UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA

AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII: MANAGEMENT CONTABIL,
EXPERTIZĂ ȘI AUDIT

MANAGEMENTUL PROIECTELOR

Absolvent,
ȚÎRDĂ
Cosmina Florina
MCEA II
MANAGEMENTUL PROIECTELOR - PREMISE, ETAPE,
STRUCTURA ORGANIZATORICA A PROIECTELOR

Managementul proiectelor  constă în aplicarea cunoștințelor,

capabilităților, instrumentelor și tehnicilor specifice pentru activitățile unui
proiect, care au obiective, scopuri și cerințe definite, referitoare la timp,
costuri, calitate și parametri de performanță, activități considerate ca
importante și adecvate pentru finanțare. Timpul, costul, calitatea și
performanțele sunt constrângeri pentru proiect.
În literatura de specialitate regăsim o multitudine de definiţii referitoare la
termenul de proiect dintre care vom prezenta urmăroarele:
 Un proiect este o lucrare compusă din multiple activităţi care au
unele cerinţe de timp, costuri, domeniu şi randament şi care se
efectuează doar o singură dată în vederea realizării unui scop;
 Un proiect constă în asumarea realizării unei valori pe o temă
stabilită, completat de faptul că se desfăşoară într-un cadru de timp
determinat, cu restricţii de resurse (financiare, umane, de timp etc )
într-un anumit context de timp.
 Proiectul reprezintă un ansamblu de activităţi desfăşurate în scopul
rezolvării diferitelor probleme specifice, având o durata prestabilită,
beneficiind totodată de un buget necesar atingerii scopului propus.
 Un proiect este o secvenţă de acţiuni intercorelate, ce se derulează
într-o perioadă de timp clar definită şi delimitată, acţiuni orientate
către îndeplinirea unor obiective cu caracter unic şi intotdeauna
precis.
 Un proiect reprezintă de fapt un grup de activităţi relaţionate în mod
organizat pentru îndeplinirea unui scop.
 Proiectele sunt activităţi unice, orientate spre obiectiv, cu un grad
ridicat de noutate şi cu o sarcină de lucru complexă. Ele sunt limitate
de timp, şi din punct de vedere al resurselor materiale şi umane,
necesitând de obicei o colaborare interdisciplinară în cadrul unei
structuri organizatorice speciale, precum şi metodici speciale şi
implicând riscuri specifice. Obiectivul urmărit îl reprezintă crearea
unei valori noi (produs serviciu, structură ş.a.).
Pornind de la definiţiile anterioare putem concluziona că proiectul este
condiţionat de o serie de probleme specifice, care după ce au fost identificate
pot fi rezolvate în totalitate sau numai parţial prin parcurgerea etapelor
respectivului proiect. Aşadar în opinia noastră proiectul reprezintă o tehnică
cu ajutorul căreia elementele din strategiile propuse devin operaţionale şi sunt
atinse obiectivele acestora, prin parcurgerea etapelor ce se desfăşoară în
cadrul unui poriect. Proiectele sunt de mai multe feluri în funcţie de diferitele
obiective ce trebuie rezolvate odată cu parcurgerea acestora:
a. În funcţie de caracterul sectorului care va beneficia de rezultatele obţinute
prin desfăşurarea respectivului proiect, avem:
proiecte de afaceri;
proiecte sociale;
proiecte economice;
proiecte culturale;
proiecte educaţionale;
proiecte de mediu;
proeicte de securitate.
b. În funcţie de natura principalului obiectiv urmărit:
proiecte de investiţii;
proiecte de cercetare;
proiecte de organizare;
proiecte de restructurare;
proiecte de dezvoltare;
proiecte de informare şi conştientizare a publicului referitor la diferite
probleme (sociale, medicale);
proiecte de consultanţă.
c. În funcţie de sursa de finanţare a proiectelor:
proiecte interne (naţionale);
o din surse private:
nonprofit (burse de studii oferite de fundaţii);
generatoare de profit.
o din surse publice:
guvernamentale;
locale.
proiecte internaţionale:
o proiecte publice internaţionale – prin fonduri ale unor organisme
internaţionale pentru sprijinirea unor anumite sectoare de activitate din alte
ţări (fonduri structurale);
o proiecte publice guvernamentale – fonduri oferite de diferite guverne
pentru rezolvarea unor probleme comune sau pentru sprijinirea reformelor
din alte ţări.
 proiecte mixte – fonduri comune:
o naţionale şi internaţionale;
o guvernamentale şi private.
d. În funcţie de procedurile de obţinere a fondurilor:
proiecte finanţate prin competiţie de proiecte;
proiecte fianţate prin cereri în ordinea depunerii şi acceptării;
proiecte fianţate prin licitaţie;
proiecte atribuite prin acceptare;
proiecte atribuite prin prioritizare.
Identificarea unui proiect se realizează pe baza caracteristicilor sale, acestea
se reliefează în raport de tipul proiectului. Cele mai importante caracteristici
ale unui proiect sunt:
a) au o durată limitată (caracter temporar)
b) operează cu un buget limitat și bine definit
c) au o echipă special constituită
d) au un grad ridicat de incertitudine
e) au caracter de unicat
f) se ocupă de o problemă specifică
g) au un rezultat unic
h) constituie un instrument pentru schimbare
i) operează într-un anumit context exterior.

