I.

SOIURILE DE VIȚĂ DE VIE ȘI PORTALTOI

1. Caracterizarea ampelografică şi agrobiologică a soiului.

Origine: Soiul este originar din Franţa, din regiunea Médoc, fiind cunoscut înainte de
perioada fitiloxerică.
Răspândire Se cultivă pe suprafețe mari, în numeroase tari Viticole din Europa. La noi în ţară
se întâlneşte în special în podgoriile Dealul Mare, Odobesti. Coteşti, Nicoreşti, Niculiţel, Murfatlar,
Miniş, Recaş cu tendinţa de a depăşi prin extindere soiul Cabernet Sauvignon.
Caractere ampelografice: La dezmugurire rozeta este pufoasă. alb-verzuie, cu nuanță violacee.
Primele frunze de pe lăstar sunt verzi. scămoase pe faţa superioară, pufoase pe cea inferioară. Frunza
adultă este de mărime mijlocie, rotundă uşor lăţită, penta- lobată, cu limbul gofrat, de culoare verde
închis, scămos pe partea inferioară. Adesea marginile limbului sunt orientate spre partea superioară,
dinţii sunt mărunţi, cu marginile drepte sau uşor conVeXe şi Vârful ascutit. Nervurile sunt subţiri, de
culoare verde deschis. Sinusurile laterale supe- rioare sunt mai adânci decât cele inferioare de obicei
ovoidal închise, iar sinusurile laterale inferioare sunt deschise cu baza uşor ascuţită. Sinusuî peţiolar
este în formă de liră. Peţiolul este scurt, glabru, de culoare Verde cu striuri roşietice.
Lăstariisau vigoare mijlocie, culoare verde cu nuanţe Violacee pe partea însorită şi cârcei scămoşi,
trifurcaţi. Intlorescenţele sunt uniaXial-e. cilindro-comice uneori aripate cu florile sunt hermafrodite
normale c: polen abundent şi fertil. Strugurele este de mărime mijlocie, de formă conică sau cilindro-
Coarda este de vigoare mijlocie, pronunţat muchiată şi striată, punctată, de culoare castaniu-roşcată,
Violacee la noduri. In secţiune trans- versală conturul are formă elipsoidal turtită, iar scoarţa se
exfoliază în fâşii.
6.1.2. Bãbească neagră
Sinonime: Căldăruşă, Crăcană, Rară neagră, Serecsia Rusia. Origine: Băbească neagră este un soi
foarte vechi, considerat autohton. Se cultivă în podgoriile din Moldova, în podgoria Nicoreşti unde
reprezintă soiul de bază. Caractere ampelografice: La dezmugurire rozeta este uşor seămoasă, Verde
cu nuanţe cafenie-roşiatică. Primele frunze sunt verzi-roşiatice, netede, lucioase, cu_ scame fine pe
partea superioară, pufoasă pe cea inferioară. Frunza adultă este mijlocie, asimetrică, pentalobată, cu
limbul uşor gofrat, Verde închis, glabru, doar cu peri rigizi pe nervurile de culoare verde-roşiatică pe
ambele feţe. Marginile limbului sunt adesea indoite în jos şi au dinţii neregulaţi, cu marginile drepte şi
vârful ascutit, de culoare gălbuie. Sinusurile laterale superioare sunt închise, cu lumen ovoidal, cu un
dinte în interiorul lui. Cele inferioare sunt mai mici, deschise în formă de U, iar sinusul peţiolar este o
liră, de asemenea prevăzut cu un dinte. Peţiolul este scurt, gros şi striat de culoare roşiatică. Lăstarul
este glabru, Verde cu striuri cafenii-roşiatice mai intense la noduri şi are vigoare foarte mare de
creştere. La noduri prezintă cârcei lungi, glabri, verde-roşiatici şi inilorescenţe rămuroase de mărime
mijlocie sau mare. Florile sunt hermafrodite normale, pe tipul 5, cu polen fertil şi abundent, dar cu
capacitate redusă de germinare.
Strugurele de mărime mijlocie spre mare, are formă rămuroasă, cu boabe neomogene, dispuse lacs. La
soiul Băbească neagră se pot deosebi trei biotipuri: cu boabele de culoare neagră-albăstruie, cu
boabele roşii- Verzui şi cu boabele roz. Cel mai valoros este biotipul cu pielita subţire, colorata în
negru-albăstrui. Bobul de mărime mijlocie, este uşor discoidal, cu miezul zemos, nearomat, cu gust
plăcut şi cu must incolor. Coarda de vigoare mijlocie, are culoare cafeniu-ruginie, puternic punctată şi
striată. Scoarţa ligniñcată se exfoliază în plăci.
Coarda de vigoare mijlocie, este su striată şi punctată. galben-deschis, roşietică la noduri, puternic_
ligniñcată se exfoliază în fâşii înguste.
Fetească albă
Sinonime: Păsărească albă, Poama fetei, Leanka, Madchentraube. Origine: Este un soi autohton
cultivat de foarte multă vreme în podgoriile din ţara noastră. Astăzi se găseşte răspândit în aproape
toate podgoriile şi centrele viticole din ţara noastră, cu precădere însă în cele din Transilvania şi
Moldova, unde se obţin cele mai bune vinuri. Se întâlneşte în cultură şi în Germania, Ungaria,
Republica Moldova. Caractere ampelograñce: La dezmugurire rozeta este uşor scămoasă, de culoare
verde-arămie. Frunzele tinere sunt netede, glabre pe faţa supe- rioară, cu scame fine pe cea inferioară.
Frunza adultă este mijlocie ca mărime, rotundă uşor lăţită, penta- lobată cu lobul terminal evident.
Limbul este neted glabru pe ambele feţe, de culoare verde-deschis, cu dinţi neuniformi ca mărime,
rari, ascuţiţi, cu marginile drepte. Sinusurile laterale superioare sunt foarte profunde, cu lumen mare de
formă elipsoidală, iar cele inferioare, mai puţin adânci, sunt deschise în formă de U sau V. Sinusul
peţiolar este caracteristic, larg deschis, in formă de acoladă. Peţiolul este scurt, subţire de culoare
verde-
roşiatică.
Lăstarul este glabru şi lucios, verde-roşiatic, mai intens colorat la noduri, cu vigoare mare de creştere.
lnilorescenţa este uniaxială, de forma cilindrică, mijlocie ca mărime (circa lO cm lungime). Floarea
este herma- frodită normală, pe tipul 5, cu polen fertil, dar în cantitate mică. Soiul este autofertil.
Strugurele este mic, de formă cilindrică sau cilindro-coni-că uneori cu primele două ramificaţii mai
dezvoltate, semicompact, cu boabe dese neomogene. Bobul este mic, sferic, cu punct pistilar evident şi
cu pielita subţire, colorată galben-Verzui, ruginie pe partea însorită, acoperită cu multă pruină.
_Miezul este zemos, nearornat. Coarda este de vigoare mare, colorată în cafeniu-gălbui de culoare mai
intensă la noduri, pronunţat striată şi punctată. Scoarţa .ligniñcată se exfoliază în plăci.

