Master MB1

An univ. 2020-2021

ECOLOGIZAREA SOLURILOR POLUATE

Curs 5

Conf. dr. ing. Cora BULMĂU

Universitatea POLITEHNICA București, Facultatea de Energetică

 POLUAREA SOLULUI

➢ Poluarea = o modificare daunatoare pentru om, pentru speciile din ecosistemele

naturale sau artificiale a factorilor de mediu, ca rezultat al introducerii in mediu a
poluantilor , care reprezinta deseurile activitatii umane .

➢ Poluarea = un fenomen complex cu urmatoarele caracteristici:

▪ poluarea creste datorita cresterii numerice a omenirii, cresterii necesitatilor umane

si dezvoltarii de noi tehnologii;

▪ cresterea poluarii este exponentiala, ca si factorii care o genereaza. Limitele

admisibile ale poluarii nu se cunosc , deoarece nu cunoastem capacitatea de suport
a ecosferei.

➢ Poluarea solului = unul dintre principalele procese ale degradarii solului pe glob,
care afecteaza în diferite grade de intensitate mari suprafete.
În funcție de originea agenţilor poluanţi:

1. poluarea endogenă → factori naturali:

➢ alunecările de teren,
➢ eroziunea eoliană şi
➢ eroziunea hidrică;

2. poluarea exogenă (antropică) → aport de substanţe nocive, provenite din

surse exterioare
În funcție de sursa de poluare:

1. poluare prin lucrări de excavare la zi (exploatări miniere, balastiere, etc.);

2. poluare prin acoperirea solului cu halde de steril, iazuri de decantare, depozite de
gunoaie;
3. poluarea cu deşeuri şi reziduuri anorganice, minerale, metale, acizi, baze, săruri;
4. poluare cu substanţe purtate de aer: hidrocarburi, amoniac, bioxid de sulf, cloruri,
fluoruri, compuşi cu plumb;
5. poluare cu deşeuri şi reziduuri vegetale, agricole şi forestiere;
6. poluare cu dejecţii animale şi umane;
7. poluare prin eroziune şi alunecare;
8. poluare prin sărăturare, prin acidifiere, prin exces de apă;
9. poluare prin exces sau carenţe de elemente nutritive;
10. poluare cu pesticide;
11. poluare cu agenţi patogeni contaminanţi: agenţi infecţioşi, toxine, alergeni.
Indicatorii poluării solului pot fi :
❑ conţinuturile de elemente,
❑ substanţe,
❑ microorganisme (ca şi la problemele de poluare atmosferică şi acvatică).

În practică se folosesc însă următorii indicatori:

- deprecierea calitativă şi cantitativă a recoltelor;
- creşterea cheltuielilor pentru menţinerea recoltelor la parametrii anteriori
poluării;
- cheltuieli pentru drenaj, antierozionale ş.a.;
- restricţii la exportul unor produse, cum sunt legumele cu un conţinut prea mare
de nitraţi, sau restricţii în utilizarea furajelor din terenurile contaminate cu plumb
etc.

Aprecierea gradului de poluare a solurilor :

- evaluarea cheltuielilor necesare menţinerii solului la o capacitate bioproductivă egală
cu cea avută anterior poluării;
- evaluarea reducerii calitative şi cantitative a producţiei agricole faţă de o situaţie
normală.
Poluarea solului afectează în special zonele rurale:
- utilizarea de îngrăşăminte chimice în doze mari şi repetate
→ contaminarea solurilor cuimpurităţile conţinute de acestea
→ impurificarea apelor freatice cu azotaţi şi fosfaţi;

- utilizarea pesticidelor minerale şi organice

→ poluarea solului şi a biomasei vegetale;

- contaminarea cu metalele grele şi radionuclizii

ajunşi din diverse surse în atmosferă ← aduşi pe sol prin precipitaţii.

Solul fiind un sistem mult mai complex decît aerul şi apa, poluarea îi afectează
proprietăţile, deci şi fertilitatea. In plus, poluanţii pot trece din sol în plante, apă sau
aer, iar depoluarea este un proces dificil, uneori chiar nerealizabil.
Exista o tendinta generala de subestimare a efectelor poluarii, cauzele fiind multiple:

❖ costul ridicat,

❖ ignoranta,

❖ intarzierea in aparitia efectelor ecologice ale patrunderii poluantilor.

Solul poate fi poluat :

1. direct, prin deversări de deşeuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngraşăminte şi
pesticide aruncate pe terenurile agricole;

2. indirect, prin depunerea agenţilor poluanţi ejectaţi iniţial în atmosferă, apa ploilor
contaminate cu agenţi poluanţi "spălaţi" din atmosferă, transportul agenţilor poluanţi de
către vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.
România, solurile poluate sunt clasificate în clase, tipuri şi grupe (tabelul)
Clasificare Simbol Observații
Clase de poluare PF Poluare fizică
PC Poluare chimică
PB Poluare biologică
PR Poluare radioactivă
Tipuri de poluare Pa -poluare prin excavare la zi
Pb - poluare-poluare prin acoperire cu halde,sterile,gunoaie

Pc -poluare cu deşeuri şi reziduuri anorganice

Pd -poluare cu substanţe purtate de vânt
Pe -poluare cu materiale radioactive
Pf -poluare cu deşeuri organice din industriile alimentară şi uşoară

Pg
Ph -poluare cu deşeuri agricole forestiere

Pi -poluare cu dejecţii animale

Pj -poluare cu dejecţii umane
Pk -poluare prin eroziune şi alunecare
Pl -poluare prin sărăturare
Pm -poluare prin acidifiere
Pn poluare prin exces de apă
Po -poluare prin exces (carenţă) de elemente nutritive

Pp -poluare prin compactare, cruste

Pq -poluare prin acoperire cu sedimente
Px -poluare cu pesticide
-poluare cu agenţi patogeni contaminanţi
-practic nepoluat (reducerea producţiei sub 5 %)

Grade de poluare 0 -slab poluat (reducerea cu 6-10 %)

1 -mediu poluat (reducerea cu 11-25 %)
2 -puternic poluat (reducerea cu 26-50 %)
3 -foarte puternic poluat (reducerea cu 51-75 %)

4 -excesiv poluat (reducerea peste 75 %)

În România:
- din 16 milioane de hectare de teren agricol:
-12 milioane de hectare → unul sau mai mulţi factori de poluare:
- eroziune, înmlăştinire, sărăturare;
- acidifiere, poluare chimică;
-7 milioane de ha de teren agricol: eroziune de suprafaţă şi de adâncime;
-3,5 mil. ha - pierderea de sol: 20-25 t/ha/an (capacitatea de regenerare a solului de 2-3
t/ha/an).
Alterarea fizico-chimică şi a productivităţii solului

Incendierea pădurilor şi a ogoarelor :

❑ afectează grav structura solului şi capacitatea lui productivă;
❑ solul pierde o mare cantitate de humus care este distrus prin ardere;
❑ sunt distruse substanţele organice de pe sol şi din sol (pierde o importantă sursă de azot);
❑ solubilizare masivă a elementelor nutritive din sol;
❑ creşterea pH-ului prin formarea de compuşi minerali bazici;
❑ diminuarea capacităţii de reţinere a apei în sol;
❑ îmbogăţirea solului cu minerale din cenuşă – aparentă: cea mai mare parte este antrenată
de vânt sau spălată de ploi.
Practicarea unei agriculturi intensive:
❑ pe soluri fragile, cu o structură pedologică specială →alterarea ireversibilă a solului
❑ tehnologii greşite de irigare → păturile superficiale se concentrează o cantitate mare
de săruri (în special clorură de sodiu) → devin improprii agriculturii
→ soloneţuri ( pierd fertilitatea şi sunt considerate irecuperabile pentru agricultură);
❑zonele aride de stepă, cu sol nisipos sau cu particule fine aluvionare → proces activ de
eroziune eoliană : furtunile de praf, tornadele şi turbioanele au măturat milioane de tone
de sol fertil, lăsând roca goală, nefertilă;

Despădurire intensivă în zone tropicale (umiditate mare şi insolaţie puternică):

❑fenomenul de laterizare: oxizi de fier şi aluminiu se concentrează în straturile
superioare ale solului → soluri laterictice: fără fertilitate, friabile →supuse
unei puternice eroziuni hidrice;
❑tăierea pădurilor de pe versanţi - folosirea focului pentru defrişare – suprapăşunatul →
Eroziune hidrică (spălarea stratului de sol fertil, bogat în humus → diminuarea
progresivă a productivităţii terenurilor)
Deşertificarea:
❑ procesul de expansiune a biotopului deşertic în zonele aride şi semiaride ca urmare a
despăduririi,suprapăşunatului şi degradării solului printr-o agricultură intensivă,
necontrolată;
❑ ultimul stadiu de degradare a ecosistemelor terestre;
❑ ameninţă o suprafaţă totală de aproape 50 de milioane de km2, cu o populaţie de
aproape 1miliard de locuitori;
❑ Africa: din 4,73 milioane de km2 ai suprafeţei sahariene, peste 88% este deja
deşertificată;
❑ fenomenul este amplificat de:
➢ creşterea de peste trei ori a populaţiei în ultimii 50 de ani;
➢ triplarea şeptelului de animale domestice: suprapăşunatul → circa 90% din suprafaţă
altădată acoperită de păşune a devenit deşert.
Poluantii pot fi :
- substante chimice - pesticide
- petrol, titei , gaze
- metale grele (Zn , Pb , Cd , Hg )
- ingrasaminte

- factori fizici - zgomot

- izotopi radioactivi
- caldura

- factori biologici - germeni patogeni

 Poluarea solului cu reziduuri agricole şi menajere

Deşeuri de origine agricolă şi forestieră

- resturi de plante din culturile agricole;
- rumeguş, resturi vegetale din industria de prelucrare a lemnului;
- ajung pe sol sau în gropi de gunoi →fermentaţie anaerobă → compuşi sulfuroşi şi NH3 →
contaminează solul şi apele de suprafaţă şi freatice;

Reziduurile menajere:
- din prepararea hranei în gospodării şi cantine;
- din ambalajele alimentelor, din obiectele casnice deteriorate;
Cantitatea de reziduuri menajere depinde de:
➢ numărul de locuitori, de standardul de viaţă;
➢ de modul de alimentaţie, de sezon, etc.;
➢ România: circa 1 kg / zi de persoană.
 Depozitarea reziduurilor:

depozitare depozitare
simplă controlată

Depozitarea simplă/necontrolată:
➢ depunerea în gropi naturale sau artificiale;
➢ pe terenuri slab productive;
➢ fără măsuri speciale de protecţie a mediului;
➢ sistem de depozitare este ieftin, neigienic, cu grave implicaţii asupra mediului:
o proliferarea şi răspândirea microorganismelor patogene →boli: febra tifoidă,
dizenteria, holera, hepatitele;
o apele de şiroire şi de infiltraţii → pânza freatică şi o contaminează cu substanţe toxice
şi agenţi patogeni → apă nepotabilă;
o mirosuri puternice → stare de disconfort pentru aşezările umane limitrofe;
o substanţele volatile care se degajă → prin stomate în ţesuturile vegetale → schimbă
calităţile organoleptice ale produselor agricole făcându-le inadecvate consumului.
Depozitarea necontrolată
Depozitarea controlată
Depozitarea controlată:
➢ mai scumpă, dar înlătură toate aceste inconveniente;
➢ asigură o protecţie sporită a mediului ambiant;
➢ în zone special amenajate, departe de aşezările umane;
➢ fundul depozitelor impermeabilizat cu straturi de argilă compactată şi cu folii de PVC;
➢ straturile de gunoaie sunt compactate şi acoperite zilnic cu un strat de pământ;
➢ se asigură aerarea → descompunerea aerobă a substanţelor organice.