În multitudinea caracteristicilor prezentată de orice proiect, în literatura de

specialitate, trei caracteristici sunt considerate fundamentale.
1. Unicitatea consta în faptul că misiunea unui proiect este unică, nerepetitivă
2. Caracterul temporar este determinat de faptul că proiectele au o durată
stabilită, cu o dată de începere și o dată de finalizare fixe. Pe durata
proiectului sunt utilizate resurse și este constituită echipa care are ca obiectiv
realizarea proiectului pe o durată determinată
3. Incertitudinea este datorată faptului că proiectele au caracter de noutate și
reprezintă asumarea misiunii în condiții specifice. Incertitudinea este generată
de riscurile ce pot apare pe durata derulării proiectului.
Sintetizând caracteristicile unui proiect, putem spune că:
 Proiectul este un ansamblu de activități creatoare de valori prin realizarea
unui obiectiv specific
 Proiectul este obiectul acțiunii unor factori de incertitudine determinați de
mediul extern
 Proiectul are un caracter temporar, adică începe la o dată fixă și se
finalizează tot la o dată fixă
 Rezultatul oricărui proiect constă în aducerea de noutate, inovare și
schimbare.
Managementul proiectelor constă în aplicarea cunoștințelor, capabilităților,
instrumentelor și tehnicilor specifice pentru activitățile unui proiect, care au
obiective, scopuri și cerințe definite, referitoare la timp, costuri, calitate și
parametri de performanță, activități considerate ca importante și adecvate
pentru finanţare. Managementul proiectelor este un concept managerial care
poate susţine, din punct de vedere metodic, structural şi al managementului
resursurselor umane, o activitate complexă într-un mediu dinamic.
Managementul proiectelor cuprinde un ansamblu de activități referitoare la
atingerea cu succes a unui grup de obiective. Acesta include planificarea,
programarea și susţinerea desfăşurării activităților cuprinse în proiect. În
practică managementul proiectelor cuprinde:
- structurile organizatorice necesare derulării proiectelor la nivelul
organizaţiei;
- organizarea internă a poiectului şi corelările acesteia cu structurile
organizatorice;
- organizarea proceselor;
- aspecte legate de conducerea proiectului.

