Stilurile de proiectare

Stil = totalitatea particularităților caracteristice unei structuri,

civilizații, activități, etc., legate de o anumită epocă și un anumit loc,
elaborate în condiții naturale și sociale date, cu influență asupra
amenajării peisagistice.

Stilul arată modul de armonizare a elementelor naturale cu cele atrificiale.

Alegerea stilului de compoziție se face în funcție de:

-Tema de proiectare
- condiții narurale și social-economice
- cerințele beneficiarului, etc.
 Exista diverse stiluri în care o gradină poate fi amenajată. Particularitățile
caracteristice ale unui stil sunt strâns legate de condițiile naturale ale
amplasamentului, dar mai ales de contextul social al perioadei în care se
realizează lucrarea de amenajare.

În funcție de stilul adoptat, microrelieful poate fi corectat prin amplasarea

neregularităților, reducerea înclinărilor, accentuarea contrastelor (stânci, peșteri),
sau poate fi transformat prin denivelări, crearea de terase, șanțuri, canale umplute
cu apă. La apele de suprafață, malurile pot fi lăsate naturale, acoperite cu
vegetație, sau pot fi rectificate.
Amenajarea spațiilor verzi se poate realiza în trei stiluri
arhitecturale diferențiate prin modul de concepție:

Stilul geometric

Stilul liber

Stilul mixt
 Stilul geometric
Compoziția în stil geometric are la bază formele geometrice regulate, compuse fie din
linii drepte, fie din linii curbe.
Este folosit pentru punerea în valoare a aspectului monumental al unui obiectiv central
(palat, muzeu).
Aspectul general este unul care sugerează ordine și formalitate.
Un alt element cu rol compozițional important este reprezentat de circulație, aleile
participând în mod direct la punerea în evidență caracterului acestui stil de amenajare.

Grădinile renascentiste și baroce. Aportul epocii în activitățile de amenajări gradini

constă în introducerea traseelor de circulație cu linii curbe ample și în încercarea de a
imita natura  prin folosirea grotelor artificiale și a fântânilor cu stânci ca elemente
decorative în grădină.
Structura:
- Simetria și ordonarea elementelor unul față
de celălalt, acestea fiind supuse uenei
compoziții centrale (clădire principală);
-Forme geometrice regulate, rezultate prin
asocierea liniilor drepte cu cele curbe.
- În fața clădirilor se organizează partere largi,
dispuse simetric față de alee (considerată aici
axă de simetrie) bogat decorate cu plante
floricole (arabescuri, mozaicuri), mărginite de
arbuști de talie mică dispuși fub formă de
garduri vii tunse.

Villa Lante
- Pe măsură ce stațiul verde se îndepărtează
de axele centrale, vegetația devine mai înaltă
si face legătura lent cu cadrul natural
- Apa este redată fie prin bazine cu margini
regulate, fie prin fântâni arteziene cu sau fără
jeturi de apă, bogat ornamentate cu elemente
artisice sculpturale.
- elemente auxiliare: bănci, scări, balustrade,
coloane, grote, grupuri statuare, lampadare,
etc.
 Stilul liber/peisager

Stilul liber se folosește pentru terenuri cu relief variat (coline, dealuri, văi) sau
pentru terenuri întinse, situate pe malurile unor ape (lacuri, râuri, fluvii).
Grădinile amenajate în stil liber au o compoziție ale cărei elemente componente
încearcă să imite natura. Se folosesc linii sinuoase și forme neregulate.
Aspectul general al amenajarilor libere (peisagere) crează impresia de naturalețe
și sugerează pitorescul, sălbaticul.
În amenajările peisagere, elementele construite sunt subordonate reliefului și
vegetației și sunt încadrate în peisajul grădinii cât mai natural posibil.
Soluția de proiectare se adaptează terenului. Relieful este rareori
modificat și doar la scară mică, mai importantă fiind accentuarea lui.
Circulația urmează formele reliefului, având trasee libere, cu linii curbe și
sinuoase, justificate și simple, ce determină descoperirea treptată a
priveliștilor.
În ceea ce privește vegetația sunt încurajate, formele naturale de creștere
și gruparea acestora în masive cu contur neregulat.
Structura:
-În ordonarea generală a compoziției unei amenajări peisagere simetria
este înlaturată, fiind înlocuită cu asimetria echilibrată.
- aleile au un traseu sinuos, larg, comod și fac legătura între zonele mai
îndepărtate și clădiri
- axele de perspectivă sunt închise de forme pitorești de relief (stânci,
etc) sau de vegetație
- lipsesc peluzele largi și decorațiunile florale dispuse în mozaicuri și
arabescuri, rabate, etc.
- se regăsesc plante floricole perene, dispuse în pete pe peluze sau la
marginea masivelor, având un contur sinuos.
Katsura Imperial Villa, Kyoto;

