Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. x la data de x, reclamantii x, prin
mandatar x au solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, (1) sa dispuna obligarea
paratei x sa le lase reclamantilor in deplina proprietate si linistita posesie apartamentul nr. x,
situat in x, sector 1, (2) sa se constate nevalabilitatea preluarii de catre stat a imobilului situat in x,
sector 1, cu cheltuieli de judecata.
In drept reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 480 si urm. C. civ., ale art. 6
din Legea nr. 213/1998, ale art. 6 din CEDO, precum si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional al
CEDO.
Parata x a formulat concluzii scrise in cauza, inregistrate la data de x, prin care a invocat
exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare, exceptia autoritatii de lucru judecat, iar, pe fond, a
solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
In motivare, s-a aratat ca, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, nu mai sunt
admisibile actiunile in revendicare intemeiate pe dreptul comun, ca parata a dobandit dreptul de
proprietate asupra apartamentului nr. x, de la adresa de mai sus, in baza unui act de adjudecare
din data de x, ca actiunea in anularea acestui act de adjudecare formulata de reclamantii din
prezenta cauza a fost respinsa prin sentinta civila nr. x a Judecatoriei sectorului 1, ca in
consecinta valabilitatea titlului paratei a fost stabilita cu autoritate de lucru judecat, precum si ca
reclamantii nu au facut dovada calitatii de mostenitor dupa antecesorii lor.
autorii lor- respectiv numitii x- au dobandit in indiviziune dreptul de proprietate asupra
terenului in suprafata de x mp si asupra constructiei x compus din subsol, parter, 7 etaje, situat la
adresa din x sector 1, conform procesului-verbal nr. x al Comisiei pentru infiintarea Cartilor
Funciare in Municipiul Bucuresti (filele 93-95 dosar).
Asa cum rezulta din proces-verbal nr. x al Comisiei pentru infiintarea Cartilor Funciare in
Municipiul Bucuresti (filele 93-95 din dosarul x), imobilul in litigiu a fost dobandit de catre autorii
reclamantilor-x mentionati in cuprinsul sau, in baza actului de imparteala autentificat sub nr. x, a
actului de partaj si de predare de legat autenticat sub nr. x, fiind edificata constructia amintita in
temeiul autorizatiei de constructie nr. x(filele 97-106 dosar).
Asa cum rezulta din istoricul de rol fiscal al imobilului in cauza, la matricola x, pozitia x, in
perioada anterioara anului 1950 au figurat inscrisi in calitate de coproprietari sus-numitii
mentionati in procesul-verbal nr. x, cu imobil compus din subsol, parter si sapte etaje.
Imobilul vândut a fost preluat de stat prin Decretul nr. 92/1950, astfel cum rezulta din
anexa la Decretul nr. 92/1950-x, in care figureaza in calitate de proprietar x cu xde apartamente
nationalizate in x, sector 1 -fila 133).
Prelurea imobilului neavând la bază un titlu valabil, în sensul avut în vedere de Legea nr.
213/1998, dreptul de proprietate al reclamanţilor nu a trecut niciodată în patrimoniul statului.
Imobilul preluat abuziv a fost vandut in baza legii 112/1995, debitorilor x, acestia din urma
dobandind apartamentul respectiv de la Primaria Municipiului Bucuresti prin mandatar SC
Romconfort SA la data de x, prin contractul de vanzare-cumparare nr. x, incheiat cu
reprezentantul Primariei Municipiului Bucuresti, SC Romconfort SA (fila 166).
Acest act de adjudecare a fost emis in cadrul procedurii de executare silita imobiliara
asupra imobilului situat in xsector 1, incepute in dosarul de executare nr. x, impotriva debitorilor x.
Acestea fiind datele factuale ale cauzei în privinţa drepturilor părţilor asupra apartamentului
în litigiu, instanta retine:
Legea nr. 10/2001 reprezintă legea specială de reparaţie pentru imobilele preluate de stat
în mod abuziv – cu titlu sau fără titlu – în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Potrivit
principiului specialia generalibus derogant, legea specială derogă de la legea generală şi se
aplică prioritar.
