Sunteți pe pagina 1din 8

Diagrama cauza-efect

Diagrama cauză-efect a fost concepută de


japonezul Kaouru Ishikawa în 1986 şi este cunoscută sub
diverse denumiri “schelet de peşte” (fishbone diagram),
diagrama Ishikawa. Prin configuraţia sa, diagrama permite
evidenţierea şi ierarhizarea cauzelor care generează un
anumit efect.
Diagrama a fost dezvoltată cu scopul de a determina
şi defalca principalele cauze ale unei probleme date.
Se recomandă utilizarea acesteia doar atunci când există o
singură problemă, iar cauzele posibile pot fi ierarhizate.
Diagrama cauză-efect are două părţi:
- o parte a efectului ;
- o parte a cauzelor.

Efectele

Efectul (o anumită problemă sau o caracteristică / condiţie


de calitate) reprezintă "capul peştelui".
Efectele sunt definite prin caracteristici sau probleme de
muncă, costuri, cantitatea producţiei, livrarea, securitatea
locurilor de muncă etc.
Efectele sunt concretizate în evoluţia nivelului parametrilor
ce caracterizează procesul supus analizei.

Cauzele

Cauzele şi sub-cauzele potenţiale conturează "structura


osoasă a peştelui".
Cauzele reprezintă factorii care determină efectele, apariţia
unei situaţii date.
Factorii principali pot fi: materialele, maşinile, metodele de
lucru, muncitorii şi mediul.

Astfel, diagrama ilustrează într-o manieră clară relaţiile


dintre un anumit efect identificat şi cauzele potenţiale ale
acestuia.
Cauzele pot fi diferite în funcţie de specificul bunului
analizat.
Dispersia caracteristicilor unui produs, de exemplu,
poate fi determinată de existenţa unor cauze cum sunt:
defecte la materiile prime folosite, diferenţe de reglaj la
maşinile pe care se prelucrează, greşeli de manoperă,
metodele de organizare a execuţiei, mediul în care se
desfăşoară activitatea.
Toate aceste cauze, cunoscute sub denumirea de “cele 5
M-uri”, sunt ordonate pe categorii şi vizualizate grafic sub
forma scheletului de peşte.
Cele 5 M-uri sunt: Materiale
Mijloace
Metode
Maşini
Mână de lucru

Diagrama clasifică deiversele cause care se crede că


afectează rezultatele unei activităţi, marcând prin săgeţi
cauza-efect dintre ele.
Ramurile diagramei sunt săgeţi care indică relaţiile
dintre efect şi factorii cauzali.
În practică, dacă se constată existenţa unei cauze care
influenţează negativ parametrii produsului, diagrama trebuie
identificată precis şi apoi formulate propunerile prin care
poate fi eliminată. Pentru emiterea propunerilor se
organizează, cel mai adesea, o şedinţă de brainstorming, în
care diagrama cauză-efect serveşte ca suport vizual,
stimulând creativitatea participanţilor.

Cum se construieşte o diagramă cauză-


efect ?

Se parcurg următoarele etape :

7 Prezentarea problemei.
Se realizează prin definirea precisă a produselor,
procedeelor sau evenimentelor supuse studiului şi a
caracteristicilor finale pe care trebuie să le aibă efectul
acestora.
Efectul este considerat rezultatul unor activităţi, cum ar
fi :
• din activitatea de livrare – nivelul stocurilor, modul de
expediţie;
• din activitatea de control al calităţii – refuzuri, acurateţea,
măsurători etc.

8 Expunerea principalelor cauze posibile.


Pentru aceasta, se întocmeşte o listă cu toate cauzele
posibile care determină variaţia caracteristicilor stabilite.
Cauzele sunt, de regulă, clasificate în “cele 5 M-uri,”
menţionate mai înainte sau în “cele 5 rele” (defecte, greşeli,
întârzieri, pierderi, accidente).
Evident, pot exista şi alte cauze în funcţie de problema
studiată.
Pentru identificarea cauzelor se foloseşte o metodă
adecvată, de exemplu brainstorming-ul.

9 Gruparea cauzelor pe cauze fundamentale


directe şi pe cauze secundare indirecte sau
subcauze.
Dacă într-o grupă numărul cauzelor este foarte mare,
acestea vor fi delimitate pe subgrupe realizând o ramificare
până la un nivel de detaliere care permite analiza acestora.
În cazul studierii unor bunuri complexe care prezintă un
număr mare de cauze, este indicat să se întocmească
diagrame parţiale.

10 Elaborarea şi dezvoltarea diagramei.


Se elaboreaza planuri de îmbunătăţire.