În ţările dezvoltate, reziduurile menajere după preselectarea materialelor refolosibile :

➢ stocate în depozite controlate în proporţie de 50-70%;
➢ restul sunt incinerate.
 Poluarea solului cu dejecţiile de animale

!!! conţin cantităţi mari de substanţe organice, uşor degradabile → cantităţi mari
de elemente biogene.

Suprafertilizarea solului cu dejecţii animaliere ( >45 t/ha/an):

❖determină fenomene grave de poluare a solului;
❖modifică proprietăţile normale ale solului: permeabilitatea, capacitatea de reţine
re a apei,conţinutul de oxigen al solului;
❖creşterea peste anumite limite a concentraţiei de N şi P în sol:
ocontaminează pânza freatică;
ose concentrează în biomasa nutreţurilor pentru animale
→methemoglobinemii, creşte cazurile de sterilitate;
o N şi P se acumulează în biomasa legumelor → nitrosamine
(caracter cancerigen şi mutagen).
 Poluarea solului cu dejecţiile de animale

Dejecţiile de animale mai conţin:

❖ săruri minerale utilizate în hrana animalelor (clorură de sodiu);
❖ substanţe pentru igienizarea padocurilor (detergenţi);
❖ substanţe pentru combaterea dăunătorilor;
❖ numeroase organisme patogene pentru om şi animale (Salmonella, coliformi,
streptococi);
❖ toate acestea ajung pe sol →apele de suprafaţă şi în pânzele freatice.

Excrementele umane aruncate în locuri neamenajate:

❖ posibilităţii de răspândire a numeroase boli: meningita, encefalita, hepatita infecţi
oasă, febratifoidă;
❖ aceşti agenţii patogeni → în apele de suprafaţă sau în cele freatice →
contaminarea populaţiei umane.
 Poluarea solului cu fertilizanți chimici

În ultimii 50 de ani cantităţile de fertilizanţi utilizate în agricultura mondială au

crescut de peste 20 de ori.

Pe lângă efectele benefice (creşterea producţiilor agricole), fertilizanţii chimici induc şi

numeroase efecte negative.

Efecte negative ale fertilizanţilor chimici :

- impurificarea solului cu diferite substanţe toxice (arsenic, crom, cobalt, cuprul, plumb) –
datorită purificării reduse a fertilizanţilor în procesul de fabricaţie →aceste substanţe se
acumulează în orizontul superficial al solului → preluate de rădăcinile plantelor → efecte
fitotoxice.
- suprafertilizarea cu îngrăşăminte chimice  efecte:
▪ acumularea unor cantităţi mari de azotaţi şi fosfaţi în sol → ape de precipitaţii
→contaminează apele de suprafaţă şi cele freatice;
▪ azotaţii şi fosfaţii din sol → ţesuturile plantelor → contaminează produsele
agricole → ţesuturileanimale şi produc:
- methemoglobinemii;
- azotaţii din alimente ← bacterii intestinale sau prin conservare → azotiţi
(foartetoxici) sau în nitrozamine (agenţi cancerigeni puternici);
 ▪ modifică structura fizică şi proprietăţile solului:
▪ modifică procesul de retenţie a apei în sol;
▪ modifică procentul de utilizare a azotului de către plante: 50-80% este utilizat de
plante, restul ajunge în pânzele freatice şi le impurifică;
▪ deteriorarea structurii pedologice a solului → scade semnificativ productivitatea;
▪ perturbă ciclul biogeochimic al elementelor biogene din sol:
o perturbă ciclul biogeochimic al azotului: îngrăşămintele azotoase în exces
rup echilibrul dintre producţia şi consumul de azot din biosferă → excesul de
N → se acumulează în hidrosferă;
o perturbă ciclul biogeochimic al fosforului: îngrăşămintele cu P în exces →
utilizate în proporţie mică de către plante, restul:
- imobilizat în sol datorită calciului şi aluminiului care îl fixează;
- antrenat de apele de precipitaţii → apele curgătoare → Oceanul Planetar
→ accentuează procesul de eutrofizare a apelor.

Paradoxal - cantităţi din ce în ce mai mari de fertilizanţi pe terenurile agricole →

scăderea progresivă a recoltelor: Legea randamentelor descrescătoare: sporul de producţie
de pe un teren pe care se distribuie cantităţi din ce în ce mai mari de azotaţi scade pe
măsură ce creşte cantitatea de îngrăşăminte administrate.
 Master MB1
An univ. 2020-2021

ECOLOGIZAREA SOLURILOR POLUATE

Curs 6

Conf. dr. ing. Cora BULMĂU

Universitatea POLITEHNICA București, Facultatea de Energetică

 Poluarea solului

Poluarea solului cu metale grele

Principalele metale grele care pot ajunge pe sol/în sol din diferite surse:
❖Pb, Zn, Cu, Hg, Ni, Cr, Co;
❖apar în sol sub formă de ioni sau sub forma unor substanţe complexe.

Sursele de poluare cu metale grele a solului:

❖nămolurile provenite din staţiile de epurare a apelor;
❖apele menajere şi industriale folosite la irigarea culturilor;
❖depozitele de steril şi reziduuri din industria minieră;
❖fertilizanţii, pesticidele şi amendamentele folosite în agricultură;
❖ gazele de eşapament de la autovehicule.
Transportul metalelor grele în sol:
- prin apă, sub formă de compuşi dizolvaţi;
- compuşi în suspensie sau sub formă de particule levigate;
- gaze sub formă de compuşi volatili;
- prin microorganismele din sol, care încorporează metalele grele în biomasa lor.

Acumularea metalelor grele în biosferă:

- în sol (până la limita de toxicitate) → dezechilibre fizice, chimice şi biologice;
- în sedimentele din bazinele acvatice;
- în biomasa vegetală prin procese de bioacumulare;
- în biomasa animală prin procese de bioconcentrare în lungul lanţurilor trofice;
Plumbul:
- din sol → plante prin absorbţie la nivelul rădăcinilor → reduce respiraţia la nivelul
acestora;
- acţionează asupra microorganismelor din sol → micşorează viteza de înmulţire a
acestora→reduc intensitatea proceselor de mineralizare din sol;
- se acumulează în biomasa vegetală:
• reduce intensitatea proceselor de oxidare;
• limitează cantitatea de apă absorbită de plante;
• creşte nevoia de oxigen a plantelor;
• reduce ritmul de creştere → diminuează recoltele agricole.
- din biomasa vegetală → biomasa animală →prin procese de bioacumulare şi
bioconcentrare în lanţurile trofice → intoxicaţii cronice de gravitate diferită → saturnism.
Zincul:
- în concentraţii peste 50 ppm în sol:
•dereglează activitatea microorganismelor din sol;
•reduce intensitatea mineralizării substanţelor organice;
•afectează procesele de descompunere a celulozei;
•perturbă procesul de respiraţie a plantelor;
•toxicitatea lui pentru animale este redusă

Cuprul:
- în concentraţii peste 20 ppm:
•modifică agregarea solului → favorizează fărămiţarea lui → intensifică
procesul de eroziune a solului;
•afectează procesele metabolice ale plantelor: reduce intensitatea
respiraţiei, încetineşte procesul de formare a clorofilei, diminuează
activitatea unor enzime.
Cadmiul :
- extrem de nociv pentru plante şi animale;
- frânează procesele de nitrificare şi denitrificare → scade randamentul agricol;
- animale: dereglări ale metabolismului osos → decalcifierea oaselor.

Mercurul :
- provine în special din fungicide;
- absorbit în humus şi argilă → încetinirea activităţii metabolice a microorganismelor
→ afectează descompunerea substanţelor organice şi de formare a humusului.
• Mercurul (Hg) – fiind lichid, e singurul metal ce
se gaseste in toate cele trei medii de viata.
• Sursele de mercur sunt sunt naturale , mercurul
fiind folosit in industria chimica, in fabricarea
vopselelor, a hartiei, a unor pesticide si fungicide,
a unor produse farmaceutice .
• Sursa de poluare cu mercur o reprezinta
combustibilii fosili care se ard anual si prelucrarea
minereului numit cinobru .
Depoluarea solului contaminat cu metale grele:
❖ administrarea de amendamente calcice până la stabilirea unui pH neutru spre bazic;
❖ utilizarea de îngrăşăminte chimice cu reacţie fiziologică alcalină;
❖ practicarea de arături adânci → diluţia metalelor grele într-un volum mare de sol;
❖ cultivarea de plante rezistente la metale grele şi care nu sunt folosite în alimentaţia
umană (plante textile);
❖ cultivarea de plante cu afinitate mare pentru metale grele;
❖ decopertarea solurilor şi îndepărtarea orizonturilor de la suprafaţă;
❖ acoperirea solului contaminat cu pământ nepoluat;
❖ schimbarea folosinţei solului prin plantaţii forestiere sau ornamentale.
 Poluarea solului cu pesticide

Pesticidele

substanţe sau amestecuri de substanţe utilizate în agricultură şi silvicultură,

în scopul prevenirii şi combaterii unor organisme vegetale şi animale care aduc pagube
directe sau indirecte culturilor agricole sau provoacă şi întreţin la plante şi animale diferite
boli.

Poluarea cu pesticide - un tip aparte de poluare deoarece:

- pesticidele sunt administrate voluntar în mediu;
- se aplică pe suprafeţe din ce în ce mai mari şi în cantităţi din ce în ce mai mari

Poluarea solului cu pesticide: ocupa un rol important. Spre deosebire de alte substante
poluante, pesticidele sunt dispersate voit in mediul natural pentru a distruge anumiti paraziti
ai omului, animalelor domestice sau ai culturilor agricole. Suprafetele afectate sunt
considerabile. In S.U.A. suprafetele tratate cu pesticide ocupa 5% din teritoriu, iar in Franta
anual se trateaza cca. 18 milioane ha.
Pesticidele moderne sunt in cea mai mare parte substante organice de sinteza. Ele sunt
destinate pentru distrugerea:
❑ insectelor daunatoare (insecticide),
❑ ciupercilor fitofage (fungicide),
❑ buruienilor din culturi (ierbicide),
❑ razoarelor (rodenticide) sau
❑ nematodelor (nematocide).