Managementul proiectelor implică planificarea, organizarea, coordonarea şi

controlul tuturor activităţilor şi resurselor necesare pentru îndeplinirea unui
obiectiv definit, de obicei în limitele unui anumit timp şi buget. Există
obiective clar stabilite:
 realizarea obiectivelor legate de termene;
 realizarea obiectivelor legate de cost;
 obţinerea unui anumit nivel de performanţă;
 folosirea eficientă a resurselor alocate;
 obţinerea acceptanţei din partea utilizatorului.
Aceste lucruri se efectuează cu ajutorul unor tehnici de management şi al
unei echipe de management, conduse de un manager de proiect al
organizaţiei care pune în aplicare proiectul. Managerul de proiect este
persoana care îşi asumă responsabilitatea globală pentru coordonarea unui
proiect, indiferent de mărimea acestuia, astfel încât să se obţină rezultatele
aşteptate în limitele unui anumit buget şi timp. Sarcinile principale ale
managementului proiectelor includ:
 stabilirea obiectivelor;
 împărţirea lucrărilor pe subproiecte şi activităţi bine definite;
 urmărirea secvenţială a acestora prin intermediul unor scheme/ diagrame;
 stabilirea unui grafic de timp;
 stabilirea unui buget;
 coordonarea echipei, raportarea şi comunicarea permanentă.
Proiectele există în tot felul de activităţi tipice ale afacerilor, cum ar fi:
sistemele de informaţii, construcţii, marketing, cercetări industriale, protecţia
mediului, etc. Elementul comun majorităţii proiectelor este că ele doresc să
atingă un anumit obiectiv, cu totul nou, ceea ce în mod normal este indicat
prin numele proiectului. Acest obiectiv deosebeşte un proiect de o
activitate/muncă de rutină cu caracter repetitiv (de exemplu: săparea unei
gropi, aprovizionarea cu materiale, angajarea de personal, întocmirea
devizelor etc.), care este doar o parte a proiectului. Majoritatea activităţilor se
pot executa de mai multe ori, în timp ce proiectele se desfăşoară numai o
singură dată (dacă sunt bine executate).
Persoanele implicate în proiecte, provenind din medii sociale sau din domenii
de specialitate diferite, pot avea percepţii diferite în ceea ce priveşte
necesitatea derulării proiectelor. Una din premisele necesare pentru ca
proiectul să aibă succes este concepţia comună asupra problemei şi definirea
acesteia împreună cu beneficiarul. Premisa de bază pentru demararea
proiectului este clarificarea poziţiilor celor implicaţi şi definirea clară a temei
de proiect. Această premisă stă la baza definirii obiectivelor proiectului,
elaborării strategiei şi planificării mijloacelor, instrumentelor şi etapelor
necesare. Modalităţile şi regulile de colaborare cu utilizatorul pe toată durata
proiectului, sunt stabilite încă de la început şi vor fi convenite de comun
acord bazându-se pe un spirit de parteneriat.Situaţiile conflictuale care apar
pe durata derulării proiectului vor fi rezolvate mai uşor dacă există o bază de
încredere reciprocă, de parteneriat şi de înţelegere a poziţiei partenerului.
Accesul la informaţii şi asigurarea unor informaţii de calitate constituie o altă
premisă importantă în derularea proiectelor.Informaţiile trebuie să fie
cuprinzătoare, de calitate şi să ajungă într-o formă adecvată şi în timp util la
cei ce le folosesc în luarea unor decizii sau desfăşurarea unor activităţi.
Circuitul informaţional standardizat ţine de structura organizatorică a
instituţiei, urmând circuitul ierarhic în care fiecare subordonat transmite
informaţia şefului ierarhic superior şi invers. Pentru derularea proiectului este
important ca circuitul informaţional să nu fie alterat sau întârziat.
Circuitul informaţional informal ţine de structura socială şi informală a
organizaţiei, de liderii informali şi de liderii de opinie. Structura socială şi
informală a organizaţiei, deşi neinstituţionalizată, contribuie la realizarea
acceptanţei şi unei imagini pozitive a proiectului sau la lipsa de acceptanţă şi
la refuzul proiectului. De aceea, pentru managerul de proiect este important
să cunoască structura socială şi informală a instituţiei. Evaluarea realistă a
facilităţilor de care se dispune pentru demararea proiectului şi a tehnicii
necesare, constituie o altă premisă pentru derularea proiectului.
Un proiect constă într-o înşiruire de activităţi cu un început şi sfârşit clar
stabilite, activităţi ce sunt limitate de timp, resurse şi buget, în scopul
obţinerii unui obiectiv definit. Aceasta înseamnă că un proiect are:
- un rezultat specific, dorit;
- un termen de predare sau o dată limită la care proiectul trebuie să fie gata;
- un buget care limitează numărul de oameni, materiale şi bani care pot fi
folosiţi pentru
terminarea proiectului.
Elementele metodologice de bază în derularea proiectelor şi care permit
reducerea complexităţii în practică, printr-o organizare foarte clară, atât a
structurii managementului proiectelor, cât şi a proceselor de derulare a
proiectelor, sunt:
 ciclul de viaţă şi fazele unui proiect, respectiv : iniţiativa de proiect,
studiul preliminar, studiul principal, studiul de detaliu, elaborarea
conceptului, implementarea;
 procesele în cadrul unui proiect, respectiv iniţializare, planificare,
controlling, execuţie, încheiere .