Succesul diagramei cauză-efect depinde de eficienţa cu


care se realizează, clasificarea şi înscrierea factorilor.
Metodele pentru definirea factorilor determină cauza
respectivă sunt:
11metoda de expansiune a ramurilor mari;
metoda de expansiune a ramurilor mici – brainstorming;
12metoda de expansiune a ramurilor mici – diagrama de
afinitate.
Ishikawa împarte caracteristicile de calitate în “reale” şi
“secundare”, care se constituie într-un minim de factori care
concură la mărimea caracteristicilor principale.
Tipuri de diagrame cauză-efect :

13 Diagrama cauză-efect 5M – structura osoasă de bază


include:
14 Maşini
15 Mână de lucru
16 Metode
17 Materiale
18 Mentenanţa

Unii utilizatori omit mentenanţa, rezultând o diagramă


4M, în timp ce alţii adaugă o a şasea dimensiune, Mama
Natură, rezultând o diagramă 6M.

Pentru domeniile extra-productive sunt considerate mai


potrivite diagramele 4P:
19 Politici
20 Proceduri
21 Personal
22 Poziţie (amplasare)
23 Diagrama cauză-efect de proces:
24 se utilizează atunci când problema de rezolvat nu
poate fi localizată în cadrul unui singur departament /
secţie / divizie ;
25 se recomandă întâi întocmirea unei diagrame de
proces în vederea identificării cauzelor potenţiale ale
problemelor identificate în fiecare etapă a procesului
;
26 dacă procesul este prea mare pentru a putea fi
considerat în ansamblu, atunci se identifică sub-
procese sau etape ale procesului care vor fi analizate
separat; în cadrul fiecărei etape / sub-proces se
poate utiliza câte o diagramă 4M / 5M / 6M / 4P; se
identifică astfel cauzele cheie, care vor fi supuse unei
analize ulterioare.

27 Diagrama cauză-efect pentru analiză dispersională –


este utilizată de obicei după elaborarea unei diagrame de
tip 4M / 5M / 6M / 4P; cauzele majore identificate sunt
tratate ulterior ca ramuri separate, recurgându-se la o
analiză în detaliu a acestora.

Etape de întocmire a diagramelor cauză-efect (Dale):

28Se definesc cu claritate simptomul cheie sau efectul unei


probleme.
29 Se scrie în dreapta paginii şi se trasează o linie de la
dreapta la stânga.
30 Se asigură că fiecare membru al echipei de lucru înţelege
problema şi se formulează problema în termeni clari.
31Se decid care sunt principalele categorii de cauze; acestea
vor constitui ramurile principale ale diagramei.
32 Se organizează o sesiune de Brainstorming şi se identifică
cât mai multe cauze posibile pentru efectul analizat,
adăugându-le ramurilor sau sub-ramurilor adecvate
33 Se organizează o altă sesiune de Brainstorming în care se
discută în detaliu cauzele şi se determină care dintre
acestea au gradul cel mai mare de probabilitate pentru
producerea efectului respectiv.
34 Se ierarhizează cauzele în ordinea probabilităţii de
generare a efectului analizat sau a importanţei; aceasta
se poate face prin vot, aplicând, de exemplu, regula
"80/20" (Pareto) – 80% din voturi ar trebui să aleagă 20%
din cauze.
35 Se colectează orice date suplimentare avute la dispoziţie
pentru a confirma viabilitatea cauzelor determinate.
36 Se elaborează planuri de îmbunătăţire.

Diagrama în această formă nu poate oferi soluţiile


necesare, ci doar permite o definire clară a problemei
studiate. Fiind folosită ca suport vizual în cadrul şedinţei
de brainstorming, diagrama are rolul de a stimula
imaginaţia participanţilor în căutarea ideilor prin care să
se rezolve problema analizată.
Propunerile urmează filiera cunoscută în tehnica
brainstorming şi, în final, se vor concretiza în soluţii.

Diagrama cauză-efect este utilă :

37 pentru înţelegerea situaţiei, a problemei, ea ajută la


revizuirea lentă a problemei şi orientează gândirea
asupra cauzelor ;
38 pentru a ajuta la studiu, la învăţare, deoarece
participând în grup oamenii învaţă lucruri noi unii de
la alţii ;
39pentru gestionarea factorilor ;

40 ca material tehnic când se elaborează norme


tehnice, norme de control, instrucţiuni de lucru ;

41 cunoaşterea influenţelor dintre caracteristici ;

42analiza cauzelor unor efecte de calitate ;

43 îmbunătăţirea sistemului de asigurare şi control al


calităţii.
Diagramele cauze-efect sunt deosebit de utile la
analiza unui proces oarecare. Toate persoanele implicate în
problema respectivă trebuie să participe, exprimându-şi şi
opiniile, pentru a descoperi factorii cauză asociaţi problemei.