Insecticidele de sinteza actuale se repartizeaza in trei grupe principale:

➢ organoclorurate,
➢ esteri si
➢ carbonati.
Efecte ale poluării cu pesticide

Pesticidele sunt substante chimice utilizate pentru combaterea speciilor

considerate daunatoare economiei si/sau sanatatii omului .
Odata cu distrugerea daunatoarelor sunt distruse si alte vietuitoare, deoarece
pesticidele nu au proprietati selective .

Pesticidele cu toxicitate mare sunt :

- Hidrocarburi clorurate - DDT (diclor diferit – tricloretan)

- aldrinul
- dieldrinul
- lindanul
- toxafenul

- Ierbicide - Nabam
- Fenoprop
► Cu toate avantajele importante pe care le prezinta folosirea pesticidelor in agricultura
(cresterea productiei, reducerea mainii de lucru etc.) utilizarea lor pe scara larga si in doze
mari si repetate provoaca numeroase incoveniente de ordin ecologic. Aplicarea lor provoaca
o serie de modificari in ecosistemele in care au fost introduse printre care se amintesc:
❑ prezinta un spectru de toxicitate foarte intens atit pentru organismele animale cit si
pentru cele vegetale;
❑ au un grad de selectivitate destul de redus si se folosesc adeseori contra
populatiilor si nu contra indivizilor;
❑ efectul lor nu depinde de densitate desi aplicare lor are in vedere densitatea;
❑ multe dintre ele au un grad de persistenta ridicat in sol care poate fi de ordinul
lunilor sau chiar al anilor;
❑ o parte din pesticide se disperseaza la distante foarte mari si sunt incorporate in
biomasa, in apele oceanelor sau in sol.

►Contaminarea solurilor si a vegetatiei cu pesticide are importante consecinte asupra

speciilor si biocenozelor.

► Aceste efecte pot fi de natura demoecologica adica cele care afecteaza populatiile si in
special densitatea acestora si de natura biocenotica – cele care provoaca rupturi ale
echilibrelor biocenotice.
Pesticidele, odată ajunse în sol, pe lângă acţiunea
lor asupra bolilor, dăunătorilor, buruienilor, îşi
extind acţiunea şi asupra microorganismelor, astfel
că apar modificări cantitative şi calitative atât în
structura populaţiei edafice, cât şi în activităţile
fiziologice. Importanţa cunoaşterii acestor
modificări este susţinută atât de cerinţele unei
agriculturi ştiinţifice, cât şi de cele ale protecţiei
ecosistemelor edafice.
• La reparaţia factorilor favorabili ai mediului înconjurător are
loc dublarea populaţiei la fiecare 10 zile, astfel încât o scădere
a densităţii la 12,5% faţă de nivelul iniţial, în timp de 30 de
zile se poate constata o restabilire de 100%.
 CLASIFICAREA PESTICIDELOR ŞI FORMA DE APLICARE

În funcţie de destinaţia pesticidelor, acestea se pot împărţi în următoarele grupe:

• ZOOCIDE

• FUNGICIDE ŞI FUNGISTATICE

• ERBICIDE

• REGULATORI DE CREŞTERE

• REPELENTE

• ATRACTANTE
 CARACTERISTICILE PESTICIDELOR

Pesticidele, în general, sunt compuşi organici cu masă moleculară mică şi

solubilitate diferită în apă.

❖ caracterul chimic,
❖ forma şi configuraţia moleculară,
❖ aciditatea sau bazicitatea lor,
❖ solubilitatea în apă,
❖ polaritatea moleculei,
❖ mărimea şi polarizabilitatea moleculei,

toate aceste proprietăţi, singure sau împreună, influenţează procesele de adsorbţie-

desorbţie pe coloizii solului.
 COMPOSTAREA PESTICIDELOR ÎN SOL

• 1.Adsorbţia prin forţe van der Waals

• 2.Adsorbţia prin legătură hidrofobă
• 3.Adsorbţia prin legătură de hidrogen
• 4.Adsorbţia în transfer de sarcină
• 5.Adsorbţia prin schimb ionic
• 6.Adsorbţia prin formarea de legături de coordonaţii prin
schimb de liganzi
 DEGRADAREA PESTICIDELOR ÎN SOL

• Degradarea abiotică
În sol, pesticidele suferă transformări chimice în urma reacţiilor
cu compuşi organo-minerali ai solului. Proprietăţile fizice şi
chimice ale solului sunt factorii cei mai importanţi care
influenţează transformarea pesticidelor în sol.

• Degradarea biotică
Numeroase lucrări subliniază rolul microorganismelor din sol în
descompunerea pesticidelor, precum şi faptul că sunt puţine
substanţe active care să nu fie degradate pe cale biologică.
• Poluarea cu ingrasaminte
• Dezvoltarea agriculturii intensive a fost legata de
utilizarea ingrasamintelor , in special a celor cu
potasiu , azot , fosfor .
• Efectul poluant deriva din doua elemente :
•contin multe impuritati toxice
•sunt folosite in cantitati excesive
• Efectul poluant cel mai intens il determina
utilizarea in exces a azotatilor .
• Sistemul privind monitoringul calitatii solurilor are trei niveluri
de intensitate a investigatiilor .
• Nivelul I - efectueaza circa 960 de profile de sol cu
coordonate bine stabilite ( 720 amplasate pe terenuri agricole
si 210 in soluri forestiere ) .
• Nivelul II - consta in investigatii mai detaliate in zonele in
care s-au constatat concentratii sporite de poluanti .
• Nivelul III - se mareste numarul punctelor de colectare in
zonele afectate pentru a elabora recomandari in scopul
combaterii proceselor de poluare .
• Straturile superficiale ale solului au o mare capacitate de mineralizare
a substantelor organice si o energica actiune de distrugere a
germenilor patogeni. Apa este mijlocul de dizolvare si antrenare,
explicandu-se astfel epurarea apelor uzate orasenesti prin utilizarea
lor pentru irigatii .

• Microorganismele furnizeaza substante nutritive degradand poliantii

organici. Solul nu are putere de dispersare , degradarea lui
producandu-se imediat si ireversibil .
Poluarea cu petrol
Hidrocarburile care apar in diferite medii de viata pot avea doua proveniente:

- activitati umane

-ardere de combustibili ,

-folosirea lemnului ,

-prelucrarea petrolului .

- procese naturale

-iesiri de petrol ,

-emanatii de gaze naturale

Toxicitatea petrolului si a produselor petroliere se imparte in doua categorii :
- imediata;
- pe termen lung.
Master MB1
An univ. 2020-2021

ECOLOGIZAREA SOLURILOR POLUATE

Curs 7

Conf. dr. ing. Cora BULMĂU

Universitatea POLITEHNICA București, Facultatea de Energetică

 POLUAREA SOLULUI CU PETROL

1857 - România este prima țară din lume cu o

producție de petrol înregistrată oficial în statisticile
internaționale

Order no. 756/1997

Produsele petroliere reprezintă un amestec de hidrocarburi volatile și
nevolatile, care ajung pe suprafața solului prin vărsare sau datorită depozitării
împreună cu alte deșeuri.

❑ pot contamina:
✓suprafața solului,
✓zona nesaturată și
✓apele subterane.

❑ reprezintă o sursă de poluare pe termen lung.

Poluarea cu petrol
Hidrocarburile care apar in diferite medii de viata pot avea doua proveniente:

- activitati umane

arderea de combustibili utilizarea lemnului

prelucrarea petrolului

- procese naturale

pierderi de petrol emanatii de gaze naturale

Toxicitatea petrolului si a produselor petroliere se imparte in doua categorii :

- imediata;
- pe termen lung.
Statistic, poluarea, infestările cu produse petroliere sunt datorate:

❖diversităţii activităţilor umane, circa 65%;

❖industriei de prelucrare – distribuţie, circa 25%;
❖şantierelor de petrol (exploatărilor), circa 10%.
❖Suprafata de terenuri agricole poluate cu titei si apa sarata era de
cca 50 000 ha (Raport MAPM 2000).
Activitatea desfăşurată în cadrul sectorului de explorare şi producţie a ţiţeiului, poluarea
solului poate avea drept surse:
❖ conductele ce alimentează parcurile schelelor
❖ scăpări accidentale de ţiţei
❖ apă de zăcământ.

De asemenea, ca urmare a operațiunilor de exploatare tradiţionale solul poate deveni

poluat cu țiței și apă sărată de zăcământ.
În cele mai multe dintre cazurile de scurgeri accidentale de produse petroliere,
suprafaţa de sol afectată este mult mai mică decât suprafaţa contaminată a
primului acvifer întâlnit de frontul de poluare.

▪ Produsele petroliere fiind imiscibile cu apa, se adună la suprafaţa pânzei freatice

în straturi ce variază de la câţiva milimetri la zeci de centimetri sau, în anumite
zone, chiar la 2-3 metri.
▪ O altă parte din produsele petroliere din sol se amestecă cu apa subterană,
făcând-o inutilizabilă pentru consum sau grădinărit.
▪ Stratul de produs poluant se deplasează împreună cu pânza freatică, cu viteze şi
pe distanţe mari, extinzând aria de poluare.
 AMPLASAMENTELE POLUATE CU PRODUSE PETROLIERE

Ca urmare a volumului masiv de produse petroliere prelucrate, transportate şi distribuite în

sectorul de prelucrare a ţiţeiului şi de transport şi distribuţie a produselor petroliere , precum
şi perioadei lungi de desfăşurare a acestor activităţi, în zona multor rafinării şi benzinării
vechi, solul şi apa freatică sunt poluate cu produse petroliere.

Acest lucru este recunoscut şi amplu documentat în special relativ la situaţia din Statele Unite.

În unele cazuri, în zona rafinăriilor există în subteran cantităţi vaste de substanţe petroliere.
Acestea pot fi sub forma unui strat plutitor la suprafaţa apei freatice pe o întindere de ordinul
hectarelor.
Dezvoltarea industriei petroliere, atât a celei extractive, cât şi a celei de prelucrare, inclusiv
transportul petrolului şi al produselor petroliere, e însoţită uneori, de apariţia unor fenomene
secundare, neprevăzute ,cu efecte mai mult sau mai puţin dăunătoare asupra mediului înconjurător
şi asupra vieţii oamenilor.

Poluarea solului:
➢reziduuri petroliere cu sau fără apă sărată,
➢alte produse reziduale rezultate de la activităţile de exploatare şi extracţie a ţiţeiului,
➢ pierderile din conductele care transportă ţiţei sau produse petroliere.
POLUAREA SOLULUI CU APA SARATA
In industria extractiva de petrol impreuna cu titeiul se extrag si mari cantitati de apa
sarata (apa de zacamant), continutul de NaCl fiind uneori mare (peste 1 188 mg/l).
• Desi circulatia in interiorul schelelor se face in sistem inchis exista scapari de
apa sarata in special in zona retelelor de conducte care transporta aceasta apa de la
parcuri catre statiile de epurare, ulterior catre statiile de injectie – spargeri de conducte
datorita coroziunii.

• Poluarea, continutul de saruri solubile variaza in functie de cantitatea de apa

deversata si de timpul de contact al acesteia cu solul .

