INTRODUCERE IN STOAT

Ce este STOAT?

STOAT este un program de modelare dinamică, utilzat pentru a simula

performanțele staíilor de epurare a apelor uzate.
Aplicația poate fi utilizată pentru a simula procesele individuale de epurare sau
procele întregii stații de epurare, inclusiv procesele de tratare a nămolurilor, fosa septică
și reciclarea. Acest program poate fi utilizat pentru o serie de aplicații. Acestea includ:
proiectarea de noi stații de epurare; proiectarea de extensii la lucrările de epurare
existente; dezvoltarea de noi practici operaționale; planificarea bazinelor hidrografice;
audituri de proces.
STOAT conține întreaga gamă de modele WRc a procesului de nămol activat.
Pe lângă modelele bazate pe COD dezvoltate de IAWQ, STOAT este singurul software
care include modele fundamentale bazate pe BOD, care permit utilizatorilor să
folosească direct datele care sunt colectate de uzual în stațiile de epurare, făra a
necesita exerciții costisitoare de colectare a datelor. Modelele dinamice sunt ideale
pentru lucrările de proiectare care reduc supra-capacitatea în proiectarea nouă sau
pentru a evalua supracapacitatea în lucrările existente. Acest modele poate oferi, de
asemenea, previziuni realiste pentru concentrațiile maxime, minime și medii ale
poluanților din efluenți și, cu unele lucrări suplimentare, previziunile modelului pot fi
considerate cu o marjă de încredere de 95%. Modelul poate fi aplicat pentru intervale
largi de simulare (de săptămâni, luni sau ani).
Modelul de simulare al proceselor de tratare a apelor uzate poate fi descărcat
de pe http://sites.wrcplc.co.uk/freeware/STOAT/downloadform.aspx. Se execută sub
Microsoft Windows. Trebuie să aveți un PC compatibil IBM cu un proces Pentium și să
posede 32 MB de memorie (de preferință 64 MB sau mai mult).

Crearea lucrărilor

Când STOAT s-a încărcat, vi se prezintă un ecran gol cu cinci opțiuni de

meniuri: „File”, „Edit”, „Options”, „Tools” și „Help”. Dacă începeți un tutorial nou, selectați
„„File → New Works‟”; dacă continuați un tutorial început anterior, selectați „Open
Works” (figura 1).
 figura 1
„New Works” vă prezintă o planșetă albă, pe care se poate construi instalația de
epurare a apelor uzate.
Când deschideți „New Works”, „Processes Toolbox” este deschis automat în
partea dreaptă a ferestrei. Dacă nu este deschis, îl putem accesa din caseta de
instrumente „„Window → Processes toolbox” (figura 2).

figura 2
Din caseta de instrumente de proces puteți selecta ce proces doriți să adăugați
pe planșetă. Se face clic dreapta pe mouse pentru a selecta procesul, se mută
pictograma pe planșetă și se face clic stânga pe mouse, în poziția în care doriți să-l
așezați. Puteți repeta acest lucru pentru toate procesele dorite.
Pentru a conecta elementele între ele, așezați mouse-ul peste linia de ieșire a
unui element, până când indicatorul se schimbă de la o săgeată la o cruce, apoi faceți
clic stânga pe mouse pentru a face conectarea celor două elemente. În timp ce țineți
apăsat mouse-ul stânga în jos, mutați crucea spre influentul de pe următorul rezervor
până când crucea se schimbă într-un simbol de legătură (zală de lanț) atunci când
puteți lăsa butonul stâng al mouse-ului să meargă (figura 3).

figura 3 figura 4
 Acum a fost stabilită conexiunea („stream”) dintre cele două procese sau
echipamente ale instalației. Pentru a vă asigura că a fost făcută conexiunea tuturor
elementelor necesare în schema de lucru, faceți clic dreapta pe proces și alegeți
„“Imput Data → Connectivity” din meniul care apare. Fiecare flux trebuie să aibă un
număr al fluxului alocat ca în ecranul de mai sus (figura 4).

Definirea simulării

Definirea simulării este începută prin selectarea unei noi execuții sau prin
deschiderea unei rulări vechi care a fost salvată anterior din meniul „File” (figura 5).

figura 5

În acest moment, definiți intervalul de timp pe care se efectuează rularea (figura

6), temperatura apei uzate, condițiile de funcționare și condițiile inițiale (figura 7) pentru
fiecare proces: Click dreapta: „Imput data”.
Faza de definire a simulării s-a încheiat odată ce începeți să rulați simularea.
Puteți selecta, de asemenea, ce date de rulare doriți să fie salvate pentru examinarea
ulterioară și care sunt fluxurile de curgere ale căror rezultate doriți să vi se afișeze în
timpul rulării.

figura 6 figura 7
 Simularea rulării

Simularea rulării începe odată ce selectați „Run”. din meniul STOAT. După
începerea execuției, puteți întrerupe simularea (PAUSE) și puteți modifica condițiile de
operare sau datele de evacuare și procesare; puteți modifica, de asemenea, condițiile
inițiale. Puteți opri simularea în orice punct (butonul STOP- figura 8).

figura 8

În timpul simulării puteți selecta să vizualizați rezultatele în oricare dintre

punctele fluxurilor de curgere sau să modificați modul în care rezultatele sunt vizualizate
(grafice, tabele, statistici). Dacă ați decis să vizualizați fluxul după începerea simulării,
atunci veți vedea doar datele calculate după punct.

