonie

 Pneumonia pneumococică, cauzată de Streptococcus pneumoniae; deşi este vindecabilă de

cele mai multe ori, poate fi fatală, în special la persoanele foarte tinere, la cele foarte în vârstă sau la
persoanele care prezintă şi alte boli grave.
 
 Pneumonia cauzată de Haemophilus influenzae; poate fi prevenită prin vaccinare şi este
tratatabilă cu antibiotice foarte eficiente.
 
 „Boala Legionarilor”; este cauzată de bacteria Legionella pneumophilla şi de alte specii de
Legionella – această bacterie este responsabilă pentru 8% din cazurile de pneumonie şi pentru 4% din
pneumoniile fatale dobândite în spital. Aproximativ 20% dintre persoanel care fac această boală
decedează, iar mortalitatea este mai ridicată la cei care contractează boala în spital sau care au boli ale
sistemului imunitar.
 
 Pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae; cauzează cele mai multe cazuri de pneumonii la
persoanele cu vârsta între 15 şi 35 de ani. Acest tip de pneumonie est de obicei uşoară şi majoritatea
persoanelor se refac fără tratament, însă pot fi întâlnite şi cazuri grave, care necesită antibiotice
specifice şi terapie individualizată.
 
 Pneumonia cauzată de Chlamydia pneumonia apare de regulă la cei cu vârste între 5 şi 35 de
ani şi se transmite prin intermediul picăturilor mici de lichid eliminate la momentul tusei; afecţiunea
este tratabilă cu antibiotice (eritromicină, doxicilină, claritromicină etc.), însă dacă tratamentul este
întrerupt prea devreme, simptomatologia poate reveni (oboseală, dureri în gât, tuse seacă, anemie,
dureri articulare).
 
 Pneumonia virală se tratează cu medicamente antivirale şi poate fi prevenită în majoritatea
cazurilor prin vaccinare antigripală anuală.
 
 Psitacoza (febra crescătorilor de păsări) este un tip rar de pneumonie cauzat de Chlamydia
psitacci, o bacterie prezentă pe obicei la păsări. Aceasta se tratează cu tetraciclină pe cale orală timp de
minimum 10 zile, însă mortalitatea poate atinge 30% în cazurile grave netratate.
 
 Pneumonia stafilococică este cauzată de Staphylococcus aureus. Deşi nu este frecventă,
acest tip de pneumonie este gravă – mortalitatea este cuprinsă între 15-40%
 
 Pneumonia cu bacterii gram-negative (Klebsiella, Pseudomonas, Enterobacter, Proteus,
Serratia şi Acinetobacter) este o boală severă şi se agravează rapid, motiv pentru care tratamentul este
intensiv iar deseori pacientul necesită ventilare mecanică. În pofita opţiunilor eficiente de tratament,
între 25-50% dintre pacienţi decedează.
 
 Pneumonia fungică (Histoplasma capsulatum, Coccidiodides immitis, Blastomices
dermatitidis) – majoritatea pacienţilor infectaţi prezintă numai simptome minore, care pot fi tratate cu
medicaţie antifungică, însă în unele cazuri boala poate avea o evoluţie severă.
 
 Pneumonia cu Pneumocystis carinii – chiar şi cu tratament, mortalitatea generală în acest tip
de pneumonie este de 15-20%.
 
 Pneumonia de aspiraţie
sus
Pneumonia - Factori de risc

Locul în care apare pneumonia este una dintre cele mai importante caracteristici pe care medicii le iau
în considerare. Pneumonia poate să apară la persoane care trăiesc în comunitate, la pacienţii
internaţi în spital sau la persoanele internate în alte instituţii (aziluri de bătrâni).

Locul dobândirii pneumoniei ajută adeseori la identificarea microorganismului infecţios responsabil

pentru apariţia bolii. De exemplu, este mult mai probabil ca pneumonia dobândită în comunitate să fie
cauzată de o infecţie cu bacteria gram-pozitivă Streptococcus pneumoniae. Pneumonia dobândită în
spital este cauzată de obicei de Staphylococcus aureus sau de o bacterie gram-negativă, cum ar fi
Klebsiella pneumoniae sau Pseudomonas aeruginosa.

În funcţie de agentul infecţios, există diferenţe între severitatea pneumoniei şi modul în care
aceasta este tratată (de exemplu, prin administrarea de medicamente pe cale orală la domiciliu sau
prin administrarea pe cale venoasă).

O altă caracteristică de importanţă critică este dacă pneumonia apare la o persoană sănătoasă sau la
o persoană al cărei sistem imunitar este deficitar.

Anumite medicamente (corticosteroizii) afectează funcţionarea sistemului imunitar, la fel ca

şi anumite boli, cum ar fi SIDA. Uneori sistemul imunitar poate fi suprasolicitat de o boală acută sau
cronică gravă, aşa cum se întâmplă frecvent la persoanele în vârstă.
O persoană al cărei sistem imunitar este afectat este mult mai predispusă la contractarea pneumoniei şi
e foarte posibil să nu răspundă la fel de bine la tratament precum o persoană al cărei sistem imunitar
fucţionează normal.

Alte situaţii care predispun anumite persoane la pneumonie sunt alcoolismul, fumatul, diabetul,
insuficienţa cardiacă şi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC).

Persoanele foarte tinere sau foarte în vârstă prezintă un risc peste medie de a face această boală. La risc
crescut sunt şi persoanele debilitate, cele ţintuite la pat, persoanele paralizate sau persoanele
inconştiente.

sus
Pneumonia - Cauze

Pneumonia nu reprezintă o boală unică, ci mai degrabă un conglomerat de boli, fiecare boală fiind
 cauzată de un anumit organism microscopic – fie acesta o bacterie, un virus sau o ciupercă.