• Apa sarata se infiltreza cu viteze diferite in functie de textura solului .

• Odata cu impactul apei sarate cu faza solida a solului au loc mecanisme de schimb
cationic sau de adsorbtie, prin care elementele chimice din apa salina sunt adsorbite in
complexul coloidal al solului.
POLUAREA SOLULUI CU APA SARATA

• Solurile care au suferit o poluare cu apa de zacamant dupa producerea mecanismelor de

schimb si uscare a terenului prezinta la suprafata o pojghita de saruri solubile de culoare
cenusiu-galbuie.
• Adancimea de acumulare maxima a sarurilor solubile este variabila fiind determinata de
diferite cauze:
– Intervalul de timp scurs de la data poluarii care influenteza migrarea si acumularea
sarurilor in sol;
– Permeabilittea diferitelor orizonturi de sol;
– Concentratia variata in saruri solubile a apei ;
– Regimul pluvial din zona.
CAZURI FRECVENTE DE POLUARE A SOLULUI
CU PRODUSE PETROLIERE
CAZURI FRECVENTE DE POLUARE A SOLULUI CU PRODUSE PETROLIERE

❖ Fisurarea conductelor de transport produse petroliere lichide, plasate aerian sau

îngropate, datorată fenomenelor de coroziune, eroziune sau tentativelor de furt. În cazul
unei conducte plasate aerian observarea incidentului se poate realiza la scurt timp de la
producerea avariei şi se poate interveni rapid pentru oprirea pompării şi decontaminării
solului. Dacă incidentul se produce la o conductă îngropată observarea se poate produce
târziu, când produsul petrolier ajunge la suprafaţa solului sau în fântânile din zonă prin
intermediul pânzei freatice, decontaminarea fiind mult mai dificilă în astfel de cazuri.

❖ La conductele de transport ţiţei sau produse petroliere, zone deosebit de critice sunt cele
ale subtraversărilor şi supratraversărilor cursurilor de ape unde la pericolul contaminării
solului se adaugă şi pericolul contaminării apelor traversate.

❖ Accidente ale mijloacelor de transport ale produselor petroliere: cisterne auto, cisterne de
cale ferată, mijloace navale fluviale sau maritime etc., urmate de răspândirea produselor
transportate pe suprafeţe întinse de sol sau apă.
CAZURI FRECVENTE DE POLUARE A SOLULUI CU PRODUSE PETROLIERE

❖ Incidente tehnice la instalaţiile de extracţie ţiţei, pompare şi transport, prelucrare ţiţei şi

fracţiuni petroliere, urmate de deversări de produse pe suprafaţa solului. În această
categorie pot fi incluse şi situaţiile frecvent întâlnite de poluări vechi (“istorice”) în cadrul
amplasamentelor în care se prelucrează ţiţeiul încă din perioada interbelică.

❖ Fisurarea fundurilor mijloacelor de depozitare a ţiţeiului, produselor petroliere, inclusiv a

reziduurilor grele (rezervoare supraterane, semiîngropate sau îngropate, bataluri, gropi
neamenajate etc.).

❖ În această categorie pot fi incluse şi unele cazuri de poluări semnificative ale solului şi
subsolului de sub clădiri şi de sub platforme betonate.
Poluantii specifici activitatilor de forare, exploatare si separare titei gaze, pentru sol,
subsol si straturile acvfifere pot fi:
➢Titeiul : produce poluarea chimica a solului prin modificari radicale ale proprietatilor
solului. Titeiul formeaza o pelicula impermeabila la nivelul solului impiedicand schimbul
de gaze intre sol si aer.
➢Apa de zacamant: Prezenta sarurilor in sol poate produce in functie de intensitatea
poluarii modificari in ceea ce priveste reactia, gradul de saturatie, suma bazelor humusul si
diminueaza sau distruge microfauna din sol.
➢Detritusul: are actiune daunatoare asupra culturilor datorita continutului de metale
toxice: Cr, Ba, Cd.
➢Noroiul de foraj: are o actiune daunatoare asupra culturilor datorita continutului
de metale grele, aditivi, saruri, soda caustica.
Hidrocarburile provenite din din
Sectiune
scurgerile de produse petroliere
transversala
pot exista în sol în:
Hidrocarburi
❑fază vapori, Hidrocarburi
Faza vapori
Faza vapori Zona nesaturata
Rezervor cu hidrocarburi si
vapori de hidrocarburi
❑fază dizolvată şi Limita anuala de
crestere a
Limita zonei cu
nivelului
❑fază lichidă. apei subterane
hidroc. lichide

Zona capilara

Zona de fluctuatie
anuala a nivelului
apei subterane
Zona capilara, cu
hidrocarburi in faza libera
Hidrocarburi in faza lichida

Limita anuala de
scadere a Limita inferioara a
nivelului zonei de fluctuatie
apei subterane
Zona de fluctuatie a apei,
cu hidrocarburi in faza lichida

Legenda
Hidroc. Faza libera
Apa
Nivel apa subterana
Hidrocarburi lichide
Nisip
Aer / vapori Zona saturata, cu
hidrocarburi in faza dizolvata
În figura urmatoare este sugerată dimensiunea impactului provocat de o scurgere accidentală de
produse petroliere asupra mediului subteran, considerând ca exemplu o scurgere de benzină de cca.
100 m3, care poate polua aproape 1.000.000 m3 dintr-un sol constituit din nisip cu granulaţie medie.
Deşi numai 1% din cantitatea de benzină se dizolvă în apa freatică, această cantitate de cca. 100 m3
poate polua aproximativ 800.000 m3 apă freatică reprezentând 79% din totalul volumului contaminat.

Celetrei
Cele treifaze
fazepoluează
poluează
polueaz unvolum
ă un volum
totalde
de1.000.000
1.000.000m 3
m3 astfel
astfel::
total
O scurgere accidentală de Poluează un volum de
100 m3 de benzină se subsol reprezentând
repartizează într-un subsol 1% din totalul
constituit din nisip de volumului poluat
granulaţie medie astfel:
Poluează un
volum de
Faza liberă subsol
reprezentând
Faza reziduală 20 % din totalul
volumului
poluat
64%
35%

Poluează un
volum de apă
1% freatică
reprezentând
Faza dizolvată 79 % din totalul
volumului poluat

Figura: Impactul unei scurgeri petroliere asupra

mediului subteran
În cazul unei asemenea scurgeri, este necesară îndepărtarea produsului în fază liberă din
subteran; trebuie menţionat, însă, că numai o parte din această cantitate - până la 50% -
poate fi recuperată. Produsul petrolier rămas în subsol în fază reziduală va constitui o sursă
continuă de poluare a apei freatice.
Pentru a se preveni apariţia unor astfel de impacturi:
▪rezervoarele subterane de depozitare a produselor petroliere trebuie dotate cu sisteme de
detecţie şi prevenire a scurgerilor,
▪rezervoarele supraterane trebuie testate periodic,
▪conductele de transport trebuie protejate împotriva coroziunii şi controlate periodic pentru
a depista eventuale scurgeri.

Atât rezervoarele, cât şi conductele necorespunzătoare trebuie înlocuite la timp, pentru a

asigura operarea în condiţii de siguranţă pentru mediul înconjurător şi sănătatea umană.
Apele freatice poluate cu produse petroliere nu ţin seama de "frontiere". Apa freatică se deplasează,
poluarea "migrează", iar după o vreme poluarea cu produse petroliere poate ajunge pe proprietăţile
învecinate. Acolo unde rafinăriile s-au aglomerat una lângă alta, cum se întâmplă în multe locuri, pot
exista confuzii asupra sursei de contaminare din subsol.

Multe rafinării sunt construite aproape de mari cursuri de apă pentru a avea acces la navigaţie. Când
locul de amplasare este situat în apropierea unui port, apa freatică tinde să se mişte pe direcţia apei de
suprafaţă şi poate să se infiltreze în aceasta. Apa multor porturi este poluată. Cât de mult este afectată
efectiv o apă de suprafaţă printr-o contaminare provenită din apa freatică poluată deja poluată este o
întrebare la care nu este prea uşor de răspuns.

În ultimul deceniu un mare număr de programe de remediere sunt coordonate în state ca S.U.A,
Canada, Olanda şi Germania de Vest. Ca rezultat al experienţei acumulate a fost elaborată o
metodologie adecvată pentru tratarea scurgerilor de la rafinării, rezervoarele terminale şi staţiile de
alimentare cu benzină.
Primul pas este acela de a realiza o investigare completă a zonei şi o evaluare a riscurilor.
Istoricul locului constituie parte integrantă a acestui proces, fiind alcătuit pe baza discuţiilor cu
angajaţii mai vechi şi a înregistrărilor păstrate de-a lungul timpului. Aceste date sunt utile
echipei de investigare şi evaluare spre o marcare rapidă a zonelor cu probleme potenţiale.

Echipamentele analitice şi metodologiile de evaluare au fost îmbunătăţite considerabil în

ultimul deceniu, astfel încât se poate obţine un profil foarte clar al condiţiilor din subteran.

Prin investigarea zonei şi evaluarea riscurilor se determină, spre exemplu, natura şi amploarea
contaminării; caracteristicile solului şi condiţiile hidrogeologice care au legătură atât cu
extinderea contaminării cât şi cu posibilitatea de aplicare a diferitelor tipuri de tratare; riscurile
potenţiale ce rezultă din prezenţa solurilor şi apelor contaminate
Pe baza investigării zonei şi evaluării riscurilor, pot fi puse la punct planul şi obiectivele unei
acţiuni de remediere, dacă este necesară.

Planul de remediere trebuie să răspundă la întrebări ca:

➢Ce zone trebuie remediate şi în ce ordine?

➢Este posibil să existe şi alte zone contaminate?

➢Şi ce tehnologii de remediere sunt adecvate diferitelor faze în care se produce

contaminarea?

"Obiectivele remedierii" precizează care sunt nivelurile acceptabile care trebuie atinse în urma
remedierii, pentru hidrocarburile din sol şi apa freatică, având în vedere utilizarea curentă şi
viitoare a locului vizat.

Gradul de remediere trebuie să fie impus de gradul de risc asociat. Altfel costurile, oricum
foarte mari, pot fi prohibitive.
Compoziţia chimică a reziduurilor de petrol

Reziduurile de petrol sunt amestecuri complexe de hidrocarburi (98%), aparţinând

următoarelor clase:
1. hidrocarburi saturate aciclice – alcani
2. hidrocarburi saturate ciclice- cicloalcani
3. hidrocarburi aromatice mononucleare
4. hidrocarburi aromatice polinucleare condensate.