Rezultate

Rezultatele (grafice, tabele, statistici) sunt disponibile după ce ați oprit o

simulare sau dacă deschideți o execuție care a fost finalizată anterior și salvată. Pentru
a vedea rezultatul, faceți clic stânga pe echipamentele dorite, selectați parametrii (figura
9) și tipul de raport (figura 10) și apoi dați „OK”. În modulul de rezultate nu se pot face
modificări la niciuna dintre date. Cu toate acestea, puteți copia și lipi rezultatele într-o
foaie de calcul pentru o prelucrare ulterioară și suplimentară a datelor.

figura 9 figura 10
Modelarea proceselor de tratare a efluenților
lichizi

S.l. dr. ing. Corina Boncescu

MB1
2020 - 2021
 Aspecte generale

• Modelarea este acțiunea de a reflecta un fenomen şi rezultatul acestei acțiuni.

• Modelarea are drept scop studierea unui fenomen inaccesibil cercetăii directe
cu ajutorul unui model elaborat în condiții şi prin mijloace ce pot garanta
validitatea rezultatelor teoretice obținute.
• Modelele pot fi
- modele fizice care identifică desfăşurarea proceselor din punct de
vedere fizico-chimico-biologice;
- modele matematice care prin ecuații şi soluțiile lor descriu
fenomenele.

• Termenul de model este folosit pentru a descrie un material ce poate servi la

orientare sau în cazul unei reproduceri sau imitații.

• Modelul în ştiință poate fi considerat a fi un material cu ajutorul căruia se pot

studia indirect proprietățile, modul de evoluție sau transformarea unui sistem
mai complex cu care primul sistem prezintă o analogie. Odată cu dezvoltarea
calculatoarelor, reprezentarea proceselor prin modele matematice a luat
amploare.
• Modelul matematic este reprezentat prin sistemul de ecuații care corelează
mărimi dimensionale sau adimensionale, deoarece fiecare simbol este asociat
unei anumite mărimi de natură fizică, chimică sau biologică, condițiile inițiale şi la
limită, caracteristicile de evoluție spațiale, temporale, sistemele de restricție a
criteriilor adimensionale şi ale parametrilor de bază care să reflecte desfăşurarea
cât mai exactă a acestuia.

• Modelul matematic va reflecta comportarea statică şi/sau dinamică a procesului

în vederea identificării zonelor de optim funcțional (acestea pot fi în exteriorul
gamei de evoluție a parametrilor).

• A modela matematic un proces înseamnă, de fapt, a-l descrie printr-un sistem de

ecuații şi elementele anexe necesare identificării şi obținerii soluției cazului
concret care abstractizează realitatea fizică printr-o descriere şi rezolvare
matematică.
• Obiectivul principal al modelării proceselor de epurare este utilizarea
cunoştințelor matematice în procesele dinamice fizico-chimice şi biologice cu
scopul de a estima şi identifica cu o precizie cât mai bună evoluția fenomenelor.
Pe această cale se va dispune de o metodă care va permite studiul şi controlul
strategic al procesului complex.

• Modelele trebuie să fie elaborate cât mai simplu, fără însă a altera structura şi
evoluția procesul studiat.

• Rezultatele trebuie să prezinte un anumit grad de certitudine astfel încât ele să

poată fi realmente utile utilizatorului (inginer, cercetător, proiectant etc.).

• Această certitudine se poate obține numai dacă există o acuratețe în

conceperea, scrierea şi rezolvarea modelului matematic, deoarece, este bine
ştiut, că nici un model nu poate reflecta decât o anumită situație.
• Se precizează că modelul matematic este o simplificare a realității care
apare în procesele din natură și industrie.

• Generalizările modelului construit prin simplificarea sistemelor de ecuații

(care şi acestea nu pot reflecta cu exactitate realitatea datorită
numeroaselor simplificări, neglijări de termeni şi reduceri) pot fi periculoase
şi pot conduce la concluzii greşite.

• Ca urmare este necesară efectuarea unui studiu de validitate a modelului

care va pune în evidență limitele acestuia și gradul de certitudine a
rezultatelor.
Simularea în tehnică se poate realiza în mai multe moduri:
a) în laborator pe modele asemenea cu fenomenul natural;
b) în stații pilot pe instalații similare cu cele naturale;
c) teoretică, prin prelucrarea modelului pe calculator.

Simularea numerică a procesului este reprezentată prin conceperea,

programarea și rularea pe calculator a modelului matematic.

Modelarea şi simularea este un proces care se poate realiza prin trei paşi:

1. identificarea mecanismului procesului;

2. construirea relațiilor matematice care descriu procesul;

3. programarea într-un limbaj;

• Problemele proceselor unitare sau o tehnologie în ansamblu pot fi studiate
cu costuri reduse şi cu suficientă precizie prin modelare matematică.

• Dar o descriere exactă, din toate punctele de vedere, a procesului tehnologic

unitar poate conduce la un sistem de ecuații, în general cu derivate parțiale
de ordin mai mare ca doi, foarte complicat şi deci dificil de rezolvat.

