Curs 7 -Elastomeri

Latexuri industriale

Sunt latexuri de cauciuc ce se utilizeaza ca atare in diverse aplicatii, cum ar fi obtinerea de

acoperiri sau obiecte. Ele sunt amestecuri complexe in care, pe langa cauciuc, intra si alte substante
cum ar fi electroliti, emulgatori, regulatori de pH, etc.
Latexurile industriale, functie de modul de obtinere, se impart in doua categorii:
- latexuri obtinute prin polimerizare in emulsie - este metoda de baza pentru obtinerea latexurilor
industriale;
- latexuri obtinute prin dispersarea elastomerilor sintetizati prin polimerizare in solutie

A. Latexuri obtinute prin polimerizare in emulsie

Tehnologia este similara cu cea intrebuintata la obtinerea cauciucurilor prin polimerizare
in emulsie, insa prezinta diferente legat atat de etapa de sinteza cat si de cea de prelucrare a
latexului. Principalele diferente in ceea ce priveste etapa de sinteza sunt:
- raportul faza organica : faza apoasa este mai mare putand ajunge in unele cazuri pana la 100:60
pentru a usura etapa ulterioara de concentrare a latexului;
- conversia finala este mai ridicata, ceea ce impune utilizarea unui monomer mai pur si timpi de
polimerizare mult mai mari (30-40 ore);
- sunt mult mai des intalnite procesele discontinue de polimerizare deoarece numarul de sorturi de
latexuri industriale este foarte mare. Sistemele de productie discontinue (in sarje) permit
schimbarea rapida a retetei de fabricatie si fabricarea produsului in cantitati mai mici. De asemenea
permit degazarea avansata a latexului (continut mic de monomer nereactionat la final).
Prelucrarea ulterioara se refera la aglomerarea particulelor si concentrarea latexului, in
scopul imbunatatirii proprietatilor latexului si maririi stabilitatii acestuia.

a) Aglomerarea particulelor de latex

Se realizeaza in scopul pastrarii fluiditatii latexului la concentratii ridicate de polimer (68-
72% - obtinute in etapa urmatoare). Consta in destabilizarea controlata a latexului, conducand la
unirea particulelor initiale si obtinerea unora mai mari de maxim 1 - 2 microni. Procesul trebuie
foarte bine controlat pentru a evita atat obtinerea de particule peste aceasta dimensiune cat si
1
coagularea latexului. Aglomerarea particulelor de latex la nivel industrial se realizeaza prin 2
procedee:
- aglomerarea prin inghetare - temperatura la suprafata tamburului racit este reglata astfel incat
sa se obtina doar o destabilizare a partiala a latexului, fara obtinerea de coagul. Metoda nu se poate
aplica in cazul latexurilor stabilizate cu saruri ale acizilor colofoniului sau sulfonati datorita
aparitiei coagularii.
- aglomerarea sub presiune - este o metoda universala, deoarece nu este influentata de natura
emulgatorului. Latexul este initial concentrat pana la un continut de solide de 35%, daca este cazul,
dupa care este trecut printr-o pompa la presiunea de 200 - 300 atm. Rezulta particule aglomerate
cu dimensiunea de sub 0,5 microni (de la o dimensiune initiala de cca. 0,06 microni).

b) Concentrarea latexurilor
Latexurile industriale trebuie sa prezinte concentratii de polimer mult mai mari (68-72%),
comparativ cu concentratia latexurilor rezultate in mod obisnuit de la polimerizare (25 - 60%). Ca
urmare, latexurile rezultate de la polimerizare trebuie concentrate, utilizandu-se in acest scop doua
metode:
- concentrarea prin decantare - procedeul se bazeaza pe diferenta de densitate intre apa si
polimer. Procesul de separare este ajutat prin adaugare de diverse substante: regulatori de pH,
agenti de decantare (polimeri naturali si sintetici solubili in apa), emulgatori suplimentari care
maresc eficacitatea separarii. Datorita duratei sale mari, procedeul nu este foarte utilizat la nivel
industrial, desi este simplu.
- concentrarea prin evaporare - procedeul consta in evapararea unei cantitati de apa, pana la
atingerea concentratiei dorite. Principalele dificultati constau in spumarea latexului si posibilitatea
formarii de coagul. Suplimentar fata de evaporarea apei, procedeul determina si o scadere
apreciabila a cantitatii de monomer rezidual.