Compozitia medie a reziduurilor de petrol

Component Titei Benzine Reziduu de la

rafinarie
Alcani ( parafine) Hexadecan 15-30% 25 –68% 21%
Cicloalcani (naftene) Ciclohexan 30-50% 5 – 24% -
Aromatice (benzenice) Benzen 5-24% 7 – 55% 49%

Asfaltene (compusi heterociclici 2-15% 0,1% 30%

cu O,S,N) Naftalen
Cele mai importante proprietăţi ale petrolului, din punctual de vedere al
interacţiunii cu solul sunt:

• starea de agregare – amestec de compuşi lichizi în care sunt dizolvati compuşi solizi
şi gazoşi;
• caracterul hidrofob – respinge moleculele de apă , este nemiscibil cu apa , formează o
peliculă superficială;
• continutul ridicat de carbon organic ( până la 85 % )
• raportul C/N foarte mare.

Toate aceste proprietăţi determină interacţiuni specifice ale reziduurilor de petrol cu

solul producând modificarea caracteristicilor fizice , chimice şi biologice ale solului.
Efecte

➢Solurile poluate cu petrol prezintă la suprafaţa o peliculă impermeabilă care împiedică

circulaţia apei în sol şi schimburile de gaze între sol şi atmosferă, producând asfixierea
rădăcinilor şi favorizând manifestarea proceselor de reducere.

➢Petrolul fiind bogat în carbon organic (conţine 98 % hidrocarburi) creşte raportul C/N în
sol influenţând negativ activitatea microbiologica şi nutriţia cu azot a plantelor.

➢Efectul imediat al poluării solului cu petrol se reflectă în însăşi perturbarea activităţii

microbilogice din sol. Astfel, în primele săptămâni după deversare, în funcţie de
intensitatea poluării, are loc reducerea activităţii microbiologice din sol, situaţie
confirmată de analizele privind respiraţia solului (degajare de dioxid de carbon ) şi
activitatea enzimatica (dehidrogenazica).
➢ Apoi în condiţii optime de temperatură se manifestă o tendinţă de revenire la starea
microbiologica normală a solului, deoarece numeroase bacterii, drojdii, microfungi şi chiar
alge sunt capabile să degradeze hidrocaburile.

➢ Prin urmare , biodegradarea apare ca un mijloc operaţional pentru combaterea poluării

cu petrol şi de aceea se consideră că strategia depoluarii solului afectat de contaminarea cu
reziduuri petroliere constă în favorizarea mijloacelor natrurale de eliminare a acestora.

➢ După deversare, la contactul petrolului cu solul, hidrocarburile saturate pătrund la

adâncimi mai mari , urmate de cele aromatice, iar asfaltenele , aşa cum s-a arătat anterior,
rămân în partea superioară a profilului de sol. O parte importantă a hidrocarburilor dispare
lent sub acţiunea fenomenelor naturale (evaporarea, fotooxidarea, dizolvarea ,
biodegradarea, etc.) În primele ore după deversare are loc evaporarea celor mai volatile
hidrocarburi (majoritatea celor cu C 13 – C14) .

➢ De asemena, are loc solubilizarea hidrocarburilor uşoare şi transformarea celorlalte

hidrocarburi datorită fotooxidarii sub acţiunea razelor solare ultraviolete.
Estimarea efectelor cantitative şi calitative ale surselor de poluare cu produse
petroliere
􀂄 Problema depoluării solurilor şi acviferelor contaminate cu produse petroliere lichide este una
dintre cele mai complexe activităţi din domeniul protecţiei mediului, atât sub aspect teoretic, economic
cât şi organizatoric.
􀂄 Numărul mare de factori care influenţează procesele şi modul necorespunzător în care se
abordează aceştia, conduc la situaţii în care nu se obţin rezultatele scontate în urma depoluărilor.
􀂄 Abordarea sistematică şi organizată a procedurii de stabilire a tehnologiei de depoluare optime
este o condiţie necesară pentru obţinerea unor rezultate favorabile.
􀂄 Firmele mari, cu activităţi în domeniul extracţiei, transportului şi prelucrării ţiţeiului şi produselor
petroliere sunt firme care se confruntă cu numeroase situaţii accidentale cu efecte poluatoare asupra
mediului înconjurător. În aceste condiţii este justificată înfiinţarea în cadrul acestor societăţi
comerciale a unor subunităţi specializate şi dotate corespunzător pentru realizarea depoluărilor,
inclusiv a solului, subsolului sau a pânzei de apă freatică.
Schema logică prezentată în figura următoare este un exemplu util în abordarea organizării
unei activităţi de depoluare.

!!! O parte dintre etapele cuprinse în schemă trebuie să fie realizate de către poluator, o

alta de către depoluator, iar autorităţile administraţiei locale şi ale sistemului integrat de
protecţie a mediului trebuie să-şi asume responsabilităţile ce ţin de urmărirea realizării şi
recepţia finală a lucrării de depoluare.
Schema logică cu succesiunea și legăturile dintre activitățile impuse la decontaminarea unui sol poluat cu
produse petroliere lichide
Estimarea efectelor cantitative şi calitative ale surselor de poluare

􀂄 Modelul propus poate fi îmbunătăţit prin adaptări la condiţiile concrete specifice fiecărui caz în
parte.
􀂄 Poluarea solurilor şi acviferelor cu produse petroliere reprezintă o categorie de incidente frecvent
întâlnite, cu consecinţe ecologice şi economice semnificative.
􀂄 În majoritatea cazurilor de poluare a solurilor cu produse petroliere efectele negative se extind în
scurt timp de la producere atât asupra subsolului, până la pânza freatică, prin infiltrare, cât şi asupra
atmosferei prin evaporarea compuşilor din poluant care au volatilitate ridicată.
􀂄 Alegerea corectă a unei tehnologii de depoluare eficientă a unui sol sau a unui acvifer contaminat
cu produse petroliere lichide reprezintă o decizie foarte importantă şi dificilă datorită numărului foarte
mare de variabile şi interacţiuni de care depind rezultatele finale.
􀂄 Compoziţia şi structura solului şi subsolului în corelaţie cu caracteristicile fizico-chimice ale
poluantului formează sisteme specifice care impun anumite abordări în alegerea tehnologiilor de
depoluare.
Master MB1
An univ. 2020-2021

ECOLOGIZAREA SOLURILOR POLUATE

Curs 8

Conf. dr. ing. Cora BULMĂU

Universitatea POLITEHNICA București, Facultatea de Energetică

 CLASIFICARE METODE DE DECONTAMINARE
A SOLURILOR POLUATE

Tehnologiile de remediere a terenurilor poluate pot fi clasificate funcție de diferite criterii:

după criteriul temporal

❖ acțiuni inițiale - de izolare;

❖ acțiuni finale - de depoluare propriu - zisă

după locul unde se realizează depoluarea:

❖ tehnologii aplicabile "in situ" - pe amplasamentul poluat

❖ tehnologii aplicabile "ex situ" - în afara amplasamentului poluat - acestea implică extragerea
materialului poluat (sol, roca, apa subterana) si tratarea lui în instalatii sau pe suprafețe special
amenajate în limita perimetrului poluat sau în afara lui.
 după natura proceselor prin care se realizează depoluarea:

❖ metode fizice – bazate pe imobilizarea poluantului (prin etanșare, blocare hidraulică, stabilizare)
sau pe extracția fizică a poluantului (prin excavare, spălare, pompare);
❖ metode chimice – aplicate pentru separarea, eliminarea sau transformarea polaunților în compuși
mai puțin toxici (extracție chimică, oxidare, reducere, precipitare);
❖ metode termice – proba contaminată este supusă unor temperaturi ridicate pentru ca poluantul să
fie distrus sau imobilizat (incinerare);
❖ metode biologice – ce presupun acțiunea unor microorganisme specifice care să metabolizeze
poluantul (bioreactoare, bioacumulare, bioventing, biosparging).
 Metode de decontaminare a solurilor poluate

METODE FIZICO-CHIMICE DE REMEDIERE A SOLURILOR POLUATE

Procesele fizico-chimice pe baza cărora s-au eleborat metodele de remediere a solurilor poluate sunt
grupate în mai multe categorii:

procese fizice (ventilarea solului, spălarea solului)

procese chimice (extracţia chimică, dehalogenarea, oxido-reducerea)

procese electrochimice (decontaminarea electrochinetică)

procese electro-fizico- chimice (decontaminarea electroacustică)

procese termice (inicinerarea, desorbția, piroliza, vitrificarea)

 Tratamente fizico- chimice de remediere

1. Extracția cu o fază gazoasă (ventilarea solului);

2. Extracția cu apă sau soluţii apoase (spălarea);
3. Extracția chimică cu solvenţi
4. Extracția prin flotaţie
5. Dehalogenarea
6. Dehalogenarea catalitică reductivă
7. Inertizarea
8. Decontaminarea electrokinetică
9. Decontaminarea electroacustică
10. Desorbția termică
11. Absorbția pasivă pe polimeri
12. Oxidarea chimică ex situ
13. Reducerea
14. Reducerea gazoasă în situ
15. Fotoliza
16. Tratarea cu radiaţii UV
17. Vitrificarea
 VENTILAREA
( soil venting, air striping, soil vapor extraction)

Ventilarea = o metodă de extracţie, direct din zona nesaturată a solurilor, a poluanţilor gazoşi. În
principiu aceştia sunt extraşi cu ajutorul unor puţuri care absorb (sunt legate la o pompă de vid), din
porii solului, substanţele poluante gazoase.

Fig.: Ventilarea
 VENTILAREA
( soil venting, air striping, soil vapor extraction)

➢ O metodă rapidă, cu un preţ relativ scăzut ( aprox. 30-70 $/t de sol tratat), foarte utilă în
decontaminarea solurilor poluate cu compuşi volatili (dicloretan, 1,2-dicloretan, tricloretan,
tetracloretan, benzen, toluen).

➢ Eficienţa metodei este foarte ridicată ( până la 99%) pentru compuşii a căror presiune a vaporilor este
peste 14 mmHg la 20 C.

➢ Aplicabilitatea acestei tehnici depinde de câteva aspecte:

1. timpul scurs de la momentul contaminării;
2. caracteristicile contaminaţilor. Aceste sunt evaluate în termini ca:
•hidrosolubilitatea,
•presiunea vaporilor( compuşii cu o presiune a vaporilor mai mare de 0,5mm Hg la 20 grade C au cea mai
mare eficientă în procesul de extracţie);
•absorbtia solului .
3. caracteristicile solului, evaluate prin:
•permeabilitatea pentru aer,
•porozitate,
•textura,
•heterogenitatea stratigrafică.
•umiditate.
 SPALAREA
( soil washing)
➢ Ca metodă de remediere in situ presupune fie dizolvarea contaminatiilor într-o faza lichidă, fie
dispersia lor sub formă de particule în suspensie.

➢ Această tehnică este folosită pentru înlăturarea din sol a unei game largi de poluanţi, însă
eficienţa ei depinde de caracteristicile solului şi ale contaminanţilor.

➢ Este foarte eficientă (peste 99%) pentru depoluarea solurilor contaminate cu compuşi
halogenaţi volatili sau nevolatili, în cazul solurilor care nu au conţinut foarte ridicat de argilă.
Pentru solurile argiloase, randamentul acestei tehnologii se reduce 40%-90%.