• Este recomandabil:
- fie să se lucreze în zone de automodelare (caracterizate prin faptul
că numai unele dintre criteriile de similitudine sunt preponderente),
- fie să se analizeze din punct de vedere ingineresc parametrii şi
mărimile ce pot fi neglijate şi care evident vor conduce la ecuații mai simple
fără a afecta fenomenul fizico-chimic-biologic.
 În problemele de modelare pot apare o serie de greșeli care
conduc la îndepărtarea studiului de realitate:

a) greşeală care se strecoară în dezvoltarea matematică formală procesului;

b) ipotezele formulate la începutul modelării sunt incorecte;

c) simplificarea ecuațiilor matematice este prea drastică şi rezultatele obținute

se abat de la realitate;

d) intuițiile celui care formulează problema sunt incorecte;

e) este necesară elaborarea unui studiu fundamental complet nou care să

poată formula o teorie adecvată.
Necesitatea utilizării modelării rezultă din mai multe considerente, cum ar fi:

a) modelul matematic este o excelentă metodă de studiu conceptual;

b) modelarea este un procedeu strategic de studiu a evoluției procesului;
c) modelele sunt deosebit de utile pentru formularea ipotezelor şi a teoriilor;
d) modelarea permite controlul automat al procesului şi optimizarea acestuia după
validare şi verificarea lui în practică;
e) modelarea favorizează investigația unui număr mare de variante care va
permite identificarea soluției optime;
f) modelarea permite eficientizarea proceselor şi obținerea unor consumuri
minime de energie, costuri minime de exploatare, precum obținerea
performanțelor maxime de calitate a apei;
g) în cercetare modelul permite dezvoltarea cunoştințelor de specialitate asupra
proceselor.
 Modelele se clasifică în mai multe categorii:

In funcție de numărul parametrilor considerați:

• modele reducționiste – consideră cât mai mulți parametrii şi efectele

acestora asupra procesului;

• modele holistice - consideră doar câțiva parametrii şi principii generale care

guvernează procesul;

In funcție de relația dintre datele de intrare şi cele de ieşire:

• modele interne – răspunsul sistemului se obține din datele de intrare,

luând în considerare mecanismul procesului;

• modele externe (de tip input/output sau black-box) – se bazează pe relații

empirice între datele de intrare şi de ieşire;
După modul în care variabilele variază cu timpul:

• modele statice - se utilizează pentru studiul stării staționare a procesului, când

variabilele nu depind de timp;

• modele dinamice - țin cont de variația în timp a variabilelor procesului;

In funcție de caracterul aleator sau nu al rezultatelor.

• modele stochastice - rezultatul final nu se cunoaşte cu certitudine, dar se

poate exprima ca o distribuție a rezultatelor posibile;

• modele deterministe - datele de ieşire se determină cunoscând starea

prezentă şi valorile viitoare ale datelor de intrare;
După modul de variație a variabilelor de stare:

• modele continui în timp - valorile variabilelor de stare ca funcții de timp se

obțin ca soluție a sistemului de ecuații diferențiale, ţinând seama de viteza de
variație a variabilelor;

• modele discrete în timp - se specifică variabilele de stare pe un interval

discret al scării de timp, ca funcție de valorile din intervalul precedent;

În funcție de variația în spațiu a variabilelor.

• modele cu parametrii distribuiți - variabilele distribuite în spațiu sunt

descrise de ecuații cu derivate parțiale;

• modele cu parametrii concentrați - sunt identificate regiunile izotropice ale

procesului, iar proprietățile variabile în timp ale acestor zone sunt apoi
exprimate utilizând transferul de masă, energie sau moment de-a lungul
frontierei;
 Metodologia de construire a unui model matematic

Modelarea matematică a proceselor constă în parcurgerea mai multor etape:

Analiza
procesului;
Stabilirea scopului modelului
matematic
Construcția modelului
matematic
Alegerea metodei de rezolvare şi determinarea
soluției

Validarea rezultatelor

Calibrarea constantelor

• Procesul de concepție şi elaborare a unui model este o parte a procesului general de

construire şi dezvoltare a teoriilor ştiințifice.
• El a fost utilizat sub această formă în fiecare domeniu al ştiinței şi ca urmare va fi folosit şi
în industria apei.
Analiza procesului;

• Aceasta este o etapă deosebit de importantă.

• Pentru fiecare caz concret trebuie definită clar problema.
• Se impune studierea în detaliu a problemei pentru identificarea corectă a
fenomenelor, a parametrilor şi corelațiilor existente între aceştia.
• Pentru aceasta este necesar să fie cunoscute principiile fundamentale ale
procesului studiat, definindu-se teoria care guvernează procesul respectiv.

Analiza unui proces se începe cu definirea parametrilor şi a caracteristicilor care

intenvin si conditioneaza desfasurarea acestuia. Astfel, din analiză pot să apară
a) caracteristici esențiale pentru modelare;
b) caracteristici neesențiale.

Dintre acestea este posibil ca unele să fie:

a) caracteristici identificate şi neglijate în studiul procesului;
b) caracteristici neidentificate;
c) caracteristici incorect identificate.
• Modelul de corelare al caracteristicilor.
Modelul de corelare are drept scop precizarea relaților existente intre
parametrii şi caracteristicile esentjiale ale procesului.

• Modelul teoretic de fundamentare.