Elementele cheie în cadrul unui proiect, care influenţează fiecare fază a

acestuia, sunt:
 Timpul
 Costul
 Resursele alocate
 Performanţe/tehnologie/calitate
 Satisfacţia utilizatorului/beneficiarului
Principalele etape în derularea unui proiect sunt:
1. Iniţierea proiectului;
2. Planificarea sau dezvoltarea proiectului;
3. Execuţia/realizarea proiectului;
4. Monitorizarea şi controlul;
5. Finalizarea (închiderea) proiectului.

1. Iniţierea/definirea proiectului

În etapa de iniţiere se autorizează proiectul, este numit managerul de

proiect şi se stabilesc competențele și atribuțiile lui, sunt formulate
obiectivele şi scopurile proiectului. De asemenea în această etapă se face o
analiză economică şi socială pentru a se stabili dacă proiectul este profitabil
sau nu şi o analiză a siguranţei şi securităţii stabilindu-se dacă proiectul este
sigur sau nu. Dacă se ajunge la concluzia că proiectul nu este profitabil şi
prezintă nesiguranţă, se trece la revizuirea condiţiilor pentru derularea
proiectului. Totodată, se angajează resursele (materiale şi umane) şi se
creează baza de date a proiectului. În faza de iniţiere se elaborează un plan de
management al proiectului. În timpul acestei faze, soluţia preferată este
evaluată şi optimizată. Odată cu definirea proiectului, pot fi definite
rezultatele cerute de diferitele părţi interesate.Rezultatele unui proiect sunt
active tangibile sau intangibile create de proiect şi pot fi reprezentate de
desene, scheme, descrieri, modele, prototipuri, sisteme şi produse de diferite
tipuri. Ele pot fi reprezentate şi de procese operaţionale, schimbări
organizaţionale, schimbări de resurse umane necesare pentru o funcţionare de
succes a organizaţie
2. Planificarea sau dezvoltarea proiectului
Această etapă defineşte şi rafinează obiectivele de realizare a proiectului
(termene, costuri etc.) şi selectează cea mai bună dintre alternativele de
desfăşurare a activităţilor pentru a atinge obiectivele propuse. Planificarea
proiectului se face în baza unor criterii tehnice, structurale, operaţionale,
funcţionale, financiare precum şi a unor reguli legate de nivelul riscului,
caracteristici de siguranţă, măsuri de securitate.
Planificarea stabileşte şi susţine definiţia şi scopurile proiectului, modul în
care va fi efectuat proiectul (proceduri şi sarcini), rolurile şi
responsabilităţile, estimările de timpi şi costuri. Planificarea proiectului
dezvoltă şi susţine planul proiectului, ca document formal, utilizat pentru a
ghida atât execuţia proiectului cât şi controlul acestuia. Acest plan al
proiectului cuprinde ansamblul planurilor, elaborate pentru diferitele procese
din proiect. Scopul planului de management al proiectului este de a
documenta rezultatele procesului de planificare şi de a furniza un document
de referinţă pentru managerizarea proiectului. Procesul de planificare a
proiectului poate fi parcurs în 5 parţi:
a) identificarea activităţilor;
b) estimarea duratelor şi resurselor;
c) identificarea relaţiilor şi dependenţelor activităţilor;
d) identificarea constrângerilor (de resurse, de timp) pentru programare;
e) stabilirea programării.