De obicei, pneumonia apare după ce microorganismele sunt inhalate în plămâni, însă uneori infecţia
ajunge la nivelul plămânilor prin circulaţia sanguină sau migrează la plămâni direct de la nivelul
unui focar infecţios de vecinătate.

Pneumonia poate să apară după o intervenţie chirurgicală, în special la nivelul cavităţii abdominale,

deoarece un astfel de traumatism conduce la respiraţie superficială, la afectarea capacităţii de a tuşi
şi la retenţie de mucus.

Pneumonia se produce uneori atunci când particule din cavitatea bucală sunt inhalate şi nu sunt
apoi eliminate din căile respiratorii sau atunci când o obstrucţie (de exemplu o tumoră) reţine
bacteriile în porţiunile distale ale plămânilor.

sus
Pneumonia – Simptome

 Tusea asociată cu expectoraţia de spută

 
 Durerea toracică
 
 Frisoanele
 
 Febra
 
 Dispneea
sus
Pneumonia - Diagnostic

Medicul sau asistenta încearcă să depisteze pneumonia prin auscultaţia plămânilor cu ajutorul unui
stetoscop. Pneumonia se asociază de obicei cu apariţia unor zgomote specifice. Aceste zgomote
anormale sunt cauzate de îngustarea căilor respiratorii sau de prezenţa în segmentele pulmonare
pline în mod normal cu aer a celulelor inflamatorii şi a lichidului, procesul fiind numit condensare.

În majoritatea cazurilor, diagnosticul de pneumonie este confirmat în urma efectuării unei

radiografii toracice. În cazul majorităţii pneumoniilor bacteriene, ţesutul pulmonar afectat apare pe
radiografie ca o regiune densă de culoare albă (deoarece razele X nu traversează zona respectivă la fel
de uşor ca zonele adiacente), în comparaţie cu care ţesutul pulmonar din apropiere apare de culoare
neagră.

În cazul pneumoniilor virale, se constată prezenţa unor striaţii sau pete albe difuze, intensitatea
culorii fiind mai redusă decât cea constatată în pneumoniile bacteriene.
 Unele pneumonii pot evolua către formarea unui abces pulmonar, care apare pe radiografie ca un
spaţiu plin cu lichid (puroi).

Aşadar, radiografia îl ajută pe medic (însă nu totdeauna) să stabilească ce microorganism cauzează

boala.

Medicii realizează culturi de spută şi hemoculturi în încercarea de a identifica microorganismul

care cauzează pneumonia.

Însă, în pofida acestor teste, în până la jumătate din cazurile de pneumoie agentul cauzal nu poate fi
identificat. 

Atunci când identificarea acestuia este necesară, aşa cum este cazul când pacientul este foarte bolnav şi
nu răspune bine la tratament, medicii pot încerca să obţină mostre mai bune prin introducerea în căile
aeriene a bronhoscopului, procedură numită bronhoscopie.

sus
Pneumonia – Prevenţie

Mai multe tipuri de pneumonie pot fi prevenite prin utilizarea vaccinurilor. Există vaccinuri care
creează protecţie împotriva pneumoniei pneumococice, a pneumoniei cauzate de bacteria Haemophilus
influenzae şi a pneumoniei cauzate de virusul gripal, care conduce de asemenea la producerea unei
pneumonii bacteriene.

sus
Pneumonia – Tratament

 Exerciţiile de respiraţie profundă şi tratamentul specific cu scopul de eliminare a secreţiilor

din căile respiratorii contribuie la prevenirea pneumoniei la pacienţii cu risc crescut, cum sunt cei care
au suferit o intervenţie chirurgicală toracică sau abdominală şi cei a căror imunitate este scăzută.
 
 Dacă pacienţii cu pneumonie sunt dispneici sau dacă nivelul sanguin al oxigenului este scăzut,
atunci se administrează oxigen suplimentar.
 
 Administrarea de antibiotice începe de obicei atunci când se ridică suspiciunea de pneumonie
bacteriană (inclusiv de pneumonie obstructivă), chiar înainte de identificarea agentului cauzal.
Utilizarea promptă a antibioticelor reduce severitatea pneumoniei şi riscul de apariţie a complicaţiilor,
dintzre care unele pot duce chiar la deces.
Atunci când optează pentru utilizarea unui anumit antibiotic, medicii iau în considerare care tip de
bacterie ar putea cauza pneumonia. Medicul poate modifica antibioticul mai târziu, când bacteria a fost
identificată şi sensibilitatea acesteia la antibiotice este cunoscută.
Adeseori, la pacienţii cu pneumonie care nu sunt foarte bolnavi, se administrează antibiotice pe cale
orală şi aceştia rămân la domiciliu.
Persoanele în vârstă şi cele care prezintă dispnee sau care au o boală pulmonară sau cardiacă
preexistentă sunt de obicei internate în spital şi li se administrează de la început antibiotice pe cale
intravenoasă. După câteva zile se trece la administrarea antibioticelor pe cale orală.
Aceşti pacienţi pot necesita şi administrarea de oxigen suplimentar şi de lichide intravenos, precum
şi suport ventilator mecanic.

Antibioticele nu sunt utile în cazul pneumoniilor virale, însă pot fi administrate în aceste situaţii în
cazul pneumoniilor virale care au probabilitate crescută de a se complica cu pneumonie bacteriană,
cum ar fi cele care sunt cauzate de virusul sinciţial respirator la copii şi uneori cele cauzate de virusul
gripal, cel puţin la anumite persoane care sunt foarte susceptibile la pneumonie.