Acest model va reflecta şi el corelațile dintre parametri, dar in plus el va

preciza şi conceptul mecanismului cauzal ce fundamentează aceste corelații.
Rolul acestui model este in principal de a analiza fenomenele ce apar în
procesul studiat şi de a fundamenta relațiile matematice într-un model explicativ.
In mod normal se recomandă:
a) elaborarea a două modele alternative cu verificarea posibilităților de
apropiere de realitatea experimentală şi retinerea numai a celui care conduce a
cele mai bune rezultate, cu eroarea cea mai mică;
b) elaborarea modelului şi permanenta verificare a rezultatelor parțiale şi
finale cu realitatea experimentală,
c) elaborarea a două modele de corelare şi teoretic de fundamentare cu
verificarea şi încadrarea fiecăruia în realitate, în scopul de a studia mai exact
procesul şi de a se preciza mai exact căile de dezvoltare teoretica.
 Stabilirea scopului modelului matematic

Această etapă constă în:

- identificarea volumului de control în care se urmăreşte evolutia procesului;

prin forma geometrică şi dimensiunile acestuia el trebuie să cuprindă totalitatea
fenomenelor care compun procesul studiat și permite incadrarea parametrilor
de bază.

-stabilirea scari de timp pentru care se modelează/simulează procesul, în

cazul modelelor dinamice;

- stabilirea acuratetei dorite a modelului, deoarece aceasta va determina

precizia rezultatelor obtinute, apropierea rezultatelor modelării mai mult sau
mai putin de realitate.
 Construcția modelului matematic

• Se analizează structura sistemului de ecuații şi se neglijează termenii care au o

pondere mai redusă, dar care complică foarte mult rezolvarea.

Etapa de construcție a modelului presupune:

• scrierea ecuatilor care descriu procesul

- Ecuatile matematice se scriu pentru diferite procese mecanice, hidraulice,

electrice etc. și se stabilesc corelațiile dintre parametrii cuprinşi în diversele ecuați.
- Este deosebit de important ca sistemul de ecuații sa fie închis, în sensul
determinării complete a parametrilor.
- Una dintre cerintele de bază ale modelarii este aranjarea ecuațiilor ce reflectă
fenomenul intr-o ordine firească de conexiuni dintre cauză şi efect.
• verificarea sistemului

In această etapă se verifică dacă ecuațiile cuprind toți parametrii

identificafi în etapele anterioare.

• simplificarea modelului matematic

De cele mai multe ori nu este posibilă integrarea sistemului complex şi ca

urmare apare necesitatea simplificării acestuia prin compararea ordinului de
marime a parametrilor şi neglijarea celor care au o mică influențä.
Este recomandată folosirea modelelor simple, care după ce au fost
validate pot fi utilizate ca punct de plecare în elaborarea modelelor mai
complicate.
Pentru reducerea şi simplificarea modelului se aplică urmatoarele principii:

a) reducerea intuitivă a modelului pe baza experienței și a cunoştintelor

operatorului; operația se face în raport cu cerintele şi destinația modelului; ea
trebuie făcută cu deosebită atenție deoarece se poate afecta structura modelului,
precum şi corelațiile de interdependentă functională din interiorul modelului şi de
multe ori simplificările făcute nu conduc la modificări relevante la procesului;

b) folosirea metodelor matematice pentru reducerea şi simplificarea modelului;

c) conceptul structurii dominante;

d) utilizarea analizei dimensionale şi aprecierea ordinului de mărime a

diferiților termeni din ecuațiile matematice fapt care permite, ca din considerente
fizice, să se obtină reducerea şi simplificarea sistemului existent.
Sunt patru criterii pentru alegerea metodei de analiză în scopul reducerii
modelului (Robertson, 1992):

a) simplitatea - nivelul de complexitate trebuie să fie cât mai redus astfel ca

modelul elaborat sa fie usor de aplicat;

b) metoda aplicată pentru reducerea şi simplificarea modelului trebuie să fie

judicios aleasa astfel incat sa se asigure cea mai mare reducere posibilă;

c) estimarea erorilor - metoda trebuie să dispună de o posibilitate de estimare a

erorilor pentru a preciza gradul de reducere a modelului

d) invarianța modelului - elaborarea modelului şi calibrarea acestuia trebuie så

asigure menținerea semnificației fizice a variabilelor şi parametrilor fizico-chimici-
biologici.
• stabilirea condiților inițiale şi la limită adecvate volumului de control
- Este esențial ca aceste conditii să fie formulate cât mai clar deoarece de ele, ca
şi de forma condiților, va depinde rezultatul şi distantarea soluțiilor matematice de
realitatea fizică

• definirea metodei de rezolvare şi obținerea solutiei.

- Soluționarea sistemului de ecuații - obtinerea soluției impune o analiza a

structurii sistemului şi a metodelor de lucru în ideea identificării metodei cea mai
potrivită.
- Se impune identificarea ordinii în care se vor rezolva ecuatiile astfel incât să se
poata folosi soluțiile partiale obtinute pe rând.
- Se impune construirea unei scheme logice de rezolvare; se vor preciza pe
această cale variabilele care trebuie urmarite în procesul de rezolvare, precum
şi interdependenta ecuatiilor şi a parametrilor.
 Alegerea metodei de rezolvare şi determinarea soluției

Metoda utilizată în rezolvarea ecuațiilor sau a sistemului de ecuații va permite

obtinerea soluțiilor în contextul condițiilor la limită şi a restricțiilor formulate.