În fiecare fază/etapă a unui proiect are loc un proces de planificare (ciclu

sau bucla de planificare) identic pentru fiecare fază/etapă în parte:
 prelevarea informaţilor/analiza
 diagnoza
 elaborarea soluţiei
 evaluarea soluţiei
 luarea deciziei

3. Execuţia/realizarea proiectului

Este etapa efectivă de execuţie a planului proiectului prin desfăşurarea

activităţilor prevăzute, perioadă în care proiectul este realizat sau produsul
proiectului este fabricat, iar majoritatea bugetului proiectului va fi cheltuită
pentru efectuarea acestui proces. În această etapă sunt implementate
planurile, sunt distribuite informaţii, se fac contractări. În etapa de execuţie,
echipa proiectului şi resursele necesare vor fi gata pregătite pentru a efectua
activităţile proiectului, conform programării şi scopurilor definite anterior.
Pentru execuţia proiectului sunt necesare anumite instrumente şi tehnici,
dintre care fac parte:
 Aptitudini şi cunoştinţe asupra produsului proiectului, necesare pentru
realizarea acestui produs. Cunoştinţele necesare sunt asigurate de
către resursele umane ale echipei proiectului.
 Sistemul de autorizare a activităţilor este o procedură formală prin
care se autorizează începerea lucrului la diferitele activităţi sau
 pachete de lucrări, la momentele planificate şi în succesiunea
prevăzută.
 Sistemul informaţional pentru managementul de proiect este un
sistem bazat pe tehnică de calcul care constă din instrumente şi
tehnici utilizate pentru a colecta, a integra şi a structura informaţiile
necesare managerilor şi factorilor executivi în luarea deciziilor şi
controlul proiectului. Acest sistem sprijină planificarea, execuţia şi
finalizarea obiectivelor managementului proiectului. În faza de
execuţie, echipa de management a proiectului colectează informaţii
într-o bază de date.. Informaţiile colectate cuprind date asupra
evoluţiei proiectului la zi, asupra timpilor consumaţi şi asupra
cheltuielilor efectuate.
 Proceduri organizaţionale formale sau informale, utile în cursul
execuţiei proiectului.

4. Monitorizarea şi controlul proiectului

Are rolul de a asigura ca obiectivele proiectului să fie îndeplinite şi se

realizează în timpul execuţiei proiectului prin monitorizarea resurselor, a
calităţii şi a costurilor reale ale proiectului. Prin monitorizare vor fi
identificate abaterile dintre planificarea iniţială şi actualizări, pentru a ajusta
planul proiectului prin adoptarea de acţiuni corective, inclusiv prin repetarea
proceselor de planificare, atunci când este necesar. În această etapă, sunt
urmărite variaţiile faţă de planul iniţial în ceea ce priveşte cele patru
dimensiuni ale oricarui proiect:
- costurile/resursele;
- termenele de îndeplinire a sarcinilor şi de finalizare a activităţilor;
- aria de cuprindere a proiectului;
- calitatea produselor .
Managerul de proiect poate monitoriza desfăşurarea proiectului pe baza
rapoartelor asupra performanţelor, care arată ce s-a realizat, faţă de plan.
Rapoartele asupra performanţelor trebuie să conţină informaţii asupra
schimbărilor scopului, asupra programării, asupra costurilor şi calităţii.
Există mai multe tipuri de rapoarte utilizate pentru monitorizarea proiectului:
 liste de activităţi, cu procentaje de îndeplinire;
 analize în timp ale proiectului;
 grafice-reţea;
 diagrame Gantt de eşalonare calendaristică a activităţilor;
 rapoarte de execuţie lunare, trimestriale, semianuale sau anuale, pentru
proiecte pe termen lung.

