Curs 2

Fenomenul conducerii
Procesul de management
Tipuri de management
Termenul de management provine din limba latină de
la cuvântul -
manus = care are o mulţime de înţelesuri:
mână,
manevrare,
conducere,
pilotare,
strunire a cailor.

Echivalentul românesc este dat de termenul

conducere.
Ce înţelegem prin conceptul
- de conducere?
Conducerea constituie elementul central al succesului
organizaţional, scopul fiind acela de a asigura - atât
beneficiul indivizilor din cadrul organizaţiei, cât şi
beneficiul organizaţiei ca atare.
Asupra cui se poate exercita procesul
de conducere?
Discuţii.
Elementul esenţial în cadrul grupurilor
de muncă este conducerea indivizilor.

Orice grup are nevoie de un lider.

Cine poate exercita procesul de
conducere?

Cum vedeţi managerul de mâine?

Peters, T., Watermann, R., (1983)
evidenţiează următoarele caracteristici ale managerului de mâine:

1. conduce prin exemplul personal;

? detaliaţi…..
2. face superinvestiţii în oameni;
? detaliaţi…..
3. face din cei mai inventivi angajaţi eroi
? detaliaţi…..
4. utilizează cele mai simple metode pentru a stimula
înţelegerea şi participarea celorlalţi.
? detaliaţi…..
Dacă la început managementul a fost privit ca un domeniu al bunului
simţ şi al experienţelor acumulate,

azi acest proces presupune existenţa unor decizii manageriale,

transpuse în acţiuni corective şi modernizatoare în scopul unei
propăşiri economice.
Managementul organizaţional este condiţionat de patru
factori:

1. Condiţii interne
2. Condiţii externe
3. Potenţialul managerial
4. Valori acţionale

care se răsfrâng asupra deciziei manageriale strategice.

1. condiţii interne:

resurse umane
resurse materiale
resurse financiare
resurse informaţionale
2. condiţii externe:

competitori (concurenţă)
schimbări tehnologice (investiţii)
condiţii economice
valori societale
atitudini şi procese politice
condiţii fizice de mediu geografic
3. potenţialul managerial:

competenţă
curaj în asumarea riscului
creativitate
stil managerial
4. valori acţionale:

planificare (previziune)
organizare
coordonare
control (evaluare)
Societăţile moderne, organizaţiile economice din aceste
societăţi, adoptă, în general un management democratic-
participativ.
În management nu există stiluri universal valabile ci există mai
multe modele de stiluri:

1. Modelul de stiluri Lippit-White

2. Modelul de stiluri Likert

3. Modelul de stiluri Tannebaum-Schmidt

1. Modelul de stiluri Lippit-White presupune trei stiluri de
management:

autoritară

democratică

permisivă, unde:
Stilul managerial autoritar apare sub următoarele forme:

despotul,

autoritarul binevoitor,

autoritarul incompetent
Stilul managerial democratic cuprinde:

Pseudo-democratul
Democratul consultativ,
Democratul participativ.
Stilul managerial permisiv (anarhic) – este total
ineficient, mai ales
în organizaţiile industriale,
unde acest stil este
generator de haos.

Poate da rezultate mai bune în organizaţii

nonguvernamentale sau în cele educaţionale, de cercetare.
2. modelul de stiluri Likert identifică patru stiluri manageriale:

autocratic –explorator;

autocratic-binevoitor

participativ

democratic
3. Modelul de stiluri Tannebaum - Schmidt:

susţin că managerii pot adopta un stil mergând de la o

atitudine autoritară maximă, până la una dominată de
libertate deplină.
Alegerea stilului de conducere într-o instituţie depinde de:

posibilităţile liderului;
posibilităţile subalternilor;
situaţia reală.