Spălarea în situ sau

spălarea solului
➢Faze ale procesului:
1. indepartarea stratului superficial contaminat al solului; are loc o omogenizare atât cât este
posibil a solului contaminat înainte de a fi trimis către instalaţia de tratare.
2. spalarea şi extracţia poluantilor din matricea solidă a solului a lichidului încărcat cu poluantul
respectiv de faza solidă a solului.
3.faza de separare a lichidului încărcat cu poluantul respectiv de faza solidă a solului. În această
fază a procesului particulele de sol decontaminat (fracţiunea cu diametru > 0,03-0,06mm, formată în
general din pietriş şi nisip) sunt separate din soluţia de extracţie prin forţe hidraulice ( fără folosirea
altor aditivi).
4. purificarea şi reciclarea lichidului folosit în extracţie. Alegerea procesului se face în funcţie de
carcteristicile poluantilor şi ale fluidului de extracţie folosit.
 EXTRACȚIA CHIMICĂ

➢ este o metodă de remediere ex situ

➢ se bazează pe extracţia poluantilor din sol cu ajutorul solvenților organici (ca de exemplu
tritilamina).

➢ se aplică de obicei pentru remedierea solurilor poluate accidental cu produse petroliere.

➢ a fost aplicată cu succes pentru:

❖ decontaminarea solurilor poluate cu bifenili policlorurați (PCB) pana la 30 000 ppm, cu o
eficientă în unele cazuri de 99,9% .
❖ înlăturarea hidrocarburilor aromatice policiclice (HAP) din sol prin această metodă s-a realizat
cu randamente de până la 95%.

➢ Costurile metodei variază de la 100 la 500 $/t în funcţie de: volumul solului, raportul dintre
sol şi solventul folosit, numărul etapelor de extracţie şi timpul necesar remedierii.
 FLOTAȚIA

➢ proces de remediere ex situ

➢ se bazează pe coagularea contaminanţilor în bule de aer.

➢ solul excavat este amestecat cu apa şi substanţe chimice specifice care acţionează asupra
însuşirilor de suprafaţa ale contaminanţilor activându-i pentru absorbţia în gaz. Amestecul este
introdus apoi într-un reactor, unde sunt create condiţiile pentru flotatia contaminanţilor la suprafaţa
lichidului, după care spuma este înlăturată mecanic.

➢ procesul a fost testat în staţii pilot şi s-au obţinut rezultate foarte bune în îndepărtarea
hidrocarburilor clorurate, hidrocarburile aromatice policiclice (HAP), esteri ai acizilor
organofosforici, plumbului şi mercurului.

➢ eficienţa procesului de flotaţie pentru uleiuri minerale este de la 75 la 99,9%, pentru HAP-uri 80-
90% şi pentru metale grele de 90%.
 DEHALOGENAREA

➢ se bazează pe reacţia chimică dintre glicol şi poluanții halogenaţi, îndeosebi PCB (policlor
bifenil), PCDD ( policlor-dibenzo-dioxină), PCDF( policlor-dibenzo-furan) şi pesticide.

➢ se realizează într-un reactor unde solul contaminat este amestecat cu o soluţie alcalină de KOH
(sau NaOH) şi polietilenglicol, într-un raport de 1:1 şi încălzit, în funcţie de contaminant, până la
150 C. Amestecul este agitat continuu un timp variind între 0,5 –5 ore funcţie de proprietăţile
chimice şi concentraţia poluantului. În urma reacţiei se produc compuşii netoxici, solubili în apa
care sunt vaporizaţi şi apoi condensati. În această etapă are loc separarea fazei volatile de cea
condensată. Soluţia rezultantă este supusă mai departe unor post-tratamente (oxidare ,
biodegradare, precipitare chimică, adsorbţie pe carbon activ etc.). Separarea excesului de reactivi
de sol se realizează prin decantare. Solul este mai departe supus unui proces de spălare, urmat de
deshidratare.

➢ a fost folosită în SUA pentru remedierea solurilor poluate cu PCB cu o eficientă de până la
99,9% şi pentru dioxine/ furani, de asemenea cu eficientă ridicată.
 INERTIZAREA
( denumit şi procesul de solidificare/ stabilizare)

► procesul de reducere a mobilităţii poluanților şi prevenirea migrării lor în mediu, prin

reducerea suprafeţei de expunere la percolare, fie prin solidificare, fie prin legătura
chimică dintre poluant şi matricea solidă a solului.

► aditivii folosiţi în acest proces pot fi împărţiţi în două categorii:

• anorganici (ciment, var hidratat, argilă),

• organici (compuşi termoplastici, polimeri organici, compuşi polimerizaţi încapsulaţi);

► inertizarea realizată prin folosirea cimentului este un process foarte complex din cauza
unui număr foarte mare de variabile care-l influenţează (îndeosebi proprietăţile fizico-
chimice ale solului şi numărul contaminanţilor) .
Master MB1
An univ. 2020-2021

ECOLOGIZAREA SOLURILOR POLUATE

Curs 8

Conf. dr. ing. Cora BULMĂU

Universitatea POLITEHNICA București, Facultatea de Energetică

 METODE BIOLOGICE

Cercetările in domeniul ştiinţei solului şi în particular al biologiei solului, în vederea

înţelegerii proceselor biologice fundamentale care se petrec în sol, au cunoscut în secolul XX o
adevărată explozie.
La începutul secolului trecut, cercetările legate de microbiologia solului erau orientate spre
îmbunătăţirea fertilităţii solului şi creşterii producţiei agricole ( Verstraete W.,E.M. Top, 1999). În
prima jumătate, până în anii 50, s-au studiat diferite tipuri de microorganisme, cum sunt cele
fixatoare de azot, nitrificatori, sulfooxidatoare etc, relaţiile dintre acestea şi mineralele solului,
precum şi relaţia cu nutriţia plantelor.
În anii 60, cercetările s-au axat pe corelaţiile dintre transformările solului, populaţiile
microbiene şi activităţile enzimatice pentru sporirea fertilităţii solului.
În anii 70, cercetările erau focalizate asupra rezolvării problemelor cu privire la asigurarea
hranei (inocularea solului cu bacterii fixatoare de azot din genul AZOSPIRILLUM fiind primul pas
important în acest sens).
După anii 70, a avut loc în microbiologia solului un salt de la aplicarea acestei ştiinţe în
agricultură, la folosirea microorganismelor în decontaminarea mediului poluat. Bioremedierea
solului devine din ce în ce mai importanta după anii 80.
Progresele majore cu privire la cunoştintele fundamentele despre biodegradarea compuşilor
organici au avut loc începând cu anii 80, când s-au realizat primele experimente de laborator în care
s-a folosit inocularea cu tulpini de microorganisme cu abilităţi degradative .
 METODE BIOLOGICE

Bioremedierea cu ajutorul microorganismelor

Bioremedierea cu ajutorul plantelor

Bioremedierea cu ajutorul microorganismelor

❑ bazată pe activitatea microorganismelor de a folosi hidrocarburile din ţiţei drept sursă

de carbon şi energie,

❑ este considerată cea mai eficientă, in special, datorită faptului că nu implică

perturbarea severă şi ireversibilă a structurii şi implicit însuşirile pedogenetice ale solului
afectat şi costului relativ scăzut.
Procese biochimice care pot avea loc în biodegradare:
▪hidroliza,
▪hidroxilarea,
▪oxidarea,
▪dehalogenarea,
▪demetilarea sau alte dezalchilari,
▪metilarea ,
▪dezaminarea,
▪clivarea legăturilor esterice,
▪polimerizarea,
▪conjugarea,
▪strategia folosită de către microorganisme fiind funcţie de natura chimică a
poluantului.
 Cel mai bine descifrate sunt:
• hidroliza- unul dintre cele mai comune procese prin care microorganismele inactivează
substanţele toxice poluante
• hidroxilarea- adiţia unui hidroxil (OH) la o moleculă aromatică sau alifatică prin care aceasta
este transformată într-o substanţă mai puţin toxică. Astfel, compuşii aromatici sunt degradaţi prin
hidroxilare şi oxigenare, iar cei alifatici prin β-oxidare
• dehalogenarea. Numeroase reziduuri industriale conţin in molecula lor clor sau alţi halogeni, a
căror înlăturare le transformă din substanţe toxice în substanţe inofensive
• dezalchilarea. Foarte multe pesticide conţin în molecula lor radicali alchil, a căror înlăturare le
face să piardă activitatea pesticidă. Erbicidul diuron devine complet netoxic prin înlăturarea de
către microorganisme a radicalului N-CH3 .
• metilarea. Adiţia gruparii metil CH3 poate inactiva fenolii.
Succesul introducerii tulpinilor biodegradative în contaminarea
microbiana a solului şi sedimentelor

Mediu Poluant
Suspensie de sol Phenoli policlorinati (PCBs)
Suspensie de sol Chlorobenzeni
Suspensie de sol Chlorobenzoati
Sol PCBs
Sedimente Chloro-methyl- hidrocarburi aromatice
Namol 3 - Chlorobenzoat
Namol Atrazina
Sol PAHs
 FITOREMEDIEREA

➢ constă în folosirea vegetaţiei pentru bioremedierea solurilor, sedimentelor şi apelor

contaminate.

➢ siturile contaminate superficial cu:

✓poluanţi organici,
✓nutrienti sau
✓metale
se pretează cel mai bine aplicării uneia dintre metodele de fitoremediere existenţe:
❑fitotransformarea,
❑bioremedierea de rizosferă,
❑fitostabilizarea,
❑fitoextractia sau rizofiltrarea.
 METODE TERMICE

➢ sunt utilizate la nivel mondial la scară largă.

➢ constau în încălzirea solului contaminat la diferite temperaturi în vederea extracţiei,
neutralizării, distrugerii sau imobilizării poluanţilor.
➢ în prezent sunt aplicate următoarele tehnologii de tip termic:

Incinerarea

Desorbția termică

Piroliza

Vitrificarea
 Incinerarea

➢ Solul contaminat este excavat, încărcat, transportat şi supus mai întâi unor operaţii de
uscare, mărunţire şi clasare granulometrică după care este introdus într-un incinerator care
realizează depoluarea în două etape:
❑ în prima etapă la o temperatură de circa 400 ˚C se realizează volatilizarea poluanţilor ,
iar
❑ în a doua etapă, prin încălzire la temperaturi mai mari de 1000 ˚C, se obţine distrugerea
poluanţilor.
➢ Costurile decontaminării prin incinerare sunt relativ ridicate.
 Desorbţia termică

➢ Se aplică pentru poluări ale solului cu compuşi volatili şi semivolatili.

➢ Procesul tehnologic de desorbţie presupune, de asemenea, după operaţia de pregătire,
parcurgerea a două etape:
❖ în prima etapă, la temperatura de 200-450 ˚C se realizează o volatilizare a poluanţilor,
iar
❖ în a doua etapă se realizează tratarea gazelor rezultate, în scopul separării şi concentrării
poluanţilor.
Incinerarea şi desorbţia termică
➢ Cea mai modernă variantă a desorbţiei termice este desorbţia cu microunde. Ea a fost
experimentată în ultimii ani în SUA, dovedindu-şi superioritatea faţă de celelalte metode
termice.

