Sunteți pe pagina 1din 2

Demonstrarea validității silogismelor (continuare)

Demonstrarea validității silogismelor prin reducere indirectă se desfășoară după


următorul algoritm:

1. Se presupune că modul silogistic a cărui validitate urmează a fi demonstrată este


nevalid. În acest caz, se consideră că din cele două premise adevărate ale lui se
inferează o concluzie falsă.
2. Se construiește un mod silogistic valid în figura I având ca premise contradictoria
adevărată a concluziei false și una dintre premisele modului inițial, presupusă
adevărată.
3. Se compară concluzia presupusă adevărată a noului mod construit cu cealaltă
premisă a silogismului inițial. Dacă cele două propoziții nu pot fi simultan
adevărate (sunt contradictorii), presupunerea inițială este apreciată ca falsă, deci
modul silogistic a cărui validitate trebuia demonstrată este valid (dacă premisele
lui sunt adevărate, concluzia lui nu poate fi falsă).

Revenind la denumirile mnemotehnice ale modurilor valide:

(Vă aduc aminte,) vocalele din denumiri indică, în ordinea apariției lor, tipul de
propoziție al majorei, minorei și concluziei.

Consoanele din denumirile modurilor imperfecte indică modul perfect la care


acestea se reduc și modalitatea în care se face reducerea:
- Consoana inițială indică modul perfect la care se reduce modul imperfect (de
exemplu, FESAPO se reduce la FERIO)
- Consoana S indică o convertire simplă a propoziției desemnate de vocala
care precede în denumire consoana S (de exemplu, în FESAPO premisa
majoră E se convertește direct)
- Consoana P indică o convertire prin accident a propoziției desemnate de
vocala care precede în denumire consoana P (de exemplu, în FESAPO
premisa minoră A se convertește prin accident)
- Consoana M indică o metateză
- Consoana C în interiorul denumirii indică reducerea indirectă, adică înlocuirea
premisei desemnate de vocala ce precede în denumire consoana C cu
contradictoria concluziei (de exemplu, la BAROCO reducerea presupune
înlocuirea minorei O cu o propoziție A).

Memorarea denumirilor (suficient de rezonante pentru a se întipări ușor în minte) și


cunoașterea cheilor de operare cu ele furnizează toate informațiile necesare
identificării modurilor silogistice valide.
De exemplu, DISAMIS îi spune logicianului că modul e valid (altfel n-ar avea
denumire) și că se reduce la DARII (ambele denumiri încep cu D) prin convertirea
simplă a majorei (indicată de primul S din denumirea mnemotehnică) și a concluziei
(indicată de al doilea S din denumire), însoțite de metateză (indicată de M din
denumire). Dacă e nevoie de metateză și minora nu este convertită, în DISAMIS
minora era de forma MaS. Ca majoră în modul DARII (după metateză), propoziția
MaS cere o minoră de forma PiM. Aceasta este conversa simplă a MiP. Astfel se
poate identifica, plecând de la denumirea lui, designul (figura și tipul propozițiilor)
modului valid DISAMIS:

MiP
MaS
SiP
Scopul este, încă o dată, identificarea grabnică a modurilor silogistice valide.

Obs.: Nu trebuie să memorați aceste denumiri. (Puteți încerca, o să vedeți cât de


ușor se lipesc în minte, semn că știau multe despre mnemotehnică medievalii.) Aveți
alternativa izolării modurilor valide cu ajutorul legilor generale ale silogismului, în
principal cu ajutorul cerinței de distribuire a termenilor. Nu trebuie să știți decât
aceste legi și cum arată figurile silogistice.
Sau, trebuie să știți bine să lucrați cu diagrame Venn. În acest caz puteți verifica
direct validitatea oricărui silogism pe care doriți să-l utilizați sau să-l amendați în
demersurile dumneavoastră teoretice.