B) Latexuri obtinute prin dispersarea elastomerilor sintetizati prin polimerizare in

solutie
Pe aceasta cale au fost obtinute latexuri pe baza de cauciuc 1,4-poliizoprenic, cauciuc butil,
cauciuc siliconic, etc. Pentru obtinerea acestora se aplica doua procedee:

2
 - inlocuirea solventului organic cu mediu de dispersie (procedeul decurge fara inversarea
fazelor). Consta in:
a) dizolvarea cauciucului intr-un solvent adecvat. Daca elastomerii sunt obtinuti prin
polimerizare in solutie, se poate utiliza solutia de cauciuc rezultata de la polimerizare dupa
dezactivarea catalizatorului si spalarea polimerului.
b) emulsionarea solutiei astfel obtinute in apa in prezenta unui emulgator
c) indepartarea solventului organic prin distilare
- plastifierea (decurge cu inversare de faze) - cauciucul este plastifiat pe valturi sau malaxoare
prin adaugare treptata de apa ce contine emulgatorul, pana se obtine o dispersie apoasa stabila. La
inceput, cand este in cantitate mica, apa este faza dispersata in cauciuc, dar prin cresterea cantitatii
de apa, are loc la un moment dat inversarea de faza si apa devine faza continua in care este dispersat
cauciucul.

Tipuri de latexuri si utilizari

Se obtin diverse sorturi de latexuri care difera intre ele prin: natura si concentratia
elastomerului, natura si concentratia emulgatorului, pH, diametrul particulelor, viscozitate, etc.
Latexurile industriale se utilizeaza la:
- articole din cauciuc expandat
- covoare de cauciuc
- pelicule si acoperiri anticorozive
- piele sintetica
- aditivi pentru betoane
- adezivi
- vopseluri etc

Tehnologii de obtinere a elastomerilor prin polimerizare in solutie

Comparativ cu polimerizarea in emulsie, polimerizarea in solutie permite utilizarea unor
catalizatori stereoselectivi, capabili sa conduca la cauciucuri cu puritate sterica ridicata, structura
liniara, masa moleculara controlata si distributie optima a maselor moleculare.
Obtinerea elastomerilor prin polimerizare in solutie poate avea loc prin mecanism
coordinativ, anionic sau cationic, functie de natura monomerului.

3
Polimerizarea coordinativa pentru obtinerea elastomerilor sintetici
Prin polimerizare coordinativa se obtin cauciucurile etilen-propilenice, polibutadienice si
poliizoprenice, utilizandu-se catalizatori Ziegler-Natta.
Principalele componente ale sistemelor catalitice Ziegler-Natta sunt: un compus al unui
metal tranzitional de tip "d" (Ti, Zr, V) si mai nou de tip f (lantanide: ex. Nd, Pr) si un compus
aluminiu organic. In plus sistemul catalitic mai poate contine un suport inert pe care este depus
catalizatorul (pentru marirea suprafetei specifice) si modificatori. Mecanismul polimerizarii
olefinelor cu catalizatori Z-N a fost prezentat in cursul de Materiale Plastice, anul III (PEJP si
polipropilena -de revazut mecanismul). Polimerizarea se conduce in mediu de hidrocarburi inerte:
hexan, heptan, izopentan, toluen, etc.
Similar cu cazul olefinelor, dienele coordineaza si ele la metalul tranzitional, insa
coordinarea se poate face printr-o singura dubla legatura sau prin ambele duble legaturi.
CH2
CH2 CH
polimer Mt polimer Mt
CH CH
CH
CH2
CH2
coordinare cu o singura coordinare cu doua
dubla legatura duble legaturi

Inserarea dienei pe lantul polimeric are loc prin intermediul unui complex π-alilic, mai stabil
termodinamic decat complexul σ al monomerului inserat cu dubla legatura localizata.
CH2
Mt CH2 CH CH CH2 polimer Mt CH

forma σ-alilica CH
CH2 polimer

forma π-alilica

Functie de modul de coordinare al dienei, complexul π-alilic are o conformatie diferita, conducand
la unitati structurale trans, cand coordinarea dienei s-a facut printr-o singura dubla legatura sau
unitati cis si 1,2 si 3,4 (1,2-butadiena, 1,2 + 3,4 - izopren) cand coordinarea dienei s-a facut prin
ambele duble legaturi. Complexul catalitic, prin compozitia sa, poate dirija mecanismul de
polimerizare astfel incat sa se formeze preponderent una sau alta dintre configuratii.

4
 Sistemele catalitice pe baza de lantanide prezinta o serie de avantaje comparativ cu cele pe
baza de titan:
- se obtin polimeri cu puritate sterica mult mai ridicata
- prezinta activitate catalitica ridicata la concentratii foarte mici
- rezulta polimeri cu polidispersitate larga, ceea ce le confera o prelucrabilitate foarte buna.