5. Finalizarea (închiderea) proiectului

Această etapă constă în acceptarea formalizată a rezultatelor proiectului

și terminarea ordonată a acestuia. În această etapă, managerul de proiect
derulează următoarele activităţi:
- obţine aprobările pentru acceptarea rezultatelor finale;
- întocmeşte şi înaintează rapoartele finale;
- informează partenerii în legatură cu închiderea proiectului şi cu rezultatele
obţinute;
- se asigură că se închid conturile proiectului (în cazul în care au fost deschise
conturi speciale pentru proiect);
- ajută echipa de proiect să se dizolve, ajută fiecare membru în parte să îşi
asume noi responsabilităţi în organizaţia respectivă;
- realizează o evaluare a proiectului pentru uz intern;
- evidenţiază performanţele;
- anunţă public închiderea proiectului şi rezultatele care au fost obţinute;
- subliniază eventualele ţinte care nu au fost atinse.
Finalizarea include:
 închiderea administrativă care implică generarea, colectarea şi
diseminarea informaţiilor pentru a formaliza terminarea proiectului;
 închiderea contractului care implică terminarea şi decontarea
contractului, inclusiv rezolvarea oricăror probleme deschise.

Închiderea administrativă constă în verificarea şi documentarea rezultatelor

proiectului, pentru a formaliza acceptarea produsului proiectului de către
sponsor, client sau beneficiar. Rezultatele proiectului pot fi dezvoltate sub
următoarele forme: rezultate arhivate, rezultate. reutilizabile, rezultate
acceptate (predate beneficiarului). Închiderea administrativă include
colectarea înregistrărilor proiectului, asigurarea că acestea reflectă
specificaţiile finale, analiza succesului proiectului şi a beneficiilor obţinute,
arhivarea acestor informaţii. Trebuie pregătită şi distribuită acceptarea
formală sub forma documentaţiei care confirmă că sponsorul sau clientul au
acceptat rezultatele proiectului, iar acestea sunt în concordanţă cu
specificaţiile. Închiderea contractului este similară cu închiderea
administrativă prin faptul că include atât verificarea produsului final, cât şi
actualizarea înregistrărilor care reflectă rezultatele finale şi arhivarea
informațiilor pentru utilizări viitoare. Postanaliza derulării proiectelor este o
componentă care capătă o importanţă din ce în ce mai mare. Aceasta se
datorează faptului că experienţa acumulată pe parcursul realizării unui proiect
va conduce la evitarea unor greşeli din trecut pentru noile proiecte. Există şi
situaţii în care proiectele se pot termina în mod anormal.
Cauzele care stau la baza acestor eşecuri sunt:
 planificarea iniţială greşită;
 schimbările survenite în strategia şi interesele instituţiei;
 plecarea unor oameni cheie din proiect;
depăşirea timpului prevăzut.
Managementul proiectelor ca unitate organizatorică de tip ―multi-proiect‖
este o variantă a organizării proiectelor matriceale şi este necesară atunci
când se desfăşoară simultan mai multe proiecte. Structura multi – proiect este
aplicată în proiectele strategice, de reorientare a unei organizaţii, în proiectele
de colaborare cu alte organizaţii şi organisme internaţionale, de reorientare
informaţională etc. Avantajele acestei structure sunt similare cu
managementul proiectelor în structura matriceală. Pentru o bună derulare a
proceselor complexe şi pentru asumarea clară a răspunderii este însă necesară
desemnarea conducătorului de proiect din interiorul organizaţiei.
Dezavantajele apar din însăşi structura complexă: resurse limitate şi deci o
alocare a acestora care se resimte ca fiind insuficientă, ceeace duce la
discuţii.Este necesară stabilirea clară a priorităţilor în derularea proiectelor şi
în alocarea resurselor. Priorităţile se pot regăsi pe plan comunicaţional într-un
program de proiecte cu termene fixe, responsabilităţi clare şi un buget bine
determinat. Pe lângă aceasta, este necesară o planificare a proiectelor la
nivelul întregii organizaţii care va fi actualizată periodic, precum şi o
estimare periodică a resurselor alocate de către fiecare department în parte.
Un proiect implică atât participarea unor personae individuale câtşi a
unor organizaţii/instituţii/întreprinderi. Cunoaştera tuturor celor implicaţi este
importantă, deoarece aceştia pot influenţa pozitiv sau negativ derularea
proiectului, în funcţie de poziţia acestora relativ la proiect.În funcţie de
complexitatea proiectelor, structura organizatorică internă în proiect se
stabileşte în parte, ţinându-se cont de următorii factori:
 Tipul de proiect (proiect de inovaţie, de adaptare);
 Mărimea proiectului (timp şi resurse alocate);
 Termenele de proiect (cu cât termenele sunt mai strânse, cu atât este
nevoie de mai mult personal);
  Importanţa proiectului (cu cât proiectul este considerat ca fiind mai
important, cu atât membrii echipei de proiect vor trebui să fie recrutaţi
de la nivelele ierarhice mai înalte);
 Domeniile de specialitate abordate, numărul lor;
 Necesităţi ale proiectului care impun apartenenţa membrilor echipei
de proiect la un anumit domeniu;
 Legislaţia în vigoare