- apa se regăsește sub formă

de heleștee, lacuri cu maluri
neregulate, cursuri cu trasee
sinuoase, cascade, toate
având un aspect cât mai
natural.

- elemente auxiliare: bănci

Stourhead park amplasate izolat, statui, mine,
morminte, temple, etc.
 Stilul mixt/ contemporan

A aparut în Franța, la mijlocul secolului XVIII, după pătrunderea influențelor

grădinii englezești. A constat inițial în adaptarea vechilor compoziții geometrice,
care nu permiteau o transformare radicală a amenajarii.

Datorită proprietăților lui ce constau în adaptabilitate la condițiile naturale și la

anumite cerințe de ordin social, mai tarziu a devenit un stil de sine stătător în
domeniul amenajării gradinilor.

Caracteristica principala consta in imbinarea armonioasa și unitară a elementelor

și principiilor de structură ale stilului geometric cu cele ale stilului liber, natural.
Într-o gradină se tratează în general în stil geometric curtea din fața intrării în casă
și centrele importante de compoziție.
Structura:
-Se utilizează la proiectarea spațiilor largi ende este necesară atât prezența
unor zone riguros organizate cât și a unor zone de liniște, mai apropiate de
natură.
- în apropierea centrelor compoziționale se va folosi stilul geometric, iar
pentru zonele mai îndepărtate se va folosi stilul peisager.
- căile de circulație îmbină aleile geometrice, regulate cu intersecțiile rigide
din fața edificiilor, cu traseul sinuos al aleilor și potecilor din zonele naturale.
Aleile principale conduc la obiectivele importante; aleile secundare sunt
reprezentate de poteci de pământ, alei dalate, etc.
- Apa este prezentă sub diferite forme: bazine, fântâni
arteziene, mici căderi, cascade, lacuri naturale, ape
curgătoare.
- construcțiile ornamentale se constituie conform stilului
specific adoptat în diferite zone ale amenajării.
 Prezentarea vegetației în spațiile verzi

Stilul geometric
 solitar/grup – distribuiți în nr impar
- oricare trei arbuști să nu fie coliniari
- se pretează foarte bine coniferele (coroana regulată cu formă:
conică, globuloasă, fastigiată, fusiformă, columnară, etc.)
dar și foioasele cu coroană globuloasă sau
cele cu o coroană neregulată, dacă aceasta poate fi ușor rectificată prin tindere
 gardul viu tuns – cel mai frecvent mod de dispunere a arbuștilor
în stilul geometric
- reprezintă o formație de arbuști plantați pe 1 sau
2 rânduri, la distanțe specifice fiecărei specii, astfel încât coroanele
lor să fie tangente
- forma de plantare este în linie dreaptă sau curbă,
compactă.
-După înălțime, gardurile vii pot fi:
- Mici (< 50-60 cm): Taxus, Buxus, Euonymus
- Mijlocii (60 –> 80 (90)cm): hibiscus, ligustrum, Ilex
- Înalte (> 90cm -> 200 cm): Carpinus, Ulmus, Fagus + conifere
Modul corect de tăiere a gardurilor vii
Vegetația poate fi folosită pentru:
-Schimbarea direcției unei alei
- se evită dispunerea vegetației înalte la intersecția aleilor –
împiedică vizibilitatea, închide perspectiva.
Reprezentarea speciilor floricole în
spațiile verzi în stilul geometric