Aşa fiind, persoana îndreptăţită are deschisă şi după intrarea în vigoare a acestei legi
calea acţiunii în revendicare la instanţa judecătorească împotriva deţinătorului bunului litigios, în
cazul înstrăinării imobilului până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Văzând dispoziţiile art. 18 şi art. 45 din Legea nr. 10/2001 (republicată, modificată prin
Legea nr. 1/2009), instanta reţine că aceste prevederi au avut ca efect în speţă consolidarea
titlului cumpărătorilor de bună credinţă, respectiv salvgardarea contractului de vânzare-
cumpărare încheiat de dobanditorii initiali cu statul/unitatea administrativ-teritorială, iar intr-o
asemenea situaţie, validitatea titlului dobânditorului initial a fost recunoscută – în speţă, indirect,
prin nepromovarea acţiunii în anulare în termenul de prescripţie impus de lege.
Prin urmare, ambele părţi au un „bun” în sensul Convenţiei, astfel încât oricare dintre ele
dacă ar pierde bunul în materialitatea lui ar suferi un prejudiciu din perspectiva exerciţiului
concret al atributelor dreptului de proprietate şi al posesiunii bunului.
Raportat la circumstanţele particulare ale speţei, la prevederile art.1 din Primul Protocol
adiţional la Convenţie şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Europene, care înlătură aplicarea
dispoziţiilor de drept intern, instanta apreciaza ca restituirea în natură a bunului litigios, prin
admiterea acţiunii în revendicare, nu se mai impune drept măsură reparatorie pentru privarea de
proprietate suferită de reclamanţi, urmand a se acorda preferabilitate titlului pâratei în condiţiile
în care actul sau de proprietate, nu a fost desfiinţat.
Dacă în practica anterioară, simpla pronunţare a unei hotărâri judecătoreşti, prin care s-a
constatat nelegalitatea preluării de către stat a unui imobil înainte de anul 1989, reprezenta o
privare nejustificată de proprietate, apreciindu-se totodată că reclamanţii au chiar un „bun actual”,
în măsura în care vânzarea unor apartamente din imobil s-a realizat ulterior ori doar un „interes
patrimonial”de a obţine restituirea în natură, cu aceeaşi valoare ca şi un bun actual în sensul art.
1 din Protocolul nr. 1 în cazurile în care vânzarea a operat înainte de pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti (cauza Pădureanu, par. 83 – 87; cauza Porţeanu par. 339), în cauza Atanasiu şi alţii
contra României (Hotărârea din 12 octombrie 2010, publicată în M.Of. nr. 778/22 noiembrie
2010), Curtea şi-a nuanţat modalitatea de abordare a unor astfel de cauze.
S-a arătat că un „bun actual” există în patrimoniul reclamanţilor deposedaţi abuziv de stat
doar dacă în prealabil s-a pronunţat o hotărâre definitivă şi executorie, prin care constatându-se
calitatea de proprietar, s-a dispus expres şi restituirea bunului (par. 140 şi 143).
Urmare acestei hotărâri, dar şi în raport de circumstanţele particulare ale cauzei, astfel
cum au fost descrise, ca şi în baza normelor şi jurisprudenţei relevante, instanta va recunoaşte
bunul în patrimoniul paratei, reclamanţii având doar un drept de creanţă valorificabil în procedura
Legii nr. 10/2001, iniţiată de altfel de către reclamanţi. Acest drept la despăgubire a fost
recunoscut independent de nefuncţionalitatea Fondului Proprietatea, ce prezenta, până la
momentul adoptării deciziei amintite, un element esenţial în recunoaşterea dreptului la restituire.
Aşadar, proprietarul care nu deţine un „bun actual” nu poate obţine mai mult decât
despăgubirile prevăzute de legea specială, astfel încât, în speţă, reclamanţii nu au un drept la
restituire care să-i îndreptăţească la redobândirea posesiei.
Domenii speta
Abandon de familie
Spete similare
Decizie - 19.10.2012
Tribunalul Iași
Infracţiunea de abandon de familie prev. de art. 305 lit. c C.pen. – elemente constitutive;
Decizie - 21.10.2009
Judecătoria Hârșova
Decizie - 09.04.2008