➢ Avantajele desorbţiei cu microunde în comparaţie cu incinerarea sunt:

• costuri de investiţie de 11 ori mai mici, iar costurile de exploatare de 4 ori mai
mari;
• valoarea humică a solurilor rămâne intactă în urma decontaminării;
• poluanţii din sol nu sunt distruşi, ci recuperaţi sub o formă care permite
revalorificarea lor.
 Piroliza
➢ Se recomandă ca metodă de depoluare în cazul solurilor contaminate cu compuşi
volatili sau semivolatili.

➢ Etape
În principiu, procesul de decontaminare prin piroliză are două etape distincte:
❖ I etapă constă în volatilizarea poluanţilor prin încălzirea solului contaminat, iar
❖ a-II-a etapă presupune tratarea gazelor rezultate, în scopul separăriiş i concentrării
poluanţilor.

➢ Volatilizarea poluanţilor din sol se realizează la temperaturi cuprinse între 200 -

450C, în uscătoare ce cuprind o gamă constructivă variată.
➢ Cele mai uzuale sunt uscătoarele cu tambur rotativ.
➢ Durata necesară staţionării materialului contaminat în uscător depinde în principal de
caracteristicile poluantuluişi solului, precum şi de cantitatea de poluant din sol. Timpul
de staţionare în uscător variază între câteva zeci de minute şimai multe ore.
➢ Gazele încărcate cu poluanţi volatilizaţi în faza de uscare, sunt vehiculate la unitatea
de epurare a gazelor, compusă din separatoare umede şi din condensatoare. Rolul
acestor utilaje în tehnologie este dublu: captarea umedă a prafului şi răcirea primară a
gazelor. În continuare, gazele sunt vehiculate la condensatoare, în care compuşii
organici sunt concentraţi în faza lichidă, prin condensareşi răcire. Astfel, aproximativ
90% din poluanţi sunt separaţi din faza vapori. Restul poluanţilor necondensaţi (rămaşi
în fluxul de gaze) sunt adsorbiţi pe cărbune activ, iar gazele purtătoare sunt recirculate
la uscător.
➢ Piroliza și-a demonstrat eficienţa în cazul decontaminării solurilor poluate cu
solvenţi cloruraţi, compuşi aromatici uşorişi policlorbifenili (PCB).
➢ Randamentul de extracție a poluanților din sol se situează în jurul valorii de 95 %,
valori mai mici obținându-se numai în cazul unui conţinut masic iniţial de poluanţi în
sol mai mare de 10%.
➢ Faţă de incinerare, piroliza prezintă costuri mai mici de investiţie şi de operare, iar
materiile humice din sol nu sunt distruse prin ardere.
 Vitrificarea

➢ Constă în topirea solului la temperaturi înalte şi transformarea acestuia, după răcire,

într-un material inert din punct de vedere chimic.
➢ Tratarea se face în situ cu ajutorul unor electrozi înfipţi în teren.
➢ Temperatura de vitrificare este de circa 2000 ˚C.
Master MB1
An univ. 2020-2021

ECOLOGIZAREA SOLURILOR POLUATE

Curs 10

Conf. dr. ing. Cora BULMĂU

Universitatea POLITEHNICA București, Facultatea de Energetică

 TEHNOLOGII DE REMEDIERE A SOLURILOR
UTILIZATE IN MOD FRECVENT

REMEDIEREA BIOLOGICĂ

Pornind de la activitățile degradative ale microorganismelor au fost elaborate numeroase tehnologii

de depoluare, care sunt cuprinse generic în termenul de bioremediere și care au aplicabilitate atât
pentru decontaminarea unui substrat terestru, cât și a unui acvifer.

Bioremedierea
➢ este o tehnică de gestionare a deșeurilor care presupune utilizarea organismelor biologice
(microorganisme, plante etc.) pentru curățarea solului și a apelor poluate.
➢ constă în adăugarea unor materiale în mediile poluate cu scopul de a provoca accelerarea
procesului natural de biodegradare.
Bioremedierea

➢ este o tehnologie modernă de tratare a poluanţilor care utilizează factori biologici (microorganisme)
pentru transformarea anumitor substanţe chimice în forme finale mai puţin nocive/periculoase, în mod
ideal, la CO2 şi H2O, care sunt netoxice şi sunt eliberate în mediu fără a modifica substanţial echilibrul
ecosistemelor;
➢ se bazează pe capacitatea unor compuşi chimici de a fi biodegradaţi prin stimularea creșterii anumitor
agenți microbieni care șă utilizeze contaminanții drept sursă de hrană și energie.

Contaminanții tratați prin bioremediere: petrolul și alte produse petroliere, solvenți și pesticide

Tehnologiile de bioremediere cuprind procese cu un grad ridicat de complexitate, care necesită

cunoștințe din domenii diverse, deoarece procesele impun:

❖ Cunoașterea mecanismelor de biodegradare ale substanței poluante,

❖ Cunoașterea efectului substanței poluante și a comportării sale în mediul poluat,
❖ Stabilirea speciilor de microorganisme care pot realiza metabolizarea poluantului respectiv.
Avantajele bioremedierii:
❑ Poate fi realizată pe sit („on site")
❑ Eliminare permanentă a deşeurilor (limitarea problemelor de conformare pentru depozitele de deșeuri)
❑ Pozitivă din punct de vedere al acceptării publice
❑ Perturbare minimă a sitului
❑ Elimină costurile de transport şi pentru conformare
❑ Poate fi combinată cu alte tehnologii de tratare.

Dezavantajele bioremedierii:
❑ Durata de timp îndelungat pentru tratamentul aplicat,
❑ Este necesar a nu fi împiedicat contactul poluant – microorganism,
❑ Poate crește mobilitatea poluanților în sol datorită circulației soluțiilor apoase prin profilul de sol,
Datorită circulației soluțiilor apoase poate apărea poluarea pânzei freatice subterane, care ulterior
necesită operații de tratare,
❑ Concentrațiile mari de metale grele, hidrocarburile cu lanț lung de carbon pot fi toxice pentru
microorganismele folosite.
Avantajele bioremedierii:
❑ Poate fi realizată pe sit („on site")
❑ Eliminare permanentă a deşeurilor (limitarea problemelor de conformare pentru depozitele de deșeuri)
❑ Pozitivă din punct de vedere al acceptării publice
❑ Perturbare minimă a sitului
❑ Elimină costurile de transport şi pentru conformare
❑ Poate fi combinată cu alte tehnologii de tratare.
❑
Există o serie de metode denumite în diverse moduri:
Bioremediere – Bioremediation
Biostimulare ‐ Biostimulation
Bioventilare – Bioventing
Biodestructurare – Biosparging
Bioaugmentare ‐ Bioaugmentation

Principiile sunt comune metode enumerate.

Bioremedierea in situ
➢înseamnă tratarea la fața locului a habitatelor afectate (în cazul de față solurile).

➢este utilizarea de microorganisme pentru a degrada contaminanţii pe loc („in situ") în scopul
producerii unor compuşi finali nepericuloşi.

➢Eficacitatea bioremedierii in situ este bună în anumite condiţii:

umiditatea crescută a solului 25 % ‐ 85 %;

pH –ul relativ neutru al solului 6,5 ‐ 8,5;

temperatura relativ ridicată 15 ‐ 45 °C.

➢Tehnologiile de remediere a solului care se pot aplica in situ sunt următoarele:

bioaugmentarea;

bioventilare;

biosparging;

fitoremediere;

spălarea solurilor.
Bioremedierea ex situ

➢ înseamnă tratarea solurilor contaminate în afara sitului lor natural, în laborator, în modele
experimentale, bioreactoare, în care se pot crea condiții favorabile pentru cresterea randamentului
degradării controlate a poluanților.

➢ Opțiunea pentru o soluție de remediere "in situ" sau "ex situ" depinde de natura poluării și
condițiile fiecărui amplasament: tratamentele "ex situ" sunt preferabile în cazul când este
necesară o remediere rapidă și prevenirea procesului de migrare a poluanților spre un receptor
sensibil precum un acvifer utilizat în scop potabil.
Biostimularea
➢ este metoda prin care populaţiile de microorganisme, naturale sau introduse în sol, sunt stimulate
prin adaosuri de nutrienţi sau alte lucrări de pregătire a unei zone, în scopul orientării activității
microbiene din sol în direcția scopului propus, respectiv pentru decontaminarea zonei poluate.
➢ Prin această practică se asigură creșterea vitezei proceselor naturale de remediere, realizabilă prin
schimbarea unor parametri ambientali: umiditate, pH, concentrație de O2.

Biorestaurarea
➢ este restaurarea stării originale sau a unei stări apropiate de cea originală prin utilizarea de
microorganisme vii.
Bioaugmentarea (bioamplificarea)

➢ este metoda prin care sunt adăugate organisme vii specifice pe un sit sau pe un material pentru a
realiza un anumit efect de bioremediere droit;

➢ este o metodă sensibilă, intrucât se injectează microorganisme specializate în decontaminarea

anumitor compusi toxici/poluanți;

➢ implică în mod normal percolarea sau injectarea apelor subterane sau apelor necontaminate
amestecate cu nutrienţi şi saturate cu oxigen dizolvat. Uneori se pot adăuga microorganisme
aclimatizate (bio-augmentare) şi / sau alte surse de oxigen cum ar fi apa oxigenată. Sporirea
oxigenului se poate realiza ori prin barbotarea de aer sub masa de apă sau circularea apei oxigenate
(H2O2) prin toată pânza freatică din zona contaminată. Barbotarea de aer sub masa de apă creşte
concentraţia de oxigen din pânza freatică şi măreşte rata de degradare biologică a poluanţilor
organici cu ajutorul microorganismelor care apar natural.
 Figura: Schema unui proces de bioaugmentare a solului contaminat

➢ Procedura nu este dificilă iar implementarea unor puțuri de injecție nu este atât de costisitoare,
ceea ce face ca acestă tehnologie de bioremediere să fie folosită cu succes.

Aplicabilitatea bioaugmentării:
✓decontaminarea siturilor poluate cu compuși organici volatili (VOC) – benzen, formaldehidă, şi
semivolatili (SVOC) nehalogenaţi – ftalați, bisfenoli, combustibili.

Limitări ale bioaugmentării:

✓natura substratului: un substrat eterogen (argila) nu va facilita pătrunderea soluției de spălare,
astfel că zonele cu permeabilitate crescută vor fi mai rapid dcontaminate.
✓injectarea cu nitrați în pânza freatică este foarte strictă întrucât există instituite zone vulnerabile la
poluarea cu nitrați a apelor freatice,
 Bioventilarea

• Tehnologiile de extracție a vaporilor din sol au fost folosite eficient în reducerea concentrațiilor
de compuși organici volatili (COV) și anumiți compuși organici semivolatili (SCOV) rezultați din
rezervoarele de înmagazinare subterană a produselor petroliere.