In general există mai multe niveluri pentru rezolvare:

a) rezolvare analitică a ecuatilor prin metode matematice de integrare exactă;

b) integrare numerică cu ajutorul calculatorului cu obținerea unei soluții cu

valabilitate limitată la cazul concret studiat.
 Validarea rezultatelor

Aceasta este ultima etapă hotarâtoare in alegerea sau respingerea

modelului propus.
Modelul matematic, după rezolvare analitica sau numerică, trebuie
calibrat pe cazul concret studiat.
Este important ca aceasta calibrare a constantelor și parametrilor
modelului să conducă la rezultate teoretice cât mai apropiate de realitatea
experimentală.

Pentru verificarea soluției obtinute prin integrarea sistemului de ecuatii

sunt posibile mai multe variante diferite în functie de nivelul modului de analiză:
a) bunul simt - nivelul elementar al analizei dimensionale şi a ordinului de
marimea soluției obtinute;
b) analiza solutiei - pentru a obtine certitudinea că nu s-au strecurat erori de
calcul;
c) verificarea directă - a soluției in ecuația diferențială sau cu derivate partiale;
d) calculul valorilor - soluției pentru date concrete şi compararea acestora cu
alte rezultate din practica inginerească.
Calibrarea constantelor

Calibrarea modelului matematic se bazeaza pe selecția valorilor pentru

precizarea coeficientilor cinetici sau stoechiometrici.
De cele mai multe ori această calibrare se realizează pe baza experimentărilor
facute in conditii de laborator sau pe instalatii pilot.

Metodologia unui model are în vedere etapele de realizare

Elaborarea modelului
+
Structura acestuia
+
Calibrarea modelului pe baza datelor experimentale.
 Analiza procesului:
- identificarea principiilor fundamentale ale procesului
- definirea teoriei care guvernează procesul
- identificarea parametrilor şi caracteristicilor procesului

Stabilirea scopului modelului:

-identificarea volumului de control
-stabilirea scării de timp
-stabilirea acurateței dorite

Construcția modelului matematic:

-scrierea ecuațiilor care descriu procesul
-verificarea sistemului
-simplificarea modelului prin analiza ponderii parametrilor şi neglijarea celor neimportanți
-stabilirea condițiilor inițiale şi la limită

Definirea metodei de rezolvare şi obținerea soluției

Validarea modelului

DA
Model corect cu rezultate
NU Calibrarea modelului
apropiate de realitate
Modelarea proceselor de epurare fizica 1

S.l. dr. ing. Corina Boncescu

MB1
2020 - 2021
 Modelarea proceselor in bazinul de ploaie

Modelul bazinului de ploaie a fost realizat de Lessard și Beck. Bazinul

de ploaie poate avea unul dintre urmatoarele roluri:
• este gol
• umplere;
• decantare dinamică, când rezervorul este plin si in miscare;
• decantare în repaus, când rezervorul este plin fără intrări sau ieșiri;
• extragere, în cazul în care conținutul rezervorului este returnat in statia de
epurare (recirculare)
In bazinul de ploaie are loc impartirea particulelor decantabile,
substantelor volatile si non-volatile in fractii stabile si ne-solubile.

Evacuare
Preaplin
Bazin de ploaie
Recirculare

Influent
Ecuatiile folosite in STOAT pentru modelarea curgerii in bazinul de ploaie sunt in
functie de rolul bazinului:

a) Procesul de umplere

Debitul de apa:
𝑑𝑉
𝑄= 𝑑𝑡
Degradarea particulelor solubile si nedizolvate:
𝑑𝑆 𝑄
= 𝑆 −𝑆
𝑑𝑡 𝑉 𝑖
Degradarea particulelor dizolvate:
𝑑𝑋 𝑄
= 𝑋 − 𝑋 − 𝐾𝑅 ∗ 𝑋
𝑑𝑡 𝑉 𝑖
Variatia concentratie de namol:
𝑑𝑁
= 𝐾𝑅 ∗ 𝑋 ∗ 𝑉
𝑑𝑡
unde, Q este debitul de influent, V este volumul bazinului de ploaie, S si X
sunt concentratiile particulelor solubile respective dizolvate din bazin, KR este rata
de îndepărtatre a particulelor solide.
 Rata de indepartare a particulelor solide, KR, depinde de gradul de
umplere a bazinului. In momentul in care bazinul se umple apar turbulente care
impiedica decantarea particulelor solide. In modelare exista un parametru α
numit fractia de volum care poate avea valori intre 0 si 1. Valoarea 0 implica
scaderea gradului de turgulenta iar valoarea 1 implica un grad de turbulenta
crescut. In genrela se recomanda valoarae α=0.1.

In modelare, rolul bazinului de ploaie este de a echilibra decantarea in

momentul unei cantitati de apa de ploaie foarte mare. Aceste rezervoare sunt
proiectate astfel încât, atunci când sunt pline, debitul de apa să fie redirecționat
către alte rezervoare de ploaie.
b) Procesul de decantare

In procesul de decantare bazinul este plin, astfel volumul V devine Vmax. Ecuatiile
modelului matematic devin:

Degradarea particulelor solubile si nedizolvate:

𝑑𝑆 𝑄
= 𝑆 −𝑆
𝑑𝑡 𝑉 𝑖
Degradarea particulelor dizolvate:
𝑑𝑋 𝑄
= 𝑋 − 𝑋 − 𝑉𝑠 ∗ 1 − 𝜆 ∗ 𝑋
𝑑𝑡 𝑉𝑚𝑎𝑥 𝑖
Variatia concentratie de namol:
𝑑𝑁
= 𝑉𝑠 ∗ 1 − 𝜆 ∗ 𝑋 ∗ 𝑉
𝑑𝑡