5.2.9. Riesling italian

Sinonime: Welschriesling, Riesling blanc, Riesling italico, Weisser Riesling. Origine: Originea soiului
nu este bine' originii de pe malul Rinului, cea a originii din ›sau aşa cum arată şi numele, a originii
italiene. Se cultiva aproape în toate ţările Viticole, în special în cele din centrul şi estul Europei. La noi
în ţară se- cultiva înainte de invazia filoxerei, alãturi de Feteasca albă este .unul din soiurile cele mai
răspândite, întâlnit în cultură aproape în toate podgoriile şi centrele viticole.
Caractere ampelografice: La dezmugurire rozeta este pufoasă, este alb-Verzuie cu marginile roz-
Violacee. Frunzele tinere au adesea marginile limbului indoite spre faţa inferioară, cu dinţi lungi şi
ascuţiţi.
Frunza adultă este de mărime mijlocie, uşor alungita, tri- saupenta- lobată, cu mezofilul subţire, neted,
Verde-gălbuie, fm scămos pe faţa infe- rioară. Nervurile sunt subţiri deschise la culoare. Dinţii sunt
foarte caracte- ristici, lungi, neregulaţi, ascuţiţi şi cu margini drepte, tip "dinţi de ñeră- strău".
Sinusurile laterale superioare sunt elipsoidale, iar cele laterale inferioare sunt superficiale şi deschise.
Sinusul peţiolar este deschis în formă de liră. Peţiolul este scurt, glabru, de culoare Verde-violacee.
Lăstarul este glabru, Verde cu striuri arămii pe partea însorită, uşor scămos la vârf, cu cârcei Verzi,
lungi şi subţiri la noduri. Inflorescenţa este mijlocie ca mărime, cilindrică, uniaripată, cu flori
hermafrodite_ normale. Polenul este fertil, puţin abundent, soiul fiind autofertil. Strugurele este
cilindric, foarte compact, de mărime mijlocie, cu o *ramificaţie lungă, tot de formă cilindrică şi cu
pedunculul scurt şi' ligni- ficat. Boabele sunt mici spre mijlocii, sferice, aşezate dens în strugure,
colorate Verde-gălbui şi cu punctul pistilar persistent. Pieliţa este de gro- sime mijlocie, acoperită cu
un strat subţire de pruină. Miezul este zemos,
nearomat, dulce-acrişor.