• Extracția de vapori din sol are, în general mai mult succes atunci când este aplicată produselor
petroliere mai ușor volatile, cum este benzina. Motorina, uleiurile și kerosenul, care sunt mai
puțin volatile decât benzina, nu sunt ușor de tratat prin tehnologii de extracție a vaporilor, dar pot
fi adecvate pentru îndepărtarea prin bioventilare.

• Indicator important al volatilității unui constituent este constanta definită prin legea lui Henry.
Figura: Schema unui proces de decontaminare prin bioventilare
Aplicabilitate:
✓ este o tehnologie de decontaminare cu efect pe termen mediu și lung,
✓ remedierea solurilor contaminate cu hidrocarburi petroliere, solvenţi necloruraţi, pesticide,
conservanţi ai lemnului şi alţi compuşi organici.

Limitări:
✓ vaporii se pot aduna în bazine aflate în raza de influenţă a sondelor de injecţie cu aer, ceea ce
determină necesitatea aspirării aerului de lângă structură,
✓ respectiv este necesară monitorizarea gazelor reziduale la suprafaţa solului.
umiditatea solului este factor limitativ al biodegradării şi implicit determină eficienţa bioventilării.
 Biosparging
➢ Tehnologia presupune injectarea de aer sau oxigen printr-un sol / acvifer contaminat pentru a
îndepărta compușii organici volatili (COV) și semivolatili (SCOV) prin volatilizare. Aerul injectat
ajută la spălarea contaminanților în zona nesaturată pentru tratament.

➢ Este o tehnică de reabilitare, în care aerul este injectat în zona saturată pentru a stimula
microorganismele autohtone.
➢Aerul injectat vaporizează poluanţii reţinuţi în capilarele solului, mobilizându-i spre suprafaţă.
➢În drumul lor ascendent, poluanţii sunt degradaţi prin intermediul biomasei stimulată prin aerare
şi aport de nutrienţi. Principiul acestui procedeu constă în injecţia de aer sub presiune, în mediul
subteran contaminat, fapt care determină o vaporizare intensă a poluanţilor cu proprietăţi volatile.
➢Vaporii toxici rezultaţi sunt în continuare aspiraţi de către o instalaţie (venting). Aerul cu
presiune se introduce printr-un foraj sau puţ de injecţie, prevăzut la partea inferioară cu un tronson
perforat care este mai scurt decât tronsonul perforat corespunzător forajului sau puţului de
aspiraţie.
Figura: Schema unui proces de decontaminare prin biosparging
Aplicabilitate:
✓ poluanţii care pot fi eliminaţi prin sparging sunt compuşii organici volatili şi semivolatili
(benzen, toluen, xilen, benzină, solvenţi cloraţi);
✓ pentru extinderea gamei de eliminare a poluanţilor prin sparging, se înlocuieşte aerul curat cu un
amestec aer – ozon sau aer-apă oxigenată.

Limitări:
✓ în timpul exploatării este dificil de apreciat volumul tratat, configuraţia acestuia şi eficienţa
procesului de depoluare.
Master MB1
An univ. 2020-2021

ECOLOGIZAREA SOLURILOR POLUATE

Curs 10

Conf. dr. ing. Cora BULMĂU

Universitatea POLITEHNICA București, Facultatea de Energetică

 APLICAȚII
TEHNOLOGII DECONTAMINARE SOLURI
POLUATE
 Under vacuum indirect thermal desorption mobile unit

Indirect themal desorption aims the separation of toxic volatile

substances by heating the contaminated soil at temperatures higher than the
boiling point of substances in question.
By heating the
contaminated soil, water
vapours, toxic volatile
substances vapours are
discharged followed by
separation from solid particles,
condensation of water and
toxic substances vapours,
intaking and cleaning by the
help of some special solutions
and and cleaning on active coal
of gaseous phase resulted.
Contaminated products
resulted from processing, are
collected separately and finally
disposed at authorized
companies, according to
legislation in force.
 The most important advantage of indirect thermal desorption is given
by the fact that contaminated soil does not come into direct contact with hot
gases, thus avoiding their contamination.
The fact that entire gases circuit is under vacuum, any possibility of air
contamination by eventual leakages, is eliminated.
Water vapours
elimination before
desorbtion increase the
capacity of this unit.
Thermal balance of this
instalation is very efficient,
all the energy of combustion
is used before for desorption
and after for solid material
drying. Under vacuum
desorption reduce the
boilling points of volatiles
compounds and in this way
energy consumption.
 Transport „in situ“ of indirect thermal desorption unit gives the
advantage of avoiding the pollution given by the transport of contaminated soil to
long distances and, implicitly, the reduces the decontamination costs.
The indirect thermal desorption units consists of 6 portable units, made
of metal structures container type which assures a good mobility and reduced
time for mounting and demounting, on the location close to contaminated site.
 Further to indirect thermal desorption it results decontaminated soil and
the gaseous phase containing volatile toxic products (PCB, HCH, Hg, H2S, CS2,
petroleum hydrocarbons, organic solvents, POPs, VOC).
The thermal treated soil is cooled and, after specific analysis has been
made, it is stored in special arranged spaces, as decontaminated soil.
 The gaseous phase removed from the process, consisting of water,
volatile toxic substances vapors, non-condensable gases, is purified by being
treated with specific solutions, followed by absorption on active coal and removed
from the system, being exhausted in the air.
Further to the treatment of gaseous phase, the laboratory analyses
indicate the imposed parameters according to the limits provided by legal norms.
 The solution resulted from the purification of gaseous phase is collected
and filtered for the separation of toxic substances. The toxic products resulted
from processing are collected in special packages and then sent to final disposal.
The technological unit for indirect thermal desorption provided with local
measure and control devices (level gauges, pressure gauges, compound gauges,
thermometers) for continuous monitoring and adjustment of operation
parameters.
Treatment of contaminated soils in mobile unit for direct thermal
desorption
 The method is applied especially to soils containing hydrocarbons
of max. 5–10 % and 15 % moisture, exceedung limits leading to much low
productivity. Direct thermal desorption can be applied also to other soils containing
volatile compounds.
Whereas indirect thermal desorption can be applied to a wider range of
polluntants in soil, the big advantage of direct thermal desorption is given by a
bigger productivity of the unit.
 The unit is mounted on a trailer, together with own electricity generator.
Direct thermal desorption has additional water cooling and recirculation
system used for dust and condensing volatile substances intake, removed from
contaminated soil.
Mobile unit for direct thermal desorption is equipped with all measure
amd control devices needed for monitoring and real time adjustment of flow
parameters.
 Operation:

Soil conditioning in order to be fed in thermal desorption-coarse screening

for the separation of foreign matters (stones, roots, wooden parts etc.) followed
by drying until decrease moisture below 15 %;
Material screening at sizes below 20 mm;
Feeding the contaminated soil in the unit’s kiln, by the help of a conveyor
belt and feed auger;
in the first stage of the process (in desorber), the contact of contaminated
soil with burnt gases at a temperature between 370 and 540 C, releases water
vapors and vapors of toxic contaminated substances from soil.
In the oxidator, resulted gaseous phase is cooled and burnt at
temperatures of 850 – 870 C to carbon dioxide or other non-hazardous
oxides.
Gaseous phase which drove also solid particles, is cooled up to 77–121 0C
with a water spraying nozzle. By cooling in washing scrubber, then passing
through centrifugal separator (powerclone), this phase is separated in a
gaseous part which is released in the air and a solid part which is recycled in
the oxidator.
The water use din srapying system is trapped, cooled and recycled for solid
phase separation.
Decontaminated soil leaves the rotary kiln, it is cooled and can be reused.
 3. EXPERIENCE

Disposal of HCH wastes – DN1 – Highway Brasov–Cluj–Bors, section 2B

Within this project, as first stage, over 135.000 tones of HCH contaminated
soils had to be excavated, sorted, temporary stored in another location for
further treatment.
 The second stage of this project with a longer duration, involves the following:
sorting the material depending of HCH concentration;
soil washing and extraction of fractions with rich HCH content;
proper packaging of HCH fractions and ADR transport to final disposal;
treatment of HCH contaminated waters;
performing works control.
 Activities for petroleum sludge processing from lagoons belonging
to OMV-PETROM

This work involves the processing within 24 months, of petroleum waste

from 47 lagoons. Total estimated quantity - liquid, solid wastes and other wastes
– is over 600.000 cm.
 The requirements the contractor has to comply with, are as follows:
Remove and treat the lagoons content until reaching a petroleum hydrocarbon
concentration less than 5% dry substance on the wall and bottom of the excavation
9 for lagoons without protection layer or reaching the concrete walls/ existing
waterproofing;
Process/separate in water and oil the liquid fraction; water resulted should
meet the following conditions; content of petroleum hydrocarbons of max. 100
mg/l and suspensions of max. 50 mg/l; crude oil resulted should have a content of
total impurities no higher than 1% volume.
Separate/process/treat the crude sludge (remained in lagoons after extraction
of liquid phase) up to reaching the conditions: a final maxim content of petroleum
hydrocarbons of 1% and max. 5%;
Taking over any other wastes to be found in the lagoons, lagoons cleaning,
sorting in recoverable and non-recoverable, hazardous and non-hazardous
respectively as well as transport and disposal according to legal norms in force.
Example from processing activity – ALBOTESTI lagoon
Example from processing activity – ALBOTESTI lagoon
 Demolarea si decontaminarea partiala in
Petrom City
Pe terenul unde este amplasat actualul sediu Petrom (Petrom City) a existat un
depozit de combustibili, funcțional în perioada interbelică şi în anii celui de-al
doilea război mondial. Niste poze edificatoare prezinta situatia existentă in acea
perioada:
După cum se poate vedea pe o imagine aeriană, la nivelul anului 2001, pe teren
încă era amplasat depozitul de combustibili.
• În 2007 a demarat Proiectul Petrom City, care reprezinta cea mai mare
investitie facuta de o firma care activeaza in Romania intr-un sediu propriu
(nivel anul 2011).

• Inainte de ridicarea constructiei, Petrom a cheltuit 10 milioane de euro pentru

decontaminarea unei suprafete duble de teren, proprietate a companiei.
Operatiunea a fost facuta de firma austriaca Zublin prin intermediul Strabag
Romania. Aceasta a presupus curatirea solului, fiind decopertati 100.000 m3
de pamant, cat si a panzei freatice in care s-a infiltrat combustibilul dupa
bombardamentele din 1944 si cutremure.
• Operatiunile de decontaminare a solului au presupus:
• Demolarea si remediereaoti11 unei ferme de cisterne de 20ha
• Demolarea a aproximativ 100 de cladiri si 65 de tancuri de stocare;
• Extractia a 2000 m3 produse petroliere in timpul procesului de
decontaminare (oil phase);
• Excavarea solului contaminat;
• Decopertarea a 100 000 m3 de pamant.
• Tratament microbiologic asupra solului contaminat: 210000m3;
• Pregatirea terenului (20ha) pentru constructie;
• Tratarea apei subterane contaminate (capacitate 150 m3/h)