Exista doi parametri care descriu acest proces: viteza de decantare Vs si

coeficientul de evacuare a particulelor λ .Viteza de decantarea Vs este diferita in
functie de dimensiunea particulelor dar coeficientul de evacuare este acelasi pentru
toate particulele. In cadrul modelarii viteza de decantare se presupune a fi constanta
indiferent de concentratia particulelor solide.
c) Extragere (returnare)

Extragerea este atunci când conținutul rezervorului de ploaie este returnat

in statie pentru epurarea ulterioară. Returnarea se poate realiza inainte sau dupa
decantare. În modelare se recomanda returnarea inainte de decantarea primara.
 Modelarea proceselor in decantorul primar

Modelul BOD realizat pentru decantoarele primare este similar cu cea

al bazinelor de ploaie si este realaizat de Lessard și Beck. Decantorul primar
este echivalent cu mai multe bazine aflate in serie cu volume egale si
functioneaza cu volum constant.

Ecuațiile care descriu performanța rezervorului primar sunt:

Particule solubile și nedezolvabile:

𝑑𝑆 𝑄
= 𝑆 −𝑆
𝑑𝑡 𝑉 𝑖

Degradarea particulelor dizolvate:

𝑑𝑋 𝑄 𝐴
= 𝑋𝑖 − 𝑋 − 𝑉𝑠 ∗ 1 − 𝜆 ∗ ∗ 𝑋
𝑑𝑡 𝑉 𝑉
• Se recomanda utilizarea a 2 pana la 5 trepte. O data cu cresterea numarului
sunt influentate si concentratiile parametrilor de iesire. Este recomandat sa se
gaseasca un echilibru intre numarul de trepte si concentratiile parametrilor de
iesire pana la gasirea solutiei optime. Rezervoarele sunt considerate inseriate
pe orizontala astfel incat debitul are o curgere transversal si nu ascensionala.

• Modelul COD a decantorului primar este o extensie a modelului BOD in care

sunt incluse si acizii grasi volatile, azotul organic solubil si azotul organic sub
forma de particule. Se recomanda utilizarea acestui model atunci cand se
doreste includerea digestiei anaerobe.
Setarea parametrilor:

• Dimensiunea rezervorului - volumul și aria de

decantare
• număr de rezervoare de amestecare aflate în serie.
Se recomanda utilizarea amoniacului ca „trasor” și
se selecteze numărul de rezervoare care duc la
rezultatele cele mai apropiate de concentratiile
amoniacului măsurat la iesirea din rezervorul
primar.
• Concentratia de substante solide: reprezinta
procentul de substante solide indepartate in
namolul activ.
Modelarea proceselor de epurare fizica 2

S.l. dr. ing. Corina Boncescu

MB1
2020 - 2021
 Modelarea proceselor in decantorul lamelar

Modelul decantorului lamelar este o versiune extinsă a modelului

decantorulul primar care prezinta efectul de stabilizare a curgerii prin utilizarea
plăcilor lamelare într-un decant primar. Ecuațiile care descriu fenomenul de
decantare sunt subiacente modelului de baza dar au o configurare diferită
pentru a permite modelarea suprafețelor extinse a lamelelor.

Aria totala de decantare:

𝐴 = 𝐿 ∗ 𝐻 + 𝐿𝑠 ∗ 𝐻 ∗ 𝑁 ∗ 𝑡𝑎𝑛𝜃
𝑁 = 𝑖𝑛𝑡 𝐿 ∗ 𝑐𝑜𝑠𝜃/𝑠

unde: L- lungimea placii, H –inaltimea placii,

N- nr de placi, s –distanta dintre 2 placi,
𝜃-unghiul de inclinare a unei placi,
𝐿𝑠 - inaltimea placii imersata in apa
 Modelarea proceselor de coagulare

Modelul de coagulare a fost inițial dezvoltat de WRc pentru aplicațiile

de tratare a apei potabile. Versiunea din STOAT utilizează aceeași corelație
pentru a determina îndepărtarea substanțelor organice dizolvate, dar a fost
modificat pentru a accepta diferitele componente relevante pentru epurarea
apelor uzate.
Ecuatiile chimice care guvernează coagulantul au fost adaptate astfel
incat a fost luat in calcul si fosforul. Modelul este în esență un model constant
in timp insa singura funcție dependentă de timp este asociată cu controlul pH-
ului.
În modelare pot fi selectati cinci categorii de coagulanti:
• sulfat de aluminiu
• clorură de polialuminiu
• sulfat feric
• clorură de fier
• polimer feric
Pentru controlul pH-ului se pot utiliza urmatorii agenți de control:
• lămâie
• hidroxid de sodiu
• bicarbonat de sodiu
• dioxid de carbon
• acid clorhidric
• acid sulfuric

Impactul dozei de coagulant asupra pH-ului este calculat presupunând o doză

echivalentă de acid pentru un anumit coagulant.
Exemplu: pentru sulfatul de aluminiu, 2 moli de aluminiu sunt echivalenți cu 3
moli de acid sulfuric
 Modelarea proceselor de flotatie (Dossolved Air Flotation)

Rezervorul DAF este modelat ca o serie de bazine cu volum egal. Se

presupune că eliminarea solidelor prin flotație se poate descrie ca o relație de
ordinul intai în ceea ce privește concentrația solidelor.
Debitul total al fluxului de deșeuri este împărțit în mod egal între trepte,
concentrația solidelor din debitul de namol dintr-o treapta fiind egal cu concentrația
de solide din treapta urmatoare.
Modelarea proceselor de epurare biologica

S.l. dr. ing. Corina Boncescu

MB1
2020 - 2021
 Modelarea proceselor cu namol activ

Modelele cu nămol activ în STOAT sunt:

- Modele BOD: ASAL1 / 1A / 2 / 2A / 3 / 3A / 5 și 5A.

