Demonstrarea validității silogismelor prin reducere directă

Moduri admise ca valide: AAA-1, EAE-1, AII-1, EIO-1 (BARBARA, CELARENT,

DARII, FERIO).

Dacă din premisele modului imperfect testat decurg (pot fi inferate) premisele
unui mod perfect și concluziile celor două moduri (imperfect și perfect) sunt
identice sau din concluzia modului perfect decurge logic concluzia modului
imperfect, atunci modul imperfect este valid.

De exemplu, modul imperfect EAO-4 (FESAPO) suportă următoarele operații logice:

PeM (conversiune simplă) MeP

MaS(conversiune accident)SiM
SoP SoP, reducându-se astfel la EIO-1 (FERIO).

Precizări: -funcțiile de subiect și predicat într-un silogism sunt date de funcțiile

termenilor respectivi în concluzie.
-statutul premiselor (majoră/minoră) este dat nu de ordinea formulării lor
în silogism, ci de funcția termenilor extremi care provin din ele.

Cu ajutorul acestor precizări, demonstrarea validității modului silogistic, IAI-3

(DISAMIS)

MiP
MaS
SiP

prin reducere directă se va face în felul următor:

Concluzia de tip I a modului sugerează reducerea acestuia la DARII (adică la modul
perfect AII-1). Reducerea presupune o metateză, adică schimbarea locului
premiselor, desigur cu luarea în calcul a tuturor consecințelor acestor schimbări
asupra funcțiilor termenilor silogismului. Astfel,

MiP(conversiune simplă) PiM MaS

MaS MaS metateză PiM
SiP SiP(conversiune simplă) PiS, silogism AII-1
(DARII) cu termeni extremi cu funcții inversate.
Modul silogistic IAI-3 este valid întrucât poate fi redus prin metateză și conversiuni
simple (ale majorei și ale concluziei lui) la modul perfect AII-1.
Demonstrarea validității silogismelor prin reducere indirectă

Reducerea directă nu poate fi folosită pentru demonstrarea validității tuturor

modurilor imperfecte. De exemplu, dacă încercăm reducerea modului AOO-2
(BAROCO),

PaM
SoM
SoP

la figura I, vom observa că amândouă căile de inițiere a reducerii se blochează.

Figura I are, așa cum știți deja, următorul design logic:

MP
SM
SP

Cea mai la îndemână cale de a ajunge la acest design este o conversiune a majorei
PaM. Dar aceasta se convertește numai prin accident, anume într-o propoziție MiP,
ceea ce ar face din silogismul inițial un silogism cu două premise particulare, adică
nevalid:

PaM (conversiune simplă) MiP

SoM SoM
SoP SoP

Cea de-a doua cale ar fi o metateză, urmată de conversiunea minorei din silogismul
inițial (SoM) și a concluziei. Dar acestea sunt amândouă particulare negative și nu se
convertesc:

PaM SoM(NU se convertește)

SoM metateză PaM
SoP(NU se convertește)

Lucrurile stau cam în același fel pentru modul OAO-3 (BOCARDO),

MoP
MaS
SoP

Pentru a fi adus la design-ul figurii I, dacă încercăm o conversiune a minorei obținem

un silogism cu două premise particulare, iar dacă încercăm o metateză urmată de
conversiunea majorei din silogismul inițial (MoP) și concluziei, trebuie să ne oprim
întrucât acestea, particulare negative, nu se convertesc.
Atunci când nu este posibilă reducerea directă, demonstrarea validității silogismelor
se poate face prin reducere la absurd.
Astfel, pentru a demonstra validitatea modului silogistic AOO-2, vom presupune că
acesta este nevalid, adică alcătuit din premise PaM și SoM adevărate și concluzie
SoP falsă:

PaM = adevărată
SoM = adevărată
SoP = falsă

Dacă SoP este falsă, contradictoria ei, SaP, este adevărată și un silogism alcătuit
astfel:
PaM = adevărată (conform presupunerii inițiale)
SaP = adevărată (contradictoria lui SoP falsă)
SaM
este silogism valid de figura I, concluzia lui fiind adevărată.
Dar dacă SaM este adevărată, atunci SoM, contradictoria ei, trebuie să fie falsă. Ori,
potrivit presupunerii inițiale, SoM este adevărată. Cum cele două nu pot fi simultan
adevărate, presupunerea inițială este falsă, SoP este propoziție adevărată și
silogismul AOO-2 este valid.

În mod asemănător, pentru modul silogistic OAO-3, vom presupune

MoP = adevărată
MaS = adevărată
SoP = falsă

Dacă SoP este falsă, contradictoria ei, SaP este adevărată și un silogism de forma

SaP = adevărată (contradictoria lui SoP falsă)

MaS= adevărată (conform presupunerii inițiale)
MaP
este silogism valid de figura I, concluzia lui fiind adevărată.
Dacă MaP este adevărată, MoP ar trebui să fie falsă. Ori, potrivit presupunerii inițiale,
aceasta este adevărată. Cum cele două nu pot fi simultan adevărate, presupunerea
inițială este falsă, SoP este propoziție adevărată și silogismul OAO-3 este valid.