Structura organizatorică internă de proiect cuprinde toate părţile

implicate direct – decizional, operaţional sau consultativ – în proiect. Ea este
stabilită pentru fiecare proiect în mod individual .
 Sponsorul – este instituţia, firma sau persoana care finanţează
proiectul(de cele mai multe ori sponsorul proiectului este chiar
beneficiarul proiectului);
 Promotorul proiectului – este o persoană care aparţine unui nivel
ierarhic superior, o persoană externă cu renume sau o instituţie, care
asigură proiectului o imagine pozitivă şi îl susţine în situaţii de criză,
 Comitetul de coordonare a proiectului – este un for de decizie.El
decide asupra etapelor de proiect, subproiectelor, structurii
organizatorice şi de personal, asupra necesităţii consilierii echipei de
proiect de către comisia de consultanţă.Supervizează îndeplinirea
obiectivelor şi planului propus;
 Comisia de consultanţă – este formată din specialişti.Ea acordă sprijin
conducătorului de proiect pe probleme de strictă specialitate şi
intervine ori de câte ori este necesară o decizie de
specialitaterespectiv ori de câte ori i se cere sprijinul de către
conducătorul de proiect.Ea are rol consultativ;
 Conducerea direcţiei de specialitate - nu este direct implicată în
proiect.Direcţia de specialitate este reprezentată direct de angajaţii
acesteia, angajaţi delegaţi în echipa de proiect.
 Conducerea direcţiei de specialitate trebuie să susţină atât proiectul
cât şi pe membrii delegaţi în echipa de proiect.astfel se asigură o
derulare a proiectului cât mai eficientă şi lipsită de conflicte;
 Membrii funcţionali din proiect – sunt membrii din domeniul
personal, reprezentanţi ai sindicatelor, reprezentanţi ai domeniului
juridic etc.Ei au de obicei următoarele funcţii: funcţie consultativă, de
decizie în domeniul de specialitate, de reprezentare a interselor
anumitor grupuri, de consultanţă legislativă etc;
 Reprezentanţi ai beneficiarului/utilizatorului – succesul unei soluţii
sau a proiectului în totalitate este direct proporţional cu gradul de
acceptanţă la beneficiar şi utilizator.Implicarea acestora din timp în
proiect şi asumarea unei responsabilităţi distincte de către aceştia
conduce la ridicarea gradului de acceptanţă. De asemenea, satisface
necesitaea unei orientări către piaţă şi către client a muncii de proiect;
Prin document se înţelege orice hârtie al cărei conţinut a fost sau va fi adus la
cunoştinta unei sau mai multor persoane.Schimbul de scrisori cu clienţii sau
furnizorii, schimbul de scrisori între departamentele firmei, contracte şi anexe
la contracte, specificaţii, comenzi de materiale, note de convorbiri telefonice,
procese verbale, desene tehnice, documentaţii tehnice, reglementări sunt
exemple de documente. Importanţa unor documente, necesitatea de ale regăsi
uşor şigradul diferit de confidenţialitate, fac necesară existenţa unui sistem
unitar de clasificare.
Indiferent de modul în care este organizată firma care realizeazăproiectul,
managerul de proiect are la dispoziţie următoarele resurse:
 bani;
 personal;
 echipamente;
 facilităţi;