- Modele COD disponibile sunt IAWQ # 1 și IAWQ # 2.
Aceste modele diferă de la simplu (Model 1 / 1A) până
la extrem de dificil de calibrat (IAWQ # 2).
Este recomandat să începeți cu un model mai simplu și
dacă este necesar să treceți la un model mai complicat
pentru rezultate mai bune.
 Modelul cu namol activ ASAL1

Modelul de bază ASAL1 și este destinat modelării normale a nămolului activ.

Acest model implica urmatoarele conditii initiale:
- nu este luata in considerare descompunerea particulelor CBO5 in particule
solubile, iar această simplificare poate afecta previziuni ale cererii de oxigen.
- denitrificarea este permisă numai în cazul în care oxigenul dizolvat este
zero. Aceasta înseamnă că denitrificarea are loc numai în zone anoxice
create în mod deliberat și implicit nitrificarea-denitrificarea nu poate fi
modelată.
- efectul simplificării este că daca oxigenul dizolvat este la un nivel scazut,
simularea se desfășoară mult mai repede.
- se poate realiza o scadere usoara a cantitatii de azot dar crește timpul de
calcul.
Se recomanda utilizarea modelului 1A, caz in care nivelul de amoniac este
ridicat și există posibilitatea producerii procesului de nitrificare, de obicei atunci
cand media depășește 100 mg/l sau cand se doreste modelarea denitrificarii si
includerea recircularii concentratiei de MLSS.
 Modelul cu namol activ ASAL2

Modelul ASAL2 se bazează pe modelul nr.1 si include efectele hidrolizei

solidelor asupra produselor solubile, dar este necesara impartirea particulelor
solide.

În cazul în care timpul de retentie din bazin a apelor uzate este mai mare, de
aproximativ 2-4 ore, și efortul de modelare este direcționat către calitatea
efluenților sau catre cererea totală de oxigen din rezervorul de aerare, se
recomanda utilizarea ASAL1.

ASAL2 trebuie utilizat când:

- timpul de retentie a apelor uzate scade sub 2 ore,
- trebuie luat în considerare acolo unde timpul de reținere a apelor uzate este
intre 2-4 ore
- sau atunci când efortul de modelare se referă la variația spațială detaliată a
cererii de oxigen din rezervorul de aerare.
 Modelul cu namol activ ASAL3 si ASAL5

Modelul ASAL3 oferă utilizatorului acces complet la toate constantele cinetice

în cadrul modelului și le poate modifica după cum este necesar.

Principalele diferențe dintre acest model și modelul 2 sunt:

1. Modificările de concentratii sunt calculate folosind o ecuație diferențială,
2. Bilanțul de masă al azotului a fost ajustat pentru a permite absorbția
azotului în biomasă în creștere.
3. Toți parametri cinetici și stoechiometrici utilizați de model sunt pusi la
dispoziția utilizatorului.

Modelul 5 este un model simplu de eliminare a fosforului biologic, bazat pe o

extensie a modelului 1.
Acest model presupune că fosforul este eliminat proporțional o data cu
cresterea de biomasa. Deși acesta este o simplificare a proceselor biologice
care au loc în îndepărtarea fosforului, este un model bun pentru predicțiile
teoretice cu privire la acest proces.
 Modelul cu namol activ IAWQ1

Acesta este modelul internațional de nămol activat bazat pe COD.

1. În modelul IAWQ s-a efectuat un studiu asupra alcalinității, dar aceasta nu a

fost folosit direct în model. Recomandarea este utilizarea concentratiei de
carbonat de calciu peste 50 mg/l ca, deoarece sub acest nivel pH-ul din sistem
devine instabil.
2. Particulelel de COD din biomasa sunt considerate inerte deoarece se
considera ca acestea nu se descompun local. Acestea se pot descompune
doar in anumite conditii.

Modelul IAWQ nu include direct azotul în forme organice inerte, solubile sau
sub formă de particule, nici azot legat în biomasă. Din această cauză în
bazinul de aerare va părea că există scaderea concentratiei de azot și a
azotului total, din cauza omiterii formelor de azot nedegradabil. Modelul de
nămol activat IAWQ utilizează aceeași hidraulică ca toate celelalte modele de
nămol activ. Caracteristica distinctivă este cinetica reacției.
 Modelul cu namol activ IAWQ2

Implementarea acestui model are două modificări principale la modelul IAWQ:

1. Producția de azot gazos prin denitrificare nu este modelată în mod explicit.

2. Alcalinitatea nu este modelată spre deosebire de modelul IAWQ #1.
Implementarea acestui model presupune, prin urmare, că alcalinitatea nu va fi
niciodată limitata.

Acest model este recomandat să fie utilizat numai acolo unde există date
suficiente pentru calibrarea modelului. Valorile implicite pentru cinetica ar trebui
utilizate pentru a investiga tendințele, mai degrabă decât valorile absolute ale
efluenților.
 Modelarea bazinelor secventiale

Bazinul secvential este un bazin in care au loc mai multe etape

inseriate precum: umplerea, aerarea, decantarea si evacuarea.
Există trei variante ale SBR, care se disting prin modelele lor cinetice. Acestea
sunt:
- modelul WRc (pe bază de BOD eliminarea carbonului, azotului);
- Modelul IAWQ # 1 (pe bază de COD, îndepărtarea legaturilor carbon-azot);
- Modelul IAWQ# 2 (pe bază de COD, eliminare legaturi carbon-azot-fosfor).

Se recomanda utilizraea modelor WRc și IAWQ # 1.

Modelarea proceselor de tratare a namolului

S.l. dr. ing. Corina Boncescu

MB1
2020 - 2021
 Modelarea procesului de digestia anaeroba-mezofil

În STOAT, există două modele de digestie anaerobă:

- un model care se bazează pe o descrestere a concentratiei a materialelor
solide volatile de ordinul întâi. Acesta este un model simplu, ușor de calibrat
in raport cu testele de laborator dar este o variant mult prea simplificata fata
de procesul real de digestie anaerobe.
- un model mai complex, care include setul complet de procese de digestie
anaerobă.
 Modelarea procesului de digestia anaeroba-de ordinul intai

Ecuatiile care drescriu acest model sunt:

- Ecuatia de variatie a substantelor solide biodegradabile:

𝑑𝑋𝑉 𝑄
= 𝑋 − 𝑋𝑉 − 𝐾 ∗ 𝑉𝑉
𝑑𝑡 𝑉 𝑉,𝑖

- Ecuatia de variatie a concentratiei totale de incarcare organica:

𝑑𝑆 𝑄
= 𝑆 − 𝑆 − 𝑌𝑆𝐾 ∗ 𝐾 ∗ 𝑋
𝑑𝑡 𝑉 𝑖

K- este rata de descompunere

YSK- cantitatea de substante volatile din incarcarea organica
 Modelarea procesului de digestia anaeroba-de ordinul intai

Observatii:
• in cadrul acestui model nu este preconizata producerea de biogaz.
• se presupune că indepartarea de CBO5(incarcarea organica) este direct
proportional cu îndepărtarea substantelor solide volatile.

Dacă nămolul are un conținut ridicat de substante solide volatile și o

incarcare organica scăzuta, in urma acestui model se poate obtine o
concentratie a incarcarii organice negativa. In acest caz se pot considera
urmatoarele masuri:
• Reducerea fractiei de substante volatile bidegradabile
• Reducerea substantelor CBO5 volatile
 Modelul de digestie anaeroba - Modelul Mosey

Acest model este un model mai complex a procesului de digestive anaeroba

care tine cont de impartirea bacteriilor in 5 categorii in functie de ceea ce produc
sau consuma:
• hidrogen,
• metan,
• dioxid de carbon,
• acizi grași volatile,
• carbohidrați complecși

Una dintre problemele care apare este aceea ca bacteriile care produc
metan produc și hidrogen, și dezvoltarea lor este inhibată prin niveluri ridicate de
hidrogen. Prin urmare, performanța digestorului poate fi afectată de schimbarea
echilibrului bacterian.
 Modelul de digestie anaeroba - Modelul Mosey

• Acest model a fost inițial dezvoltat pentru a

analiza performanțele digestoarelor de
laborator care funcționează pe baza de
glucide, cum ar fi glucoza; modelul a fost
extins la scara mai larga prin adăugarea de
„carbohidrați complecși” acestia fiind
asociati cu „substantele solide volatile”.

• Amoniacul, nitratul, fosfatul, solidele

nevolatile și solidele volatile
nebiodegradabile sunt tratate ca si
componente conservatoare, care nu
participă la nici o reacție. Sunt utilizate
speciile de carbonat de hidrogen, împreună
Sursa:
cu alte specii ionice, pentru a calcula starea https://www.peterdann.com/portfolio/anaerobic-
ionică și pH-ul digestorului. digestion-plant/
 Modelarea procesului de digestia aeroba-termofil

Modelul TAD acceptă două forme de operare:

- alimentarea astfel incat sa se respecte condiitii ghidului DoE pentru a
obtine pamant agricol (timp de retentie 7 zile si minim 4 ore la o
temperature de 55oC.)
- alimentare continua: o alimentare continuă a nămolului ar necesita o
descărcare continuă, astfel încât minimum de 4 ore la 55 ° C nu se puate
garantat. Din acest motiv, dacă specificați flux continuu, vi se cere să
introduceți informații numai pentru rezervorul TAD, întrucât, dacă doriți să
operați cu liniile de ghidare DoE, trebuie să specificați
câteva informații despre rezervorul de reținere. Acest
tanc de reținere este creat și asociat cu TAD și nu
va fi afișat pe ecran. Aceasta proprietate se seteaza
prin intermediul ratei de pompare a namolului din TAD.
 Modelarea procesului de deshidratare a namolului

• Dezhidratarea este reprezentată de un model simplu stationar. Modelul

utilizează un echilibru de masă în cazul în care specificațiile sunt in procente
de Suspensii solide totate (SST) și procent de recuperare a substantelor
solide.
• In programul STOAT suspensiile solide reprezinta suma dintre substantele
solide aflate in suspensie cu substantele solide dizolvate. De asemenea
modelul permite mentionarea dozei de substanta chimica ce poate fi adaugata
pentru a